ICCJ. Decizia nr. 3772/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3772/2010
Dosar nr. 1318/59/2009
Şedinţa publică din 22 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 18 din 18 ianuarie 2010, a admis acţiunea formulată de reclamanta P.D., în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Timiş şi, în consecinţă, a dispus anularea Hotărârii nr. 10645 din 12 octombrie 2009, emisă de pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, potrivit certificatului de naştere al reclamantei, aceasta s-a născut la data de 14 octombrie 1944 în localitatea Sânnicolau Mare, judeţul Timiş, după ce, anterior, mama sa, B.F., născută ungur se refugiase din Ardealul de Nord ca urmare a aplicării Dictatului de la Viena din anul 1940.
S-a reţinut, de asemenea, că mama reclamantei la rândul său este beneficiară a dispoziţiilor Legii nr. 189/2000, astfel cum rezultă din deciziile nr. 71005 din 06 iunie 2002 şi respectiv, nr. 896 din 19 aprilie 2002, emise de pârâtă, prin care s-a constatat că, în perioada 10 octombrie 1940 – 06 martie 1945, aceasta a fost refugiată conform art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 şi art. 2 din HG nr. 127/2000.
În raport de această situaţie de fapt, instanţa de fond a apreciat că atâta vreme mamei reclamantei i s-a recunoscut incidenţa Legii nr. 189/2000, constatându-se că are calitate de persoană strămutată, în sensul art. 1 lit. c) din aceeaşi lege şi reclamanta, născută în perioada refugiului părinţilor săi, trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi, avându-se în vedere condiţiile vitrege în care s-a născut şi a trăit pe dura refugiului, neexistând nicio raţiune pentru ca acesteia să nu-i fie recunoscute drepturile reglementate de OUG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta, susţinând că, în mod corect, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 a reţinut neîndeplinirea de către reclamantă a condiţiilor impuse de lege, întrucât la data de 10 octombrie 1940, când s-a strămutat mama sa, reclamanta nici nu era concepută, sens în care au fost invocate Precizările nr. 3233 din 12 septembrie 2002 şi nr. 3423 din 26 septembrie 2002 emise de C.N.P.D.A.S.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobate prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, fiind refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Textele legale au avut în vedere persecuţia din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetăţenie română, fără a face distincţie între părinţi şi copiii născuţi sau concepuţi înainte sau în timpul refugiului părinţilor, atâta vreme cât consecinţele traumatizante ale unei asemenea experienţe au fost suportate de toţi membrii familiei şi în condiţiile în care scopul legii este acordarea unor drepturi compensatorii celor afectaţi.
În acest sens urmează a fi respinse susţinerile recurentei privind interpretarea dată dispoziţiilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, prin precizările C.N.P.D.A.S. întrucât aceste acte administrative prin natura lor juridică, nu pot avea drept consecinţă modificarea sau completarea legii în baza căreia au fost emise.
În consecinţă, intimata - reclamantă născută la data de 14 octombrie 1944, pe teritoriul României, în localitatea în care mama sa a fost strămutată, ca efect al Dictatului de la Viena, din anul 1940, cu alte cuvinte în intervalul reglementat de Legea nr. 189/2000 este îndreptăţită, aşa cum corect a reţinut şi prima instanţă, să beneficieze de drepturile acordate prin acest act normativ.
Pentru considerentele menţionate, constatând că, potrivit art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii instanţei de fond, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Timiş împotriva sentinţei civile nr. 18 din 18 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3769/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1400/2010. Contencios → |
|---|
