ICCJ. Decizia nr. 3684/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3684/2010
Dosar nr. 1269/33/200.
Şedinţa publică din 17 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 13/2010 din 14 ianuarie 2010 Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, judecând cauza în fond după casare, a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul P.I. împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Sălaj şi, în consecinţă, a dispus anularea hotărârii nr. 5333 din 08 septembrie 2008 emisă de pârâtă, a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 06 septembrie 1940 - 15 februarie 1949 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 01 iunie 2008.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarele:
Împrejurarea de fapt a refugiului în care a fost implicată sora reclamantului şi care a fost atestată de sentinţa civilă nr. 737 din 25 noiembrie 2008 se răsfrânge în mod direct şi asupra reclamantului. Astfel, Curtea de Apel a statuat fără echivoc în sentinţa amintită anterior că din probele administrate în cauză a rezultat că sora reclamantului, S.A., a fost refugiată pe motive etnice împreună cu familia, în cursul lunii septembrie a anului 1940, din localitatea Râcaş, jud. Sălaj, în localitatea Dângău Mare, jud. Cluj, revenind din refugiu în februarie 1945, iar aceasta se răsfrânge direct şi asupra reclamantului care a fost în aceeaşi situaţie.
Împotriva acestei hotărâri , pârâta Casa Judeţeană de Pensii Sălaj a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivele de recurs se susţine că hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), în cauză fiind vorba de acte juridice - prezentarea la notar cu martori în vederea obţinerii calităţii de refugiat şi obţinerea de indemnizaţii în valoare de până la 500 Ron, deci aceste acte juridice au o valoare de peste 0,025 Ron.
De asemenea, recurenta arată, referitor la motivele refugiului, faptul că acesta nu a fost determinat de persecuţii etnice ce s-ar fi exercitat asupra reclamantului, ci de teama ca persecuţiile ce se exercitau în acea vreme asupra ţiganilor şi evreilor ar putea să se exercite şi asupra sa, astfel că, declaraţiile date în cauză nu stabilesc fără putinţă de tăgadă că reclamantul a fost refugiat pe criterii etnice, astfel că acesta nu poate beneficia de drepturile pe care le prevede Legea nr. 189/2000.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile expres prevăzute de lege.
Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor etnice.
Totodată, potrivit art. 6 din OG nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Intimatul-reclamant şi-a dovedit calitatea de persoană refugiată prin intermediul probei cu înscrisuri şi a celei cu martori.
În scopul evitării eventualelor abuzuri în stabilirea calităţii de persecutat din motive etnice, este necesar, ca cel puţin unul dintre martori să dovedească, cu acte, că s-a aflat în aceeaşi situaţie cu reclamantul.
Or, în cauză a fost depusă sentinţa civilă nr. 737 din 25 noiembrie 2008, din care rezultă că sora reclamantului s-a aflat în aceeaşi situaţie cu aceasta.
Aşadar, înscrisurile şi declaraţiile martorilor pe care instanţa de fond le invocă în motivarea hotărârii, respectă cerinţele prevăzute de lege.
Situaţia creată pentru reclamant şi familie, s-a datorat persecuţiilor etnice, acesta fiind nevoit să se refugieze împreună cu familia, în cursul lunii septembrie a anului 1940, din localitatea Râciş, judeţul Sălaj, în localitatea Dângău Mare, judeţul Cluj, revenind din februarie 1945.
Cum în cauză s-a făcut dovada şi este de necontestat faptul că reclamantul a fost strămutat din motive etnice, în mod corect instanţa de fond a reţinut că acesta a suportat consecinţele morale şi materiale ale refugiului şi este îndreptăţit să se bucure de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Sălaj împotriva sentinţei civile nr. 13/2010 din 14 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3680/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3685/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
