ICCJ. Decizia nr. 3764/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3764/2010
Dosar nr. 1082/33/2009
Şedinţa publică din 22 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 20 din 20 ianuarie 2010, a admis acţiunea formulată de reclamanta G.A., în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Sălaj, a anulat hotărârea nr. 5848 din 30 mai 2009, emisă de pârâtă şi a obligat pe aceasta din urmă să recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada septembrie 1940 – martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 mai 2009.
În acest sens instanţa a reţinut că potrivit declaraţiilor autentificate ale martorilor T.G. şi P.V., precum şi depoziţiei date în instanţă de acesta din urmă, a rezultat că, în perioada septembrie 1940 – martie 1945, urmare a persecuţiei etnice suferite, familia reclamantei s-a refugiat din localitatea Cizer, judeţul Sălaj, în localitatea Turda, judeţul Cluj, situaţie în care s-au aflat şi martorii menţionaţi mai sus, P.V. fiind la rândul său beneficiar al unei hotărâri emise de pârâtă prin care i-au fost recunoscute drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta invocând încălcarea în speţă a dispoziţiilor art. 4 din OG nr. 105/1999 precum şi a dispoziţiilor art. 5, 1169 şi 1191 C. civ., constând în aceea că declaraţiile autentificate ale martorilor reprezintă acte juridice ce au fost date cu încălcarea principiului potrivit căruia nu se poate deroga prin convenţie de la legile care interesează ordinea publică, iar recunoaşterea calităţii de refugiat dând dreptul la o indemnizaţie lunară de până la 500 lei, face aplicabilă dispoziţia legală potrivit căreia nu este permisă proba cu martori pentru dovada actelor juridice al căror obiect depăşeşte 0,0250 lei.
A fost invocată de către recurent şi practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie potrivit căreia mutarea dintr-o localitate în alta, din motive de război, nu se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000, în condiţiile în care, s-a afirmat de către aceasta, declaraţiile martorilor nu stabilesc fără putinţă de tăgadă că reclamanta a fost refugiată pe criterii etnice.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis în sensul şi pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 2940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice fiind refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
În conformitate cu dispoziţiile art. 4 din HG nr. 127/2002, dovada acestor împrejurări se poate face cu înscrisuri oficiale sau, în lipsa acestora, cu declaraţii de martori.
În speţă, sunt realizate aceste exigenţe legale întrucât cei doi martori menţionaţi mai sus atât în declaraţia autentificate cât şi în declaraţia dată, nemijlocit, în faţa primei instanţe au fost unanimi în susţinerile lor privind motivaţia etnică a refugiului ca şi cu privire la perioada în care intimata şi familia ei au fost refugiaţi, respectiv martie 1941 – aprilie 1945.
Aşa fiind, se constată că, în mod greşit, instanţa de fond a reţinut ca dată de început o perioadei de refugiu septembrie 1940 atâta vreme cât martorii au declarat, unanim, că familia reclamantei a părăsit localitatea de domiciliu în martie 1941.
Aşa fiind, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat în cauză şi va modifica sentinţa atacată în sensul celor mai sus arătate, urmând a menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii pronunţate de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.J.P. Sălaj împotriva sentinţei civile nr. 20 din 20 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte hotărârea atacată în sensul că drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 se acordă pentru perioada 1 martie 1941 – 6 martie 1945.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3695/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3766/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
