ICCJ. Decizia nr. 39/2010. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 39/2010

Dosar nr. 7212/2/2008

Şedinţa publică din 13 ianuarie 2010

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea formulată reclamantul A.I. a chemat în judecată C.M.D.T.A. D.N.K. şi C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., solicitând obligarea pârâtelor la plata sumei de 340,78 lei, reprezentând contravaloarea medicamentelor achiziţionate din bani personali în perioada mai 2007 - martie 2008 şi actualizarea sumei în raport de rata inflaţiei.

Pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia calităţii procesuale pasive, arătând că potrivit dispoziţiilor art. 271 lit. h) din Legea 95/2006, Casele de asigurări de sănătate sunt obligate să negocieze, să contracteze şi să deconteze serviciile medicale contractate cu furnizorii de servicii medicale în condiţiile contractului cadru.

pârâta a mai arătat că nu a fost formulată procedura prealabilă şi că reclamantul nu a respectat prevederile actelor normative în vigoare.

Pârâta C.M.D.T.A. D.N.K. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, arătând că reclamantul trebuia să dea posibilitatea furnizorului să poată respecta prevederile contractului cadru şi normele de aplicare ale acestuia, susţinând că reclamantului i s-a acordat din bugetul M.A.I. 50% din valoarea medicamentelor iar cealaltă parte de 50% care trebuia să-i fie acordată de către C.A.S.A.P.O.S.N.A.J., nu s-a mai putut realiza din vina acestuia.

Prin sentinţa civilă nr. 1521 din 7 aprilie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive şi lipsei procedurii prealabile, a admis în parte acţiunea reclamantului şi a obligat pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. la plata sumei de 340, 78 lei actualizată cu rata inflaţiei la data plăţii.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că apărările pârâtelor în susţinerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, respectiv a lipsei procedurii prealabile, nu sunt întemeiate, având în vedere că C.M.D.T.A. poate sta în judecată ca pârât, conform art. 41 C. proc. civ. potrivit căruia: „asociaţiile şi societăţile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată în calitate de pârâte dacă au organe proprii de conducere").

Instanţa de fond a apreciat că dispoziţiile referitoare la plângerea prealabilă, prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, nu sunt aplicabile în cauză. Scopul plângerii prealabile este revocarea actului administrativ, or în speţă nu se pune în discuţie legalitatea unui astfel de act.

S-a mai reţinut că pe reţeta eliberată de C.M.D.T.A. D.N.K. nu s-ar fi notat „avizul" referitor la faptul că medicamentul respectiv nu se afla în farmacia M.I.R.A., iar acest lucru este invocat chiar de cel care trebuia să facă această consemnare. Reclamantul a primit de la medic informaţia în sensul că trebuie să cumpere medicamentul de la o altă farmacie. Acesta nu avea obligaţia legală de a face demersuri pentru obţinerea vreunui consemnări a faptului că medicamentul lipseşte din farmacia C.M.D.T.A.

Pe de altă parte, acest aspect nu mai poate fi invocat după obţinerea decontării a 50% din valoarea medicamentului, plata efectuată de M.I.R.A. echivalând cu recunoaşterea pretenţiilor reclamantului.

Reclamantul a fost îndrumat către orice altă farmacie pentru a achiziţiona medicamentul, fără să i se aducă la cunoştinţă faptul că are obligaţia să aducă lunar documente justificative pentru decontare.

Împotriva acestei hotărâri pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea recursului se arată că prin întâmpinarea formulată la instanţa de fond a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, pe care instanţa a examinat-o şi a respins-o în mod neîntemeiat.

Recurenta, apreciază că reclamantul nu a studiat cu atenţia necesară răspunsul primit de la C.M.D.T.A D.N.k. - Bucureşti la plângerea prealabilă, document ce poartă nr. 604375 din 29 octombrie 2008, anexat chiar de petent la cererea de chemare în judecată, în care se precizează că acesta nu a respectat prevederile actelor normative în vigoare.

Recurenta consideră că dacă reclamantul s-ar fi adresat de la eliberarea primei reţete la farmacia C.M.D.T.A. D.N.K. ar fi aflat că aceasta avea obligaţia contractuală de a aproviziona în termen de 48 ore medicamentul solicitat în regim de gratuitate.

Prin urmare, între C.A.S. şi unitatea sanitară ambulatorie de specialitate, în calitate de furnizor de servicii medicale şi medicamente, respectiv C.M.D.T.A. D.N.K. sunt stabilite numai relaţii contractuale, în temeiul cărora casa de asigurări contractează, negociază şi decontează furnizorului de servicii cu care a încheiat contractul, plata serviciilor medicale furnizate, prevăzute în acest contract, respectiv consultaţii, investigaţii, stabilirea diagnosticului, tratament medical, chirurgical şi/sau fizic recuperator, îngrijire, medicamente şi materiale sanitare.

Ca atare, având în vedere raporturile juridice contractuale, încheiate între unitatea sanitară şi C.A.S., aceasta din urmă nu poate fi obligată la executarea altor atribuţii, în afara celor negociate cu ocazia încheierii contractului de furnizare de servicii medicale.

Recurenta mai invocă în susţinerea recursului, prevederile Legii nr. 95/2006 şi a Legii nr. 360/2002.

Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În ceea ce priveşte critica potrivit căreia instanţa de fond în mod greşit a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată şi nu poate fi primită.

În cauză, C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. are calitate procesuală pasivă, reclamantul plătind contribuţia lunară de asigurări sociale de sănătate, având dreptul la asistenţă medicală şi medicamente gratuite în conformitate cu dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului.

Pe fondul cauzei, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond în mod corect a obligat pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. să plătească reclamantului contravaloarea medicamentelor achiziţionate de acesta.

Conform art. 1 alin. (4) din HG nr. 677/2003 privind condiţiile de acordare în mod gratuit a asistenţei medicale şi psihologice, a medicamentelor şi protezelor pentru poliţişti, „Cheltuielile necesare pentru acordarea asistenţei medicale şi psihologice şi a medicamentelor gratuite, prevăzute la alin. (1) şi (2), se suportă din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, conform prevederilor contractului-cadru pentru asigurările sociale de sănătate. Cuantumul contribuţiei personale din contravaloarea medicamentelor şi serviciilor medicale prevăzute în normele de aplicare a contractului-cadru, respectiv coplata acestora, se suportă din fondurile bugetare aflate la dispoziţia M.I., având această destinaţie".

Datorită faptului că medicamentul respectiv nu se afla în farmacia M.I.R.A., reclamantul a fost îndrumat de medic să cumpere medicamentul de la o altă farmacie, fără a fi informat că trebuie să primească un aviz în acest sens.

Susţinerea potrivit căreia reclamantul ar fi trebuit să cunoască şi să se informeze cu privire la obligaţiile furnizorului este neîntemeiată.

Potrivit reglementărilor legale în vigoare în materie, respectiv art. 18 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002 şi art. 1 alin. (4) din HG nr. 677/2003, C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. are obligaţia de a suporta cheltuielile necesare pentru acordarea asistenţei medicale gratuite, din fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, în limitele stabilite pentru categoria de medicamente, diferenţa, coplata fiind achitată din fondurile M.I.

Împrejurarea că pârâta-recurentă nu a încheiat contracte cu toţi furnizorii de medicamente nu poate afecta drepturile reglementate prin lege în favoarea reclamantului. Norma instituită în art. 210 lit. h) din Legea nr. 95/2006, privind relaţiile dintre casele de asigurări de sănătate şi furnizorii, are ca scop asigurarea drepturilor pentru persoanele asigurate.

Recurenta avea obligaţia de a încheia contracte cu un număr mai mare de furnizori, pentru ca asiguraţii să fie în situaţia de a procura medicamentul prescris de la orice furnizor.

Ori prin încheierea unui număr restrâns de contracte cu furnizorii de medicamente s-a creat premiza ca beneficiarul dreptului să nu-l poată valorifica, limitând nepermis acest drept.

În acest fel persoana este lipsită de dreptul de a fi suportate de la casa de asigurări cheltuielile cu medicamentele gratuite, fiind astfel privată de un drept cu conţinut patrimonial.

S-a adus astfel o încălcare a prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, care dispune că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege.

Potrivit prevederilor art. 11 alin. (2) din Constituţia României, tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.

C.E.D.O. şi Protocoalele adiţionale au fost ratificate de România prin Legea nr. 30/1994, astfel încât judecătorul naţional va aplica prioritar prevederile Convenţiei şi protocoalelor adiţionale.

Din această perspectivă refuzul pârâtei de a achita cota din contravaloarea medicamentelor plătite de reclamant, pentru că au fost procurate de la un furnizor care nu avea încheiat contract cu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. este de natură a-l lipsi pe reclamant de un drept patrimonial, care se circumscrie noţiunii de bun reglementat de art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1, dreptul reclamantului fiind prevăzut în lege.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, pe care o va menţine.

În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., împotriva sentinţei civile nr. 1521 din 7 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2010.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 39/2010. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs