ICCJ. Decizia nr. 3907/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3907/2010
Dosar nr. 7113/314/2009
Şedinţa publică de la 28 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC S.G. SRL a solicitat, în contradictoriu cu intimata A.N.C.O.M., anularea procesului-verbal privind calculul dobânzilor, penalităţilor de întârziere sau a altor sume prevăzute în titlul executoriu reprezentat de decizia Preşedintelui A.N.C.O.M. nr. 345 din 18 mai 2009, precum şi a acestui titlul executoriu.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că atât procesul-verbal, cât şi decizia menţionate sunt lovite de nulitate absolută, întrucât au fost emise pentru fapte care nu există, în condiţiile în care societatea şi-a achitat toate obligaţiile către A.N.C.O.M., datele solicitate fiind transmise în mod corect şi la timp.
Prin întâmpinarea formulată la data de 12 octombrie 2009, pârâta a invocat excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi excepţia tardivităţii cererii de anulare a deciziei Preşedintelui A.N.C.O.M. nr. 345 din 18 mai 2009.
Prin sentinţa civilă nr. 3890 din 14 octombrie 2009, pronunţată de Judecătoria Suceava, s-a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, potrivit dispoziţiilor art. 12 alin. (2) din O.U.G. nr. 22/2002.
În şedinţa publică din data de 10 decembrie 2009, Curtea a admis cererea pârâtei şi a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 165 C. proc. civ., disjungerea capătului de cerere având ca obiect anularea procesului-verbal de calcul al dobânzilor şi penalităţilor de întârziere, având în vedere că cererea de anulare a deciziei nr. 345 din 18 mai 2009 se afla în stare de judecată.
Examinând cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia tardivităţii acţiunii, având ca obiect anularea deciziei nr. 345 din 18 mai 2009 emisă de Preşedintele A.N.C.O.M. Curtea a constatat că aceasta este întemeiată, dispunând respingerea acţiunii ca tardiv formulată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că dispoziţiile din O.U.G. nr. 22/2009 privind înfiinţarea A.N.C.O.M. precizează că deciziile cu caracter individual pot fi atacate în termen de 30 de zile de la comunicare.
În cauză însă decizia nr. 345 din 18 mai 2009 privind sancţionarea reclamantei, i-a fost comunicată acesteia la data de 28 mai 2009, iar acţiunea având ca obiect anularea acesteia a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 25 august 2009, după expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de lege.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a formulat recurs reclamanta SC S.G. SRL Suceava, susţinând în esenţă următoarele:
Instanţa de fond a dispus în mod nelegal, în conformitate cu art. 165 C. proc. civ., disjungerea cauzei şi judecarea în mod separat a capetelor de cerere.
Consideră recurenta că admiterea excepţiei tardivităţii este nelegală deoarece nu s-a contestat decizia Preşedintelui A.N.C.O.M. nr. 345/2009 pe calea O.U.G. nr. 22/2009, ci s-a precizat că s-a invocat constatarea nulităţii absolute a deciziei motivat de faptul că s-a încălcat flagrant legea, iar fapta nu există.
În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
A.N.C.O.M. a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Înalta Curte, analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate, normele legale incidente în cauză, precum şi în conformitate cu art. 3041 C. proc. civ., constată că recursul nu este fondat.
În ceea ce priveşte disjungerea cererii privind contestaţia la executare formulată de reclamanta-recurentă împotriva deciziei A.N.C.O.M. nr. 345 din 18 mai 2009, se reţine că prin sentinţa civilă nr. 3890 din 14 octombrie 2009 pronunţată de Judecătoria Suceava în Dosar nr. 7113/314/2009, s-a dispus declinarea competenţei şi trimiterea pentru soluţionarea cauzei la Curtea de Apel Bucureşti.
Această sentinţă a rămas definitivă şi irevocabilă prin neexercitarea căii de atac a recursului în 5 zile de la pronunţare, conform art. 158 alin. (3) C. proc. civ. [raportat la art. 303 alin. (1) C. proc. civ.].
Aşa fiind, această chestiune nu poate fi verificată şi analizată pe calea prezentului recurs.
În ceea ce priveşte aplicarea art. 12 din O.U.G. nr. 22/2009 se reţine că în mod corect instanţa de fond a apreciat că acţiunea este tardivă, aceasta fiind introdusă după expirarea termenului de 30 de zile de la comunicare.
Nu poate fi primită susţinerea recurentei privind invocarea nulităţii absolute a deciziei nr. 345/2009, întrucât în materia contenciosului administrativ nu există distincţie între nulitatea relativă şi nulitatea absolută a unui act administrativ, iar introducerea acţiunii în termenul prevăzut de lege este cerută de art. 12 alin. (5) din O.U.G. nr. 22/2009, fiind o condiţie de admisibilitate a acţiunii.
Prin urmare, reclamanta-recurentă a fost decăzută din dreptul de a introduce acţiunea, fiind tardivă.
În consecinţă, în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive care să ducă la modificarea sau casarea sentinţei de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC S.G. SRL Suceava împotriva sentinţei civile nr. 4420 din 10 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3905/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3910/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
