ICCJ. Decizia nr. 4715/2010. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4715/2010
Dosar nr. 8606/1/2010
Şedinţa de Ia 2 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin hotărârea nr. 907 din 21 octombrie 2010, plenul C.S.M. a validat proiectul listelor cu judecătorii şi procurorii desemnaţi pentru a candida la funcţia de membru al C.S.M., conform anexei nr. 1 şi a stabilit forma şi conţinutul buletinelor de vot, conform anexei nr. 2.
Pentru a pronunţa această hotărâre, plenul C.S.M., având în vedere rezultatul votului desfăşurat în adunarea generală a procurorilor de la parchetele de pe lângă tribunalele din raza parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, a reţinut, în esenţă, că domnul L.A.F., procuror la parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, nu poate fi validat în lista procurorilor desemnaţi pentru a candida la funcţia de membru al C.S.M.
Plenul C.S.M. a constatat, de asemenea, că domnul Ş.C., procuror la parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, nu poate fi validat în lista procurorilor desemnaţi pentru a candida la funcţia de membru al C.S.M., întrucât parchetele de pe lângă tribunalele din raza parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti au un reprezentant în C.S.M.
Împotriva hotărârii nr. 907 din 21 octombrie a plenului C.S.M., C.Ş. a declarat recurs în temeiul art. 20 alin. (2) din regulamentul de organizare şi funcţionare a C.S.M., Legea nr. 317/2004, Legea nr. 303/2004 şi regulamentul privind procedura alegerii membrilor C.S.M.
Prin întâmpinare, intimatul C.S.M. a invocat excepţia de necompetenţă materială, prevalându-se de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, învederând că soluţionarea unei astfel de cereri este de competenţa Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Examinând actele şi lucrările dosarului din perspectiva excepţiei de necompetenţă materială, invocată şi susţinută de intimat, asupra căreia Înalta Curte, potrivit art. 137 C. proc. civ., se va pronunţa cu prioritate, se reţin următoarele:
Potrivit art. 29 alin. (5) şi (7) din Legea nr. 317/2004, privind C.S.M., hotărârile plenului C.S.M. privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor pot fi atacate cu recurs, de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de comunicare sau de la publicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru argumentele în continuare arătate, Înalta Curte, examinând înscrisurile aflate la dosar şi raportat la prevederile legale incidente, apreciază că hotărârea nr. 907 din 21 octombrie 2010 este un act de natură administrativă supus controlului instanţei competente de contencios administrativ, în condiţii Legii nr. 554/2004, nefăcând parte din categoria celor ce privesc cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor, pentru a atrage competenţa specială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, conform art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificări.
Prin hotărârea 907 din 21 octombrie 2010, plenul C.S.M. a validat proiectul listelor cu judecătorii şi procurorii desemnaţi pentru a candida la funcţia de membru al C.S.M., a stabilit forma şi conţinutul buletinelor de vot, constatând că domnul L.A.F., procuror la parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor şi domnul Ş.C., procuror la parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, nu pot fi validaţi în lista procurorilor desemnaţi pentru a candida la funcţia de membru al C.S.M.
Înalta Curte reţine că această hotărârea, prin conţinutul său şi raportat la temeiul legal în baza căruia a fost emisă, nu se încadrează în categoria celor privind cariera, şi drepturile judecătorilor şi procurorilor, în sensul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, republicată şi corespunzător reglementării cuprinse în Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, modificată şi completată.
Acest din urmă act normativ reglementează în Titlul II, intitulat „Cariera judecătorilor şi procurorilor" şi în Titlul III intitulat "Drepturile şi îndatoririle judecătorilor şi procurorilor " aspectele ce conturează conţinutul sintagmei „Cariera judecătorilor şi procurorilor" sunt astfel reglementate, detaliat şi distinct pe capitole, admiterea în magistratură şi formarea profesională iniţială a judecătorilor şi procurorilor, perioada stagiului, numirea judecătorilor şi procurorilor, formarea lor profesională continuă şi evaluarea periodică, promovarea şi numirea în funcţiile de conducere, delegarea, detaşarea şi transferul, şi în fine suspendarea şi încetarea funcţiei de judecător şi procuror.
Rezultă aşadar că, potrivit legii, cariera judecătorilor sau procurorilor vizează strict parcursul profesional, de la promovarea în profesie şi până la încetarea acesteia, în legătură directă cu exercitarea concretă şi efectivă a atribuţiilor de judecător şi respectiv de procuror.
În acelaşi spirit sunt, de altfel, reglementate şi implicit definite de aceeaşi lege şi drepturile judecătorilor şi procurorilor.
În Titlul III al actului normativ sus arătat, se stipulează că stabilirea drepturilor judecătorilor şi procurorilor se face ţinându-se seama de locul şi rolul justiţiei în statul de drept, de răspunderea şi complexitatea funcţiei de judecător şi procuror, de interdicţiile şi incompatibilităţile prevăzute de lege pentru aceste funcţii.
În art. 74 şi următoarele din respectivul act normativ sunt enumerate şi reglementate o serie de drepturi ale judecătorilor şi procurorilor, legate de exercitarea funcţiei de judecător şi procuror, precum şi de conduita profesională a acestora.
Independent de împrejurarea că dreptul unui judecător sau procuror de a candida şi/sau de a fi ales în cadrul C.S.M. nu este reglementat ca atare în Titlul III al Legii nr. 303/2004 republicată, Înalta Curte reţine că potrivit art. 29 alin. (7) cu referire la art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 republicată, acesta nu constituie "un drept" stabilit în legătură directă şi derivând din exercitarea funcţiei de judecător sau procuror, faţă de răspunderea şi complexitatea acesteia, după cum se stipulează în art. 73 din Legea nr. 303/2004 republicată.
Din această perspectivă, în spiritul reglementării arătate şi din interpretarea acesteia rezultă că participarea la alegerile organizate şi chiar dobândirea calităţii de membru al C.S.M., organism independent, de reprezentare, garantul independenţei justiţiei, nu reprezintă o etapă necesară în parcursul profesional al unui judecător sau procuror şi în sensul prevederilor legale arătate nu se circumscrie în mod expres conţinutului noţiunii de „carieră".
După cum Înalta Curte a statuat deja în jurisprudenţa sa cristalizată în această materie, hotărârea atacată nu se încadrează în categoria celor privitoare la cariera şi drepturile judecătorilor ori procurorilor şi în considerarea caracterului derogatoriu al procedurii legale stabilite de lege pentru contestarea acestor hotărâri care, deşi prin natura lor sunt acte juridice cu caracter administrativ, în condiţiile Legii nr. 317/2004 republicată, sunt supuse controlului judecătoresc de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ numai pe cale recursului, prin derogare de la prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, ce reprezintă dreptul comun în materie.
Cum excepţiile sunt de strictă interpretare, această procedură specială prevăzută de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată şi completată, nu poate fi extinsă, prin analogie sau prin simpla apreciere a unui aşa-zis caracter conex, şi altor hotărâri adoptate de C.S.M., în exercitarea atribuţiilor sale, care nu fac obiect al unor prevederi exprese ale legii.
În exercitarea atribuţiilor sale, C.S.M., potrivit legii şi propriilor regulamente, adoptă hotărâri ce pot fi grupate în mai multe categorii, cum ar fi hotărâri cu caracter normativ, hotărâri privind cariera şi drepturile judecătorilor, hotărâri în materie disciplinară sau hotărârii prin care stabileşte măsuri privind propria sa activitate sau activitatea instanţelor, a parchetelor de pe lângă acestea.
Atunci când legiuitorul a dorit să instituie căi speciale de atac a hotărârilor adoptate de C.S.M., care au caracterele juridice ale unor acte administrative, a prevăzut-o expres, cum ar fi în cazul celor vizând cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor, ca şi în situaţia acţiunilor disciplinare când C.S.M. funcţionează ca instanţă de judecată. În toate celelalte cazuri însă hotărârile C.S.M. pot fi supuse controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ, în condiţiile Legii nr. 554/2004.
În considerarea celor mai sus arătate, apreciind aşadar că hotărârea atacată ce vizează modul de organizare şi de funcţionare al C.S.M., prin alegerea membrilor săi, are natura şi caracterele juridice ale unui act administrativ supus controlului de legalitate exercitat în condiţiile Legii nr. 554/2004, Înalta Curte va trimite prezenta cauză spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, ce urmează să examineze şi să se pronunţe asupra aspectelor de nelegalitate invocate de petent cu privire la hotărârea a cărei desfiinţare s-a solicitat, cât şi cu privire la cererea de suspendare a executării acesteia.
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Admite excepţia de necompetenţă materială invocată de intimatul C.S.M.
Trimite cauza spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3664/2010. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 80/2010. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
