ICCJ. Decizia nr. 3912/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 3912/2010

Dosar nr. 479/36/2010

Şedinţa publică de la 28 septembrie 2010

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC M.D.S.F. SRL Constanţa, prin administrator judiciar M. SPRL, şi D.N., în calitate de administrator special, a solicitat, în contradictoriu cu D.G.F.P. Constanţa, suspendarea executării deciziei de impunere din 02 octombrie 2009 şi a raportului de inspecţie fiscală din 02 octombrie 2009 emise de pârâtă, până la pronunţarea instanţei de fond.

În susţinerea cererii se arată că, în urma inspecţiei fiscale desfăşurate în perioada 28 septembrie 2009-02 octombrie 2009 de către inspectori din cadrul D.G.F.P. Constanţa, a fost emisă decizia de impunere din 02 octombrie 2009 în temeiul raportului de inspecţie fiscală din data de 02 octombrie 2009.

Prin această decizie au fost stabilite în sarcina reclamantei obligaţii fiscale suplimentare de plată totalizând 4.117.140 RON, sumă compusă din 3.154.869 RON reprezentând accize şi 962.271 RON reprezentând majorări de întârziere.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat excepţia lipsei de interes a intimatei.

Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 189/CA din 20 mai 2010, a respins excepţia lipsei de interes şi, pe cale de consecinţă, a respins ca nefondată cererea de suspendare a executării actului administrativ.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, cu privire la excepţia lipsei de interes, că este nefondată întrucât reclamanta şi-a declarat intenţia de reorganizare chiar prin cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 28 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 85/2006.

De asemenea, reclamanta a înţeles să conteste decizia de impunere fiscală astfel că suspendarea executării silite nu poate opera conform art. 36 din Legea nr. 85/2006.

Cu privire la cererea de suspendare, s-a reţinut că în speţă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât motivele invocate de reclamantă nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa actului administrativ, pe de o parte, iar pe de cealaltă parte, nu se poate reţine că prin executarea deciziei contestate s-ar produce un prejudiciu previzibil.

Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs reclamanta SC M.D.S.F. SRL Constanţa.

Recurenta a susţinut, în esenţă, următoarele critici:

În motivarea recursului, în esenţă, recurenta a susţinut următoarele critici:

Instanţa de fond nu a motivat soluţia pronunţată, nu a combătut în niciun mod susţinerile reclamantei-recurente, fiind lipsită de temei legal.

Astfel, s-a arătat că actele administrative atacate sunt într-o strânsă interdependenţă cu un alt act administrativ, respectiv cu decizia de impunere din 28 septembrie 2009 emisă de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa.

În ceea ce priveşte existenţa unui caz bine justificat s-au invocat o serie de încălcări, de către emitentul actelor administrative contestate, a normelor legale, precum şi interpretări eronate sau chiar abuzive ale unor norme legale imperative conţinute în cuprinsul raportului de inspecţie fiscală din 28 septembrie 2009 şi deciziei de impunere din 28 septembrie 2009, acte administrative care au stat la baza emiterii deciziei de impunere din 02 octombrie 2010 şi a raportului de inspecţie fiscală din data de 02 octombrie 2009.

Arată recurenta în ceea ce priveşte iminenţa producerii unei pagube, că raportat la cuantumul sumei de plată stabilită prin decizia de impunere, la starea juridică a societăţii recurente, care se află în procedura insolvenţei prevăzută de Legea nr. 85/2006, declarându-şi intenţia de reorganizare judiciară, este evident că executarea deciziei atacate ar fi condus, în mod inevitabil, la faliment.

În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9, art. 3041 C. proc. civ.

Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate, a normelor legale incidente, precum şi în conformitate cu art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul nu este fondat.

Instanţa de fond a apreciat în mod corect că nu sunt întrunite condiţiile revăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Invocarea de către recurenta-reclamantă a motivelor de nelegalitate ale deciziei de impunere din 28 septembrie 2009 nu constituie motive pentru a considera întrunite condiţiile privind cazul bine justificat şi prejudiciul iminent.

Astfel, nu pot constitui motive pentru suspendarea executării deciziei de impunere din 02 octombrie 2009, aceleaşi motive care vizează nelegalitatea aceluiaşi act sau a deciziei din 28 septembrie 2009 ca act care stă la baza emiterii deciziei de impunere din 02 octombrie 2009, deoarece, pe de o parte, motivele de nelegalitate sunt cercetate pe fond în cadrul acţiunii în anulare, iar definiţia condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu se confundă în elementele sale cu motivele de nelegalitate – de fond.

Faţă de cele reţinute mai sus, constatând că nu s-au invocat motive care să creeze o prezumţie puternică de nelegalitate a actului administrativ şi care să producă în sine un prejudiciu iminent (recurenta se află în procedura insolvenţei), în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive care să atragă modificarea sau casarea hotărârii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de SC M.D.S.F. SRL Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 189/CA din 20 mai 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2010.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3912/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs