ICCJ. Decizia nr. 3647/2010. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3647/2010
Dosar nr. 16454/3/2009
Şedinţa publică de la 16 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamanta SC Y.O.Q.C. SRL Bucureşti a solicitat în contradictoriu cu pârâtul O.R.I. - Direcţia pentru Imigrări a Municipiului Bucureşti, anularea actului administrativ din 05 ianuarie 2009 cu consecinţa obligării pârâtului la emiterea autorizaţiei de muncă pentru cetăţeanul chinez H.Z.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că respingerea solicitării sale de către pârât nu este justificată.
Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului, arătând că autorizaţia de muncă este eliberată de O.R.I., autoritate publică centrală.
Prin sentinţa civilă nr. 2282 din 17 iunie 2009, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa soluţionării acţiunii în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
2. Hotărârea instanţei de fond.
Prin sentinţa nr. 4296 din 3 decembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC Y.O.Q.C. SRL Bucureşti în contradictoriu cu pârâtul O.R.I. -Direcţia pentru Imigrări a Municipiului Bucureşti ca neîntemeiată.
3. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formării convingerii instanţei.
Instanţa de fond a reţinut că din actele depuse la dosar, respectiv adresa din 11 august 2008 a A.O.F.M. Bucureşti, a rezultat că cetăţeanul chinez nu îndeplinea condiţiile legale pentru eliberarea autorizaţiei de muncă.
Prin urmare, având în vedere dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. a) şi art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 56/2007 coroborate cu dispoziţiile art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002, instanţa de fond a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile existenţei unui refuz nejustificat de soluţionare a cererii reclamantei.
4. Recursul formulat de reclamanta SC Y.O.Q.C.SRL Bucureşti.
Motive de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
4.1. Recurenta susţine că societatea desfăşoară o activitate legală, ce rezultă din documentele prezentate la dosar.
4.2. Împrejurarea că există doi şomeri înregistraţi la A.O.F.M. pentru funcţia de calculator preţ cost, nu înseamnă că societatea a încălcat procedura de realizare a unei selecţii legale, deoarece numărul posturilor vacantate de societate acoperă şi persoanele înregistrate la şomaj.
Aceste persoane nu au fost interesate de ofertă, precizare existentă şi în procesul-verbal de selecţie.
4.3. La data efectuării selecţiei, erau înregistrate la A.O.F.M. un număr de şapte posturi vacante corespunzătoare funcţiei de calculator preţ cost de unde rezultă că emiterea autorizaţiei de muncă pentru cetăţeanul chinez nu afecta dreptul la muncă recunoscut cetăţenilor români care aveau la dispoziţie posturi vacante.
4.4. Cetăţeanul chinez a avut doar o restricţie temporară de intrare în România pentru o perioadă determinată, nefiind aplicabile prevederile art. 44 alin. (3) din O.U.G. nr. 194/2002, republicată.
5. Întâmpinarea formulată de intimatul-pârât O.R.I.
Intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat.
5.1. Străinii care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de legislaţia română cu privire la regimul străinilor, încadrarea în muncă şi detaşarea pe teritoriul României li se refuză eliberarea autorizaţiei de muncă.
5.2. Art. 3 din O.U.G. nr. 56/2007 instituie o măsură de protecţie a forţei de muncă autohtone, prin impunerea condiţiei pentru angajator de a încadra în muncă cetăţeni străini doar în situaţia în care locurile de muncă disponibile nu pot fi ocupate de cetăţeni români, ai statelor membre U.E. şi S.E.E., ori de către rezidenţi permanenţi pe teritoriul României.
5.3. În acelaşi sens, prin intermediul art. 7 alin. (1) lit. e) din O.U.G. nr. 56/ 2007 se instituie obligaţia angajatorului de a obţine de la A.O.F.M. Bucureşti o adeverinţă cu privire la forţa de muncă disponibilă pentru postul vacant, pentru a se analiza şi stabili dacă există şomeri cetăţeni români disponibili pentru postul respectiv.
Din adeverinţa nr. 20601 din 11 august 2009 rezultă că nu este îndeplinită condiţia impusă de art. 3 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 56/2007, deoarece textul de lege se referă la o posibilitate (locurile de muncă nu pot fi ocupate) şi nu la o acţiune încheiată.
5.4. Decizia de returnare a fost emisă şi pentru că nu a fost respectat scopul aflării străinului în România, conform art. 44 alin. (2) lit. b) coroborat cu art. 6 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 194/2002, republicată.
II. Considerentele instanţei de recurs.
1. Recursul este nefondat.
2. Textul prevăzut de art. 3 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 56/2007 se interpretează în sensul existenţei unei dovezi că „locurile de muncă vacante nu pot fi ocupate de cetăţeni români (…)”.
Faptul că la selecţia organizată de societatea recurentă în data de 15 august 2008, posturile fiind vacante din data de 4 august 2008, nu s-a prezentat niciun cetăţean român, nu reprezintă dovada cerută de legiuitor în sensul imposibilităţii ocupării posturilor conform art. 3 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 56/2007.
3. Potrivit art. 6 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 194/2002 republicată, intrarea pe teritoriul României este permisă străinilor care nu au încălcat anterior scopul declarat la obţinerea vizei sau la intrarea pe teritoriul României.
Prin Decizia de returnare nr. 94066 din 4 august 2005 cetăţeanul chinez a fost obligat să părăsească teritoriul României tocmai pentru că nu a respectat prevederile legate de scopul pentru care i s-a acordat dreptul de a intra şi a rămâne pe teritoriul României.
Refuzul intimatului apare astfel ca fiind justificat în prezent de prevederile art. 6 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 194/2002, pe care cetăţeanul străin nu le-a respectat.
4. Refuzul de emitere a autorizaţiei de muncă a fost dat în temeiul art. 44 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 194/2002 republicată şi nu în temeiul art. 44 alin. (3) din O.U.G. nr. 194/2002 republicată, astfel încât se constată că motivul de recurs întemeiat pe acest aspect nu are legătură cu actul administrativ contestat.
5. În drept, constatându-se neîndeplinirea motivelor de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a Cod procedura civilă şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC Y.O.Q.C. SRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 4296 din 3 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3642/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3648/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
