ICCJ. Decizia nr. 3766/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3766/2010
Dosar nr. 822/42/2009
Şedinţa publică din 22 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 197 din 26 octombrie 2009, a admis cererea formulată de reclamanta SC I. SRL, în contradictoriu cu pârâta A.F.M. şi a dispus suspendarea executării deciziei nr. 43 din 14 aprilie 2009 şi a titlului executoriu nr. 104 din 1 aprilie 2009, până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. 769/42/2009 al Curţii de Apel Ploieşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin somaţia nr. 8653 din 01 septembrie 2009, emisă de pârâtă, în dosarul de executare nr. 104/2009, s-a pornit executarea silită a reclamantei, în baza titlului executoriu nr. 104/2009, pentru suma de 49.520 lei reprezentând: contribuţii de 15.282 lei, majorări de întârziere (dobânzi) de 30.492 lei şi penalităţi de 3.746 lei, iar contestaţia reclamantei îndreptată împotriva titlului executoriu a fost respinsă de pârâtă prin Decizia nr. 43 din 14 aprilie 2009.
Instanţa a constatat totodată că, prin sentinţa civilă nr. 190 din 22 octombrie 2009, Curtea de Apel Ploieşti a admis acţiunea reclamantei SC I. SRL, în contradictoriu cu pârâta A.F.M. şi a anulat Decizia nr. 43 din 14 aprilie 2009 şi titlul executoriu nr. 104 din 01 aprilie 2009, împrejurare faţă de care a admis cererea de suspendare a executării actelor administrative menţionate, până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. 769/42/2009.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs pârâta invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., hotărârea fiind dată cu încălcarea competenţei altei instanţe, în sensul că acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă are ca obiect suspendarea unor acte administrative care privesc obligaţii de plată la bugetul fondului pentru mediu în sumă de 49.520 lei, astfel încât, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare, în primă instanţă aparţine, faţă de suma în discuţie, Tribunalului Prahova.
Pe fondul pricinii au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Recursul este fondat, hotărârea recurată fiind dată cu încălcarea competenţei altei instanţe, după cum se va arăta în continuare.
Obiectul acţiunii formulate de reclamantă îl constituie suspendarea executării unor acte administrativ - fiscale prin care s-au stabilit în sarcina acesteia obligaţii de plată, reprezentând contribuţie la Fondul pentru mediu, în sumă totală de 49.520 lei.
Cum cuantumul sumei reprezentând obligaţia de plată contestată este de până la 500.000 de lei, în speţă devin incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi se aplică cu prioritate faţă de prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie.
Astfel, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabileşte competenţa materială a instanţei de fond în raport cu două criterii: organul emitent al actului şi cuantumul în speţă al contribuţiei contestate de reclamantă.
În cazul în care litigiul priveşte taxe, impozite, contribuţii sau datorii vamale ori accesorii ale acestora, pentru stabilirea competenţei materiale a instanţei de fond se recurge la criteriul valoric al sumei asupra căreia poartă litigiul, criteriu prevăzut expres de art. 10 alin. (1) din aceeaşi lege. Aşadar, indiferent de poziţionarea, în cadrul sistemului organelor administraţiei publice, a autorităţii publice emitente a actului contestat sau în contradictoriu cu care se judecă reclamanta, tribunalele soluţionează în fond cererile având ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei, curţile de apel fiind competente să soluţioneze în fond numai litigiile în cazul cărora suma este mai mare de 500.000 de lei.
Faţă de cele arătate, raportat la cuantumul sumei contestate în cauză, Curtea va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza, spre competentă soluţionare, Tribunalului Prahova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.F.M. împotriva sentinţei civile nr. 197 din 26 octombrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Prahova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3764/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3769/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
