ICCJ. Decizia nr. 38/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 38/2010
Dosar nr. 3248/2/2008
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2604/2009 pronunţată la data de 17 iunie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul B.G.A. – Birou contabil Autorizat, în contradictoriu cu pârâţii C.N.C.D., Ministerul Finanţelor Publice şi Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, acţiune având ca obiect contestarea Deciziei nr. 291 din 13 mai 2008 emisă de C.N.C.D. şi obligarea pârâţilor de a emite o decizie privind organizarea examenului de diferenţă pentru trecerea din categoria profesională contabil autorizat la categoria profesională expert contabil în condiţii similare cu reglementările din Decizia nr. 158 din 17 februarie 2007 şi la plata unor daune morale în valoare de un leu.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin Decizia nr. 291 din 13 mai 2008 emisă de pârâtul C.N.C.D. s-a constatat că nu pot fi reţinute aspecte care intră sub incidenţa OG nr. 137/2000 în legătură cu interzicerea accesului la o treaptă superioară a contabililor autorizaţi, cu studii medii, fapt pentru care a clasat dosarul, comunicând răspuns în acest sens petentului.
A reţinut instanţa de fond că în mod corect C.N.C.D. prin Decizia pronunţată a concluzionat că nu există vreo discriminare între cele două categorii profesionale, contabil autorizat şi expert contabil, fiind vorba doar de categorii profesionale deosebite pentru care legea prevede condiţii distincte, prin Decizia nr. 158/2007 fiind aprobate Măsuri privind organizarea şi desfăşurarea examenului de diferenţă pentru trecerea de la categoria profesională contabil autorizat cu studii superioare în categoria profesională expert contabil.
A concluzionat instanţa de fond că Decizia nr. 291/208 emisă de C.N.C.D. este legală şi a considerat neîntemeiat acest capăt de cerere.
Cu privire la solicitările reclamantului prin adresa nr. 13058 din 26 octombrie 2007, instanţa de fond a reţinut că acesta s-a prezentat în audienţă la C.E.C.C.A.R. şi i s-au dat explicaţii în legătură cu problema solicitată şi anume înscrierea la examenul de diferenţă în vederea obţinerii calităţii de expert contabil din 24 noiembrie 2007 şi a contabililor autorizaţi care şi-au definitivat studiile superioare economice, astfel că nu se poate reţine că a existat un refuz din partea pârâtului de a răspunde cererii adresate de reclamant.
A mai reţinut prima instanţă că este neîntemeiată şi cererea reclamantului de obligare a pârâtelor C.E.C.C.A.R. şi Ministerul Economiei şi Finanţelor de a emite un act prin care să i se permită înscrierea la examenul de diferenţă, pentru obţinerea categoriei profesionale de expert contabil conform Deciziei nr. 158/2007, deoarece susţinerea examenului pentru a accede în categoria experţilor contabili poate fi realizată de reclamant conform R.C.E.C.C.A.R. în privinţa contabililor autorizaţi cu studii medii şi nu conform Deciziei nr. 158/2007 care vizează categoria contabililor autorizaţi cu studii superioare.
Cât priveşte capătul de cerere privind plata unor daune morale, instanţa de fond a constatat că este un capăt de cerere subsecvent, astfel încât acesta va primi rezolvarea dată capătului principal de acţiune.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termenul prevăzut de lege, reclamantul criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă, prin motivele de recurs formulate că în mod greşit a statuat instanţa de fond asupra faptului că Hotărârea nr. 291/2008 emisă de C.N.C.D. este legală şi temeinică, fiind evident caracterul discriminatoriu al Deciziei nr. 158/2007, deoarece OG nr. 17/2007 a comasat cele două categorii de contabili autorizaţi, cu studii medii şi cu studii superioare, într-una singură şi anume categoria de contabil autorizat, iar Decizia respectivă se referă doar la categoria de contabili autorizaţi cu studii superioare fără a ţine cont de faptul că această categorie nu mai există, deosebirea dintre cele două categorii de contabili autorizaţi fiind în defavoarea contabilului autorizat cu studii medii care pentru a deveni expert contabil trebuie să susţină două examene şi să efectueze doi ani de stagiu.
Recurentul-reclamant consideră că i-a fost blocat astfel accesul la o treaptă superioară profesională, cea de expert contabil, fiind vătămat într-un drept al său, acela de a nu mai putea întocmi situaţii financiare, dat fiind că i-a fost respinsă solicitarea către C.E.C.C.A.R. de a se aproba înscrierea tuturor contabililor autorizaţi care şi-au definitivat studiile superioare economice la examenul de diferenţe pentru obţinerea calităţii de expert contabil conform Deciziei C.E.C.C.A.R. nr. 158/2007.
Intimaţii C.E.C.C.A.R. şi Ministerul Finanţelor Publice au depus întâmpinări, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.
Recursul este nefondat, astfel că urmează a fi respins potrivit art. 312 C. proc. civ., pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, cum rezultă din motivarea sentinţei recurate instanţa de fond a pronunţat hotărârea cu aplicarea şi interpretarea corectă a legii.
Recurentul-reclamant prin acţiunea formulată a solicitat ca cei doi pârâţi – Ministerul Finanţelor Publice şi C.E.C.C.A.R. să emită un act prin care să i se permită înscrierea la examenul de diferenţă pentru obţinerea categoriei profesionale de expert contabil, conform Deciziei nr. 158/2007 emisă de B.P.C.E.C.C.A.R.
În mod corect instanţa de fond a reţinut că, prin lege, s-a reglementat un regim distinct şi condiţii diferite de promovare pentru categoria profesională a contabililor autorizaţi cu studii medii, astfel că reclamantul care şi-a definitivat studiile superioare după dobândirea printr-un examen de competenţă a calităţii de contabil autorizat cu studii medii nu dobândeşte „ipso facto" calitatea de contabil autorizat cu studii superioare pentru că nu a susţinut niciodată un examen de competenţă pentru această categorie profesională şi ca atare poate susţine examen pentru a accede în categoria experţilor contabili conform R.C.E.C.C.A.R. în privinţa contabililor autorizaţi cu studii medii şi nu conform Deciziei nr. 158/2007 care vizează categoria contabililor autorizaţi cu studii superioare.
Aşa cum de altfel susţine şi recurentul-reclamant categoria profesională a contabililor autorizaţi cu studii superioare a fost desfiinţată prin OG nr. 17/2007, care a modificat şi completat OG nr. 65/1994 privind organizarea activităţii de expertiză contabilă şi a contabililor autorizaţi, ca urmare abrogării condiţiei de vechime în specialitate pentru fiecare categorie, fiind necesară emiterea unei decizii prin care contabilii autorizaţi cu studii superioare să fie trecuţi în baza unui examen de diferenţă, la categoria profesională a experţilor contabili, în aceste condiţii fiind emisă Decizia nr. 158/2007 care face referire numai la această categorie de contabili autorizaţi (cei cu studii superioare), deoarece aceştia deţineau acelaşi nivel de studii (economice superioare) ca şi expertul contabil.
În ceea ce priveşte serviciile prestate atât de experţii contabili cât şi de contabilii autorizaţi, aşa cum sunt stabilite la momentul actual, este firesc ca atribuţiile celor două categorii să difere atâta timp cât nivelul de studii cerute pentru accederea în profesie este diferit.
Contabilii autorizaţi au dreptul să acceadă la treapta superioară, respectiv expert contabil după obţinerea studiilor superioare economice, susţinerea examenului de admitere la stagiu, efectuarea stagiului şi susţinerea examenului de aptitudini la finele stagiului.
Potrivit art. 2 alin. (4) din Regulamentul privind efectuarea stagiului şi examenului de aptitudini în vederea accesului la calitatea de expert contabil şi de contabil autorizat, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, contabililor autorizaţi care au efectuat stagiul pentru această categorie li se echivalează un an şi jumătate de stagiu din cei trei ani pentru categoria expert contabil, respectiv jumătate din durata stagiului şi anume:
„în situaţia în care candidatul a terminat sau se află în cursul efectuării stagiului la categoria contabil autorizat şi a promovat examenul la categoria expert contabil se recunoaşte stagiul efectuat, dar nu mai mult de 3 semestre; contabilii autorizaţi, membri activi ai Corpului cu o vechime de cel puţin 2 ani, pot fi supuşi unui program intensiv de practică şi pot susţine examenul de aptitudini în primele 6 luni de la data promovării examenului de admitere la stagiu pentru accesul la profesia de expert contabil".
Aşadar, refuzului Corpului de a-l înscrie pe recurentul-reclamant la examenul de diferenţă pentru obţinerea categoriei profesionale de expert contabil s-a bazat pe faptul că acesta nu îndeplinea condiţiile prevăzute de lege pentru a accede la această categorie profesională superioară, dovadă că este aşa, fiind faptul că în momentul în care acesta a îndeplinit condiţiile necesare prevăzute de art. 4 din OG nr. 65/1994, republicată, a fost înscris pentru sesiunea martie 2009, examenul fiind promovat de recurent.
Având în vedere toate aceste considerente, concluzia ce se desprinde este aceea că instanţa de fond în mod corect a concluzionat asupra legalităţii Deciziei nr. 291/2008 prin care s-a statuat că nu există vreo discriminare între cele două categorii profesionale pornind de la reglementarea legală existentă şi care este distinctă pentru fiecare categorie profesională, contabil autorizat sau expert contabil.
Ca atare, în mod corect a reţinut instanţa de fond şi faptul că nu se poate vorbi de un refuz nejustificat al C.E.C.C.A.R. de a înscrie la examenul de diferenţă pe recurentul-reclamant.
Cât priveşte adresa nr. 13.058 din 25 octombrie 2005, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond (fapt recunoscut şi de recurentul-reclamant în şedinţa publică din 3 iunie 2009 la instanţa de fond) recurentul-reclamant s-a prezentat în audienţă la preşedintele C.S.C.E.C.C.A.R. şi i s-a răspuns verbal la problemele puse în discuţie.
Aşa fiind, constatând că sentinţa instanţei de fond este legală şi temeinică, pronunţată cu aplicarea corectă a legii, recursul se priveşte ca nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.G.A. împotriva sentinţei civile nr. 2604 din 17 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 377/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 39/2010. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
