ICCJ. Decizia nr. 3648/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3648/2010
Dosar nr. 22781/3/2009
Şedinţa publică de la 16 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3, reclamantul Municipiul Bucureşti prin Primar General a solicitat în contradictoriu cu pârâţii T.N. şi T.P., obligarea acestora la încheierea contractului de concesiune pentru terenul aferent apartamentului situat în sectorul 3.
Prin sentinţa civilă nr. 3800 din 31 martie 2009 a fost admisă excepţia de necompetenţă materială şi declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, reţinându-se incidenţa dispoziţiilor art. 66 alin. (3) din O.U.G. nr. 54/2006.
Prin sentinţa civilă nr. 2406 din 23 iunie 2009, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, reţinând ca raportul juridic din cauză este unul de drept privat căruia i se aplică normele de competenţă generală şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat cauza la Curtea de Apel Bucureşti.
Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa nr. 92 din 6 octombrie 2009, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect acţiunea formulată de reclamantul Municipiul Bucureşti prin Primar General în contradictoriu cu pârâţii T.N. şi T.P., în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut, în esenţă, că:
Reclamantul a solicitat obligarea pârâţilor să încheie contractul de concesiune pentru terenul aferent apartamentului situat în sectorul 3, iar potrivit art. 40 alin. (2), art. 41 din Legea nr. 50/1991 şi art. 66 din O.U.G. nr. 54/2006, Curtea de apel a reţinut că, fiind vorba de un contract de concesiune, se aplică prevederile Legii nr. 554/2004 iar acţiunea în justiţie se introduce la secţia de contencios administrativ al tribunalului în a cărui jurisdicţie se află sediul concedentului.
Împotriva sentinţei civile nr. 92 din 6 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti au declarat recurs T.N. şi T.P., care au invocat ca temei legal prevederile art. 304 pct. 3 şi 9 C. proc. civ. şi au susţinut, în esenţă, că dispoziţiile O.U.G. nr. 54/2006 nu sunt aplicabile în cauză, iar Curtea de Apel Bucureşti, în alte cauze, s-a pronunţat stabilind competenţa în favoarea judecătoriei.
Recursul este întemeiat.
În cauză este necontestat că prin cererea adresată instanţei, Primarul General al Municipiului Bucureşti a solicitat obligarea pârâţilor la încheierea unui contract de concesiune pentru terenul în suprafaţă de 7 mp, aferent apartamentului situat în sectorul 3 Bucureşti.
Curtea de apel a reţinut în mod corect că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) fraza a II-a din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, sunt asimilate actelor administrative, în sensul acestei legi, între altele, contractele de concesiune care sunt astfel supuse regimului juridic al actelor administrative.
Din textul art. 2 alin. (2) lit. c) fraza a II-a rezultă, însă, că sunt asimilate actelor administrative doar contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică.
Or, din actele cauzei nu rezultă că terenul în litigiu, în legătură cu care s-a cerut obligarea la încheierea unui contract de concesiune, ar aparţine domeniului public, singura situaţie în care contractul de concesiune este asimilat unui act administrativ, supus regimului de drept administrativ reglementat de Legea nr. 554/2004.
Astfel fiind, Curtea de apel a reţinut în mod greşit incidenţa art. 66 alin. (3) din O.U.G. nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică şi ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pronunţând o hotărâre nelegală.
Având în vedere că acţiunea dedusă judecăţii are ca obiect cererea de obligare a pârâtului la încheierea unui contract de drept civil, competenţa se va stabili potrivit regulilor dreptului comun, Judecătoria Sectorului 3 fiind competentă potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ.
În concluzie, recursul formulat va fi admis, sentinţa recurată va fi desfiinţată, iar cauza va fi trimisă Judecătoriei Sectorului 3 pentru o competentă soluţionare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de T.N. şi T.P. împotriva Sentinţei civile nr. 92 din 6 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3647/2010. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 3650/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
