ICCJ. Decizia nr. 3688/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3688/2010
Dosar nr. 1075/57/200.
Şedinţa publică din 17 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prima instanţă
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Iaşi reclamanta C.M.G. a chemat în judecată pe pârâţii: Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, A.N.P.H. - C.S.E.P.H.A. şi Consiliul Judeţean Alba - C.E.P.A.H. solicitând să se dispună: anularea Certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 1737 din 26 februarie 2009; anularea Deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 2621 din 30 martie 2009; obligarea pârâtei de ord.2 să emită un certificat de încadrare a reclamantei într-un grad de handicap grav; obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată. Reclamanta a susţinut în motivarea cererii sale, că în mod greşit pârâta C.S.E.P.H.A. a respins prin Decizia nr. 2621 din 30 martie 2009 contestaţia formulată împotriva Certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 1737 din 26 februarie 2009, reţinând că reclamanta nu se încadrează în criteriile medico psiho-sociale, întrucât prezintă doar complicaţia unei boli cardio vasculare şi astfel beneficiază doar de prevederile Legii nr. 17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice.
Reclamanta a precizat că în cursul anului 2006 a suferit un atac ischemic în dublu ax carotidian, cu hemiplegie dreapta, afazie sechelară, iar în pofida tratamentelor efectuate, a rămas imobilizată la pat,deplasarea sa putându-se face doar în scaunul cu rotile.
Reclamanta a apreciat că afecţiunile de care suferă corespund unui grad de handicap grav.
în drept, au fost invocate prevederile Ordinului M.M.F.P.S. nr. 762/1997, ale Ordinului MSP nr. 1992/2007 şi cele ale Legii nr. 554/207.
Pârâtul Consiliul Judeţean Alba - C.E.P.A.H. a invocat prin întâmpinare excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, învederând că actele care emană de la comisiile de evaluare se atacă într-o primă etapă, într-o procedură administrativă prealabilă, care reprezintă o condiţie de exercitare a dreptului la acţiunea în contencios administrativ, şi apoi în a doua etapă, materializată prin acţiunea propriu-zisă în contencios administrativ, promovată doar împotriva actului administrativ final ce emană de la C.S.E.P.H.A., legiuitorul nefăcând vorbire în nici un act normativ de posibilitatea anulării certificatului de încadrare pe calea dreptului comun.
Pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, A.N.P.H. - C.S.E.P.H.A. a solicitat prin întâmpinare respingerea acţiunii ca neîntemeiată, deoarece reclamanta nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de Ordinul comun nr. 762/1997 al M.M.F.P.S. şi nr. 1992/2007 al MSP, Cap. 7 subcap. III, pct. 2 lit. b), care stipulează accesul la protecţia specială a persoanelor cu sechele după AVC. Acesta nu îndeplineşte nici condiţiile prevăzute la lit. c) a aceluiaşi articol, deoarece această prevedere este destinată numai persoanelor cu parapareze/paraplegii, tetrapareze/tetraplegii, ceea ce nu s-a reţinut reclamantei.
Prin sentinţa nr. 271/F/CA/2009 Curtea de Apel Iaşi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei C.E.P.H.A. Alba şi în consecinţă: a respins acţiunea formulată de către reclamanta C.M.G., împotriva pârâtei C.E.P.H.A. Alba; a admis acţiunea formulată de către reclamanta C.M.G. împotriva pârâtei C.S.E.P.H.A., şi în consecinţă: a anulat Decizia de încadrare în grad de handicap nr. 2621 din 03 martie 2009 emisă de pârâtă; a obligat pârâta să emită în favoarea reclamantei un certificat de încadrare în grad de handicap grav; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 650 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că în conformitate cu prevederile 137 C. proc. civ., instanţa va analiza mai întâi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată, prin întâmpinare, de pârâtul Consiliul Judeţean Alba - C.E.P.A.H.
Analizându-se această excepţie s-a constatat că, potrivit art. 13 alin. (4) şi (5) din HG nr. 430/2008, contestaţiile împotriva certificatelor de încadrare în grad de handicap se soluţionează prin decizii emise de C.S.E.P.H.A., iar aceste decizii pot fi atacate potrivit Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Rezultă astfel că obiectul acţiunii în contencios îl constituie numai Decizia Comisiei Superioare.
S-a apreciat că excepţia ridicată este întemeiată şi a fost admisă, cu consecinţa respingerii cererii formulate de reclamantă împotriva acestei din urmă comisii, ca introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Analizând pe fond cererea reclamantei, în raport de actele dosarului şi de prevederile legale incidente, Curtea a constatat că aceasta este întemeiată.
S-a reţinut că reclamanta a suferit un atac ischemic în dublu ax carotidian, cu hemiplegie dreapta, afazie sechelară, în urma căruia a rămas imobilizată la pat, deplasarea putând fi făcută doar în scaunul cu rotile, astfel cum rezultă din ancheta socială efectuată de către Compartimentul privind protecţia persoanelor vârstnice şi a persoanelor cu handicap din cadrul Primăriei Alba Iulia.
Reclamanta a solicitat încadrarea într-un grad de handicap grav, însă cererea i-a fost respinsă, prin Certificatul nr. 1737 din 26 februarie 2009, emis de C.E.P.A.H. din cadrul Consiliului Judeţean Alba, deoarece s-a apreciat că situaţia acesteia nu se încadrează în criteriile medico-psihosociale, aprobate prin Ordinul nr. 762 din 31 august 2004 al M.M.P.E.S. şi Ordinul nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al M.S.P.
Împotriva refuzului de încadrare în grad de handicap, reclamanta a formulat contestaţie la C.S.E.P.H.A., care, prin Decizia nr. 2621 din 30 martie 2009, a respins contestaţia, reţinând în considerentele acestei decizii faptul că reclamanta prezintă complicaţiile unei boli cardio vasculare şi că nu se încadrează în criteriile medico-psihosociale prevăzute de actele normative mai sus menţionate.
Prin raportul de expertiză medico legală întocmit de Serviciul de medicină legală din cadrul Spitalului Judeţean Alba se concluzionează faptul că reclamanta prezintă sechele neurologice (hemiplegie dreapta şi afazie),ca urmare a unui accident vascular ischemic cauzat de o afecţiune cronică a arterelor carotide, sechele care constituie deficienţă funcţională gravă.
Având în vedere dispoziţiile Ordinului Comun nr. 762 al M.M.F.E.S. şi nr. 1992 al M.S.P. din 2007, care, la Capitolul 7 - Funcţiile neuro-musculo-scheletice şi ale mişcărilor aferente - Subcapitolul III - Evaluarea gradului de handicap în afectarea funcţiilor motorii ( a staticii şi mobilităţii - locomoţiei sau/şi gestualităţii), pct. 2, lit. c), prevăd că pot fi încadrate în grad de handicap afecţiunile neurologice care se referă la parapareze/paraplegii,tetrapareze/tetraplegii,monopareze/monoplegii- indiferent de etiologiei (traumatică, vasculară, infecţioasă, tumorală, degenerativă, etc.), indiferent de vârstă şi statut. Structurile afectate indiferent de data contractării, cauză, localizare ,pot determina tulburări ale staticii , mobilităţii, locomoţiei sau/şi ale manipulaţiei (gestualităţii) sau/şi de coordonare ţi de echilibru sau/şi de vorbire, cu implicaţii diferite ,în funcţie de predominanţa lor şi limitarea la viaţa socială, comunitară şi familiară.
S-a reţinut că sechelele neurologice (hemiplegie dreapta şi afazie) pe care le prezintă reclamanta sunt consecinţa unui accident vascular ischemic, cauzat de o afecţiune cronică a arterelor carotide, şi chiar dacă hemiplegia nu este menţionată în mod expres în cuprinsul ordinului, reclamanta este îndreptăţită să fie încadrată în grad de handicap.
Acesta deoarece, pe de-o parte, nu se poate considera că hemiplegia, definită ca paralizia care afectează o jumătate a corpului nu constituie o afecţiune avută în vedere de legiuitor la stabilirea gradului de handicap, cată vreme monoplegia, definită ca paralizia localizată la un singur membru al corpului/un singur muşchi este menţionată în textul sus indicat, iar pe de altă parte paraparezele/paraplegiile, tetraparezele/tetraplegiile, monoparezele monoplegiile - indiferent de etiologiei (traumatică, vasculară, infecţioasă, tumorală, degenerativă, etc.), indiferent de vârstă şi statut, constituie afecţiuni presupun prin ele însele încadrarea într-un grad de handicap.
întrucât deficienţele funcţionale pe care le prezintă reclamanta sunt grave, reclamanta fiind dependentă de un fotoliu rulant, refuzul autorităţilor de a o încadra în grad de handicap este nejustificat.
Instanţa de recurs
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs C.S.E.P.H.A. prin A.N.P.H.
În motivele de recurs s-a susţinut că nu s-a formulat plângere prealabilă, potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Pe fond, s-a arătat că reclamanta nu îndeplineşte condiţiile prevăzute în criteriile reglementate prin Ordinul nr. 762 şi al Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse nr. 192 al Ministerului Sănătăţii Publice din 2007, privind persoanele cu sechele post AVC care beneficiază de protecţia specială prevăzută pentru persoanele cu dezabilităţi.
În acest sens s-a precizat că se poate face încadrarea în grad cu handicap a persoanelor cu accidente vasculare cerebrale care au ca şi cauză: malformaţii congenitale vasculare cerebrale; valvulopatii reumatismale contractate precoce sau congenitale; angiocadriomiopatii congenitale; cardiomiopatii primitive (idiopatice sau primare); HTA reno-vasculare; deficite motorii din afecţiuni hemoragipare (de exemplu: cuagulopatii, trombocitopenii), afecţiuni hemoragice (policitemia vera); deficite motorii ale unor neuplazii primar sau secundar cerebrale de sistem nervos, osteoarticular, părţi moi.
A arătat recurenta că intimata-reclamantă nu îndeplineşte condiţiile legale, pentru sechelele accidentului vascular cerebral ischemicdin 2006.
Din analiza motivelor de recurs, a acţiunii, a probelor cauzei şi prevederilor normative incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Cu privire la neîndeplinirea procedurii prealabile
Reclamanta a solicitat încadrarea în grad de handicap grav, ca urmare a afecţiunilor pe care le prezintă.
Prin certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 1737 din 26 februarie 2009 s-a stabilit că aceasta nu se încadrează în grad de handicap, ca urmare a neîndeplinirii condiţiilor din Ordinul Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse nr. 762/2007 şi nr. 1992/2007 al Ministerului Sănătăţii Publice.
Împotriva acestui certificat s-a formulat contestaţie la C.S.E.P.H.A.
Prin Decizia nr. 2621 din 30 martie 2009 C.S.E.P.H.A. a respins contestaţia reclamantei, menţinând soluţia comisiei de evaluare a persoanei adulte cu handicap din cadrul Consiliului Judeţean Alba Iulia.
Aşadar, reclamanta a parcurs procedura administrativă prealabilă investirii instanţei de judecată, ca mijloc de remediere a eventualei nelegalităţii a actului administrativ, prin reexaminarea lui de către organul ierarhic superior, fiind astfel îndeplinită condiţia specială de exerciţiu a dreptului la acţiune.
Cu privire la criticile referitoare la fondul litigiului
Din probele cauzei, respectiv referatul medical (fila 9 dosar fond) ancheta socială (fila 11) rezultă că reclamanta prezintă diagnosticul de hemiplegie dreaptă post AVC ischemic în dublu ax carotidian cu afazie sechelară, anevrism de aortă etc. (fila 8 şi 9 dosar fond).
Aceste afecţiuni au fost confirmate şi prin raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză, în cuprinsul căruia s-a arătat că sechelele neurologice constituie o deficienţă neurologică gravă.
Înalta Curte arată că instanţa de fond a făcut o corectă apreciere a probelor, hemiplegia post AVC făcând parte din categoria afecţiunilor handicapante reglementate în cap. 7, subcapitolul III pct. 2 lit. c) din Ordinul Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse nr. 762/2007 şi nr. 1992/2007 al Ministerului Sănătăţii Publice.
De altfel, din evaluarea socio-medicală (fila 11 şi urm) se constată că intimata are nevoie de supraveghere permanentă şi scaun rulant, depinzând de ajutorul celor din jur integral şi permanent.
Prin afectarea funcţiilor motorii este imposibilă desfăşurarea activităţilor de autoîngrijire şi autogospodărire, situaţie în care în mod evident reclamanta-intimată se încadrează în criteriile precizate mai sus.
Criticile recurentei vizează criteriile stabilite la cap. 7, subcapitolul III pct. 2 lit. b), iar instanţa de fond a avut în vedere criteriile de la lit. c), aşa încât aceste critici nici nu au legătură cu soluţia primei instanţe.
În consecinţă, motivele de recurs sunt nefondate, astfel că în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge, sentinţa primei instanţe fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.S.E.P.H.A. prin A.N.P.H., împotriva sentinţei nr. 271/F/CA/2009 din 16 decembrie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3685/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3690/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
