ICCJ. Decizia nr. 1210/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1210/2010
Dosar nr. 8319/2/2008
Şedinţa publică din 3 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1.018 din 11 martie 3009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă prescripţia dreptului la acţiune invocată de pârâta A.N.A.F. şi a fost admisă acţiunea precizată de reclamanta B.T.R. prin lichidator F.G.D.S.B., în sensul că a fost obligată pârâta să reia procedura de soluţionare a contestaţiei din 22 decembrie 2004 formulată de recurentă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că excepţia prescripţiei dreptului la acţiune este neîntemeiată întrucât obiectul cauzei deduse judecăţii vizează constatarea refuzului nejustificat de soluţionare a cererilor succesive de reluare a procedurii administrative, iar ultima cerere a reclamantei a fost formulată în interiorul termenului prevăzut de lege.
Pe fondul cauzei instanţa a apreciat că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 214 alin. (3) (fost art. 183 alin. (3)) din OG nr. 92/2003, republicată, pentru reluarea procedurii administrative, întrucât în cauză nu s-a dispus începerea urmăririi penale precum şi pentru considerentul că procedura administrativă suspendată se referă la accesorii aferente perioadei ulterioare deschiderii procedurii falimentului. Instanţa a reţinut că în această materie există o jurisprudenţă constatată, care relevă lipsa unei influenţe hotărâtoare a cauzei penale asupra soluţiei ce urmează a fi dată în procedura administrativă.
De asemenea, instanţa a reţinut că starea de incertitudine prelungită în care a fost plasată reclamanta, în privinţa modului de soluţionare a contestaţiei sale administrative, în raport cu o plângere penală care a fost soluţionată cu o rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale, echivalează cu privarea de liberul acces la justiţie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A.N.A.F., susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:
- în mod greşit a fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, deoarece suspendarea soluţionării contestaţiei reclamantei s-a dispus prin Decizia nr. 19 din 31 ianuarie 2005 emisă de A.N.A.F., comunicată la 1 februarie 2005, iar intimata-reclamantă nu a atacat această decizie în termenele prevăzute de art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, respectiv 6 luni ori un an de la data comunicării actului;
- în conformitate cu dispoziţiile art. 214 alin. (3) din OG nr. 92/2003 procedura administrativă este reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea, ori în cauză reclamanta nu a făcut dovada faptului că latura penală a cauzei s-a soluţionat definitiv, în sensul că nu a prezentat rezoluţia motivată a organelor de cercetare /urmărire penală sau hotărârea judecătorească definitivă pronunţată de instanţele penale.
Recurenta şi-a întemeiat motivele de recurs pe prevederile art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ.
Intimata B.T.R. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi, totodată, a depus dovada soluţionării plângerii împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată art. 2781 C. proc. pen., plângere depusă de A.N.A.F. la Judecătoria sectorului 5 Bucureşti.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect instanţa de fond a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantei, în raport de acţiunea modificată a acesteia, prin care s-a solicitat să se constate refuzul nejustificat al pârâtei de soluţionare a cererilor succesive de reluare a procedurii administrative, ultima fiind formulată la data de 21 mai 2008; pârâta a comunicat refuzul său cu adresa din 26 iunie 2008, iar acţiunea a fost înregistrată la 18 decembrie 2008, deci în interiorul termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată.
Pe fondul cauzei, în mod neîntemeiat susţine recurenta că nu s-a făcut dovada soluţionării plângerii penale ce a determinat suspendarea procedurii administrative prin Decizia nr. 19/2005, în faza recursului depunându-se dovada existenţei rezoluţiilor procurorului de netrimitere în judecată şi a respingerii plângerii A.N.A.F., formulată în temeiul art. 2781 C. proc. pen., la Judecătoria sectorului 5 Bucureşti (atacabilă cu recurs).
Faţă de aceste probe, în mod nejustificat pârâta a susţinut că subzistă cauzele suspendării dispuse prin Decizia nr. 19 din 31 ianuarie 2005 în sensul că nu ar fi fost soluţionată plângerea penală formulată de A.N.A.F.
În consecinţă, Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică soluţia instanţei de fond privind constatarea refuzului nejustificat al pârâtei de reluare a procedurii de soluţionare a contestaţiei (refuz cenzurat de instanţă în baza art. 1, 2 lit. i) şi 18 din Legea nr. 554/2004, cu referire la art. 214 alin. (3) din OG nr. 92/2003).
În acelaşi sens Înalta Curte s-a mai pronunţat în dosarele nr. 8.316/2/2008 şi nr. 48.910/3/2008.
De menţionat că Decizia contrară pronunţată în dosarul nr. 8.565/2/2007 are la bază o altă situaţie de fapt decât cea din prezenta cauză, din cuprinsul acelei decizii rezultând că nu au fost depuse dovezi privind soluţionarea plângerii penale.
Pentru considerentele menţionate cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.N.A.F., împotriva sentinţei civile nr. 1.018 din 11 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 80/2010. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 1327/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
