ICCJ. Decizia nr. 3619/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3619/2010
Dosar nr. 41766/3/2009
Şedinţa publică de la 19 august 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a, sub numărul 41766/3/2009, reclamanta SC H. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta CN A.D.N.R. SA obligarea acesteia la achitarea debitului de 303.242,86 lei reprezentând penalităţi de întârziere la data de 31 ianuarie 2008 ca urmare a neachitării în termen a facturilor evidenţiate în Centralizatorul (Anexa nr. 1) şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta contractul din 07 decembrie 2000 având ca obiect achiziţia de indicatoare rutiere, dispozitive de susţinere a indicatoarelor si mijloacele de semnalizare pe drumurile naţionale în perioada 01 ianuarie 2001-31 decembrie 2005. În contractul mai sus menţionat părţile au convenit posibilitatea prelungirii valabilităţii acestuia pentru nerealizarea integrală a valorii contractului, printr-un act adiţional. Drept urmare, prin actul adiţional din 14 martie 2007 s-a recunoscut valabilitatea convenţiei intervenite între părţi, cât şi menţinerea valabilităţii acesteia până la derularea integrală a cifrei de afaceri însumând 22.891.454 euro, contractul iniţial încheiat producându-şi efectele şi pe tot parcursul anului 2007, cu menţinerea tuturor clauzelor stipulate în contractul iniţial.
În temeiul acestui contract, a susţinut reclamanta, au fost emise mai multe facturi în anul 2007, totalul facturat neachitat fiind de 1.868.233,77 lei, iar potrivit pct. 10.2 din contractul din 07 decembrie 2000, în caz de nerespectare de către beneficiar a termenelor de decontare a valorii produselor primite, furnizorul este în drept să încaseze penalităţi de 0.3% pe zi de întârziere aplicate la valoarea facturilor transmise şi nedecontate la termenul stabilit. Astfel, începând cu data de 23 octombrie 2007 şi până la data de 19 decembrie 2007, au fost emise facturi neachitate (conform anexei 1), cărora le-au fost calculate penalităţile de 0.3% pe zi, rezultând astfel debitul de 314.932,96 lei datorat de către pârâtă reclamantei, la data de 31 ianuarie 2008.
Prin sentinţa civila nr. 214 din 20 ianuarie 2010, Tribunalul a admis excepţia necompetentei materiale, invocată de pârâta CN A.D.N.R. SA, prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal.
În considerentele sentinţei civile menţionate, s-a reţinut că, în raport cu calitatea de persoană juridică de interes strategic naţional care funcţionează sub autoritatea M.T.C.T., pe care o are pârâta CN A.D.N.R. SA şi de împrejurarea că direcţiile regionale din structura acesteia nu au personalitate juridică, în speţă devin incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, conform cărora litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale sau de cele asimilate conform art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, se soluţionează de secţia de contencios administrativ a curţii de apel.
A mai reţinut Tribunalul că şi sub imperiul O.U.G. nr. 34/2006, conform art. 286 alin. (1) din acest act normativ, litigiile privind contractele încheiate de pârâtă, în calitate de autoritate contractantă, care vizează achiziţionarea de echipamente ori mijloace destinate infrastructurii rutiere, sunt de competenţa Curţii de Apel.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a, la data de 23 martie 2010, sub numărul 41766/3/2009.
La termenul din 01 iunie 2010, Curtea a pus în discuţie excepţia necompetenţei materiale, iar prin sentinţa civilă nr. 2632 din 1 iunie 2010 a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Bucureşti.
S-a reţinut că în baza art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, „Procesele şi cererile privind actele autorităţilor contractante, acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor de achiziţie publică se soluţionează în primă instanţă de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante, cu excepţia litigiilor privind procedurile de atribuire de servicii şi/sau lucrări aferente infrastructurii de transport de interes naţional, care se soluţionează în primă instanţă de către Curtea de Apel Bucureşti".
Excepţiile fiind de strictă interpretare, domeniul de aplicare al competenţei speciale reglementate în favoarea Curţii de Apel Bucureşti nu poate fi extins la alte categorii de litigii decât cele enumerate de legiuitor: „privind procedurile de atribuire de servicii şi/sau lucrări aferente infrastructurii de transport de interes naţional".
Cum litigiul de faţă priveşte executarea contractului de achiziţie publică, iar nu o procedură de atribuire competenţa de soluţionare a litigiului aparţine tribunalului.
Constatând conflict negativ de competenţă, Curtea de apel a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.
Înalta Curte examinând conflictul negativ de competenţă ivit între Tribunalul Bucureşti, Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, va stabili competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:
Obiectul litigiului îl constituie obligarea CN A.D.N.R. SA la plata sumei de 303.242,86 lei cu titlu de penalităţi de întârziere.
Suma pretinsă rezultă din modul de executare a unui contract de achiziţii publice.
Potrivit art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, în forma aplicabilă la data introducerii acţiunii, procesele care privesc executarea unui contract de achiziţie publică se soluţionează în primă instanţă de către secţia de contencios administrativ şi fiscal, a Tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante.
Curtea de Apel Bucureşti are competenţa materială specială de soluţionare a litigiilor privind procedurile de atribuire de servicii şi/sau lucrări aferente infrastructurii de transport de interes naţional.
În cauza de faţă litigiul nu priveşte procedura de atribuire, ci rezultă din executarea contractului, ca urmare nu este aplicabilă norma specială privind competenţa materială a Curţii de Apel Bucureşti.
În ceea ce priveşte litigiile rezultate din executarea contractului, legiuitorul nu a făcut distincţie, în raport de autoritatea contractantă, stabilind o normă de competenţă generală a Tribunalului, indiferent de calitatea autorităţii.
În consecinţă, având în vedere prevederile art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 în forma în vigoare la data introducerii acţiunii, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a litigiului privind pe SC H. SRL Bucureşti şi CN A.D.N.R. SA în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 august 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3618/2010. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 3636/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
