ICCJ. Decizia nr. 400/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 400/2010
Dosar nr. 4232/2/2008
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta R.A.T. Braşov a formulat plângere împotriva deciziei nr. 60397 din 12 iunie 2008 emisă de C.S.A., solicitând desfiinţarea acesteia şi obligarea debitoarei SC M.C. SA, prin pârâtă, să-i achite suma de 329,26 lei.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că prin Decizia a cărei anulare o solicită în mod greşit i-a fost respinsă cererea de plată a despăgubirii solicitate în baza sentinţei nr. 787/S/2003.
Deşi din decizie rezultă că pârâta a luat cunoştinţă prin lichidatorul judiciar al SC M.C. SA, T.A. SRL de faptul că în tabelul creditorilor acestei societăţi a figurat şi B.I. căruia i s-a achitat suma respectivă, această persoană nu i-a plătit însă suma de bani la care este îndreptăţită şi pentru care a formulat acţiune.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 214 din 21 ianuarie 2009, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta R.A.T. Braşov, a dispus anularea deciziei nr. 60397 din 12 iunie 2008 emisă de pârâtă şi a obligat-o la plata către reclamantă a sumei de 215, 21 lei.
Totodată, a dispus respingerea celorlalte pretenţii ca neîntemeiate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, întrucât faţă de S.A.R.M. Sf. Gheorghe s-a deschis irevocabil procedura falimentului, reclamanta este în drept să obţină realizarea plăţii din creanţa rămasă neachitată de la pârâta C.S.A. prin D.F.G., conform art. 15 din Normele privind constituirea Fondului de garantare.
S-a mai reţinut de instanţa de fond că susţinerea pârâtei C.S.A., în sensul că lichidatorul judiciar al SC M.C. SA a comunicat că B.I. a depus declaraţia de creanţă şi a fost înscris în tabelul creditorilor, fiindu-i achitată suma de 10.792.611 lei, nu prezintă relevanţă în cauză întrucât pe de o parte, prioritară este relaţia dintre codebitorii solidari, iar pe de altă parte, susţinerea nu echivalează cu o dovadă legală a realizării în întregime a creanţei reclamantei, care a făcut dovada dreptului său conform sentinţei nr. 787/2003 a Judecătoriei Braşov irevocabilă.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs C.S.A. prin D.F.G., invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta a adus, în esenţă, următoarele critici sentinţei recurate:
În mod greşit instanţa de fond a dispus anularea Deciziei nr. 60397 din 12 iunie 2008 şi a obligat-o să plătească reclamantei suma de 215,21 lei în condiţiile în care din activele societăţii în lichidare a fost achitată întreaga datorie aferentă dosarului de daune către B.I., implicat în evenimentul rutier, asigurat de răspundere civilă obligatorie la SC M.C. SA.
Prima instanţă nu a ţinut seama de aspectul că în tabelul creditorilor SC M.C. SA s-a înscris doar B.I. nu şi R.A.T. Braşov, deşi aceasta avea la îndemână, cu prioritate, procedura specială ce decurge din art. 49 din Legea nr. 503/2004, de recuperare a creanţei din averea debitoarei aflate în insolvenţă, de care nu a uzat.
Creanţa datorată a fost achitată integral, fiind eronat obligată la plata sumei de 215,21 lei.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind ca legală şi temeinică sentinţa recurată.
Se precizează că este îndreptăţită la plata diferenţei de 329,26 lei RON, conform sentinţei civile nr. 787/2003 a Judecătoriei Braşov, ce reprezintă titlu executoriu.
Faptul că numitului B.I. i-a fost achitată de lichidatorul judiciar suma de 10.792.611 lei RON ca urmare a înscrierii în tabelul creditorilor SC M.C. SA, iar acesta i-a achitat doar suma de 750 lei, nu exclude dreptul său de a rămâne în continuare creditoarea SC M.C. SA şi de a solicita recurentei diferenţa de bani neachitată la care se consideră îndreptăţită.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare, cât şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, apreciază că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse.
Este adevărat că potrivit sentinţei civile nr. 787 din 19 februarie 2003 a Judecătoriei Braşov, ce constituie titlu executoriu, s-a dispus ca S.A.R.M. Sf. Gheorghe în solidar cu B.I. să plătească reclamantei R.A.T. Braşov suma de 8.875.658 lei daune şi 776.453 lei cheltuieli de judecată.
Necontestat este şi faptul că, urmare a procedurii falimentului SC M.C. SA, la care B.I. avea încheiată poliţa de asigurare, din averea acesteia, lichidatorul judiciar a achitat prin mandatul poştal nr. 2540 din 20 decembrie 2004 către acesta suma de 10.762.611 lei RON. Conform art. 44 din Legea nr. 136/1995, cu modificările şi completările ulterioare, privind asigurările şi reasigurările în România, asigurătorul este ţinut să plătească despăgubirea celui păgubit când nu a fost despăgubit de asigurat, sau asiguratului.
Cu toate că avea posibilitatea de a uza de prioritatea de a-şi recupera creanţa de la debitoarea aflată în insolvenţă conform art. 49 din Legea nr. 503/2004, privind redresarea financiară şi falimentul societăţilor de asigurare, intimata-reclamantă nu s-a înscris la masa credală a asigurătorului deşi trebuia să depună diligenţe în acest sens pentru a-şi recupera paguba, astfel că despăgubirea a fost plătită lui B.I., urmare a înscrierii în tabelul creditorilor.
Mai mult, aceasta nici nu a contestat calitatea de creditor de asigurări a lui B.I. şi nici nu a făcut dovezi că a finalizat procedura executării împotriva debitorului solidar B.I., ce a încasat despăgubirea, în cazul în care aceasta nu-i fusese remisă integral.
Prin urmare, în mod corect recurenta-pârâtă, prin Decizia nr. 60397/2008 contestată i-a respins cererea înregistrată abia în anul 2008. Debitoarea solidară nu poate fi obligată la o dublă despăgubire atât către B.I. cât şi către reclamantă prin pârâta din cauza de faţă, din disponibilităţile fondului de garantare.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) – (3) şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se va admite recursul, se va casa sentinţa recurată şi pe fond se va respinge acţiunea formulată de reclamanta R.A.T. Braşov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.S.A. prin D.F.G. împotriva sentinţei civile nr. 214 din 21 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi pe fond respinge acţiunea formulată de R.A.T. Braşov.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 399/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 403/2010. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
