ICCJ. Decizia nr. 3927/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3927/2010
Dosar nr. 20629/299/2008
Şedinţa publică de la 29 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1624 din 06 aprilie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, excepţia de nelegalitate a H.G. nr. 1471/2007, invocată de reclamanta Biblioteca Centrală Universitară, în contradictoriu cu pârâţii Departamentul pentru Afaceri Europene al Guvernului României, Guvernul României şi Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, precum şi cu intimatul-chemat în garanţie Ministerul Finanţelor Publice. De asemenea, instanţa de judecată a admis excepţia lipsei de interes a excepţiei de nelegalitate a Ordinului nr. 3053/2003 emis de Ministrul Educaţiei şi Cercetării şi a respins excepţia de nelegalitate în consecinţă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Excepţia lipsei de interes a excepţiei de nelegalitate a Ordinului nr. 3053 din 20 ianuarie 2003 emis de Ministrul Educaţiei şi Cercetării este întemeiată, în raport de conţinutul actului administrativ, respectiv recunoaşterea reclamantei Biblioteca Centrală Universitară din Bucureşti drept continuatoare în drepturi a Fundaţiei Regele Carol I şi abilitarea acesteia de a proceda la identificarea şi recuperarea imobilelor deţinute anterior datei de 22 decembrie 1989.
Totodată, reţine prima instanţă, cercetarea legalităţii acestui ordin nu are legătură, în sensul dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu soluţionarea prezentului litigiu având ca obiect evacuarea pârâtului Departamentul pentru Afaceri Europene.
În ceea ce priveşte excepţia de nelegalitate a H.G. nr. 1471/2007, instanţa de judecată a reţinut că, prin art. 1 al acesteia, s-a stabilit că pârâtul Departamentul pentru Afaceri Europene preia de la reprezentanţa Comisiei Europene în România instrumentele de comunicare dezvoltate de aceasta în perioada de pre-aderare, respectiv Info E., cu sediul în municipiul Bucureşti, Calea V., sector 1, portalul şi reţeaua multiplicatorilor de informaţie europeană, imobilul care constituie sediul Centrului Info E., aflat în domeniul public al statului, transmiţându-se parţial din administrarea reclamantei Bibliotecii Centrale Universitare în administrarea Departamentului pentru Afaceri Europene.
În cadrul acţiunii în evacuare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1, reclamanta Biblioteca Centrală Universitară a solicitat evacuarea pârâtului Departamentul pentru Afaceri Europene din imobilul menţionat în cuprinsul H.G. nr. 1471/2007, susţinând că prin încheierea din 26 iunie 2006 a Oficiului de cadastru şi Publicitate Imobiliară este proprietara imobilului.
Urmare analizei conţinutului acestei încheieri, prima instanţă a reţinut că dreptul de proprietate al reclamantei a fost intabulat asupra imobilului situat în str. B., sector 1, în condiţiile în care imobilul situat în Bucureşti, Calea V., sector 1 (din a cărui incintă se solicită evacuarea pârâtului) aparţine domeniului public al statului, astfel cum reiese din Anexa nr. 8 a H.G. nr. 1705/2006 privind aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului.
De asemenea, se arată în considerentele sentinţei atacate, reclamanta nu a făcut nicio dovadă din care să reiasă, fie că această hotărâre a Guvernului ar fi fost desfiinţată, fie că ar deţine un titlu de proprietate asupra imobilului din Calea V., sector 1, dovadă care ar fi putut conduce la concluzia nelegalităţii H.G. nr. 1471/2007.
Concluzionează prima instanţă că hotărârea contestată a fost adoptată cu respectarea Legii nr. 213/1998 şi a Legii nr. 24/2000.
Împotriva acestei sentinţei a declarat recurs reclamanta, susţinând că hotărârea atacată este netemeinică şi nelegală, pentru următoarele motive:
În mod greşit instanţa de fond a reţinut că reclamanta Biblioteca Centrală Universitară nu este proprietarul imobilului situat în Calea V., sector 1, în suprafaţă de 165,7 m.p., deoarece la dosar există această dovadă, în sensul că prin încheierea din 26 iunie 2006 pronunţată de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bucureşti, Sector 1, s-a admis intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului în cauză cu titlu de „restituire”.
Se precizează că data încheierii este anterioară H.G. nr. 1705/2006 (publicată în M. Of. nr. 1020/21.12.2006) prin care s-a constatat apartenenţa imobilului la domeniul public al statului, astfel că se impunea anularea acestui act administrativ pe motiv că încalcă dreptul de proprietate privată al instituţiei reclamante, precum şi anularea actului subsecvent H.G. nr. 1471/2007.
În drept, din punct de vedere procedural, recurenta şi-a încadrat motivele de recurs în prevederile art. 3041 C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod neîntemeiat recurentul susţine că, în cauză, ar fi făcut dovada unui drept de proprietate asupra imobilului situat în Calea V., sector 1, singura încheiere emisă de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bucureşti, Sector 1, aflată la dosar, referindu-se la imobilul din str. B. cu titlu de „restituire”.
Totodată, prin Ordinul Ministrului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului din 20 ianuarie 2003, se recunoaşte calitatea Bibliotecii Centrale Universitare Bucureşti de continuatoare în drepturi a Fundaţiei Regele Carol I, dar în această calitate instituţia nu devine automat proprietară a unor imobile, ci, conform art. 2 din ordin „este îndreptăţită la identificarea şi recuperarea imobilelor deţinute anterior datei de 22 decembrie 1989, cu titlu de proprietate”.
Întrucât din actele care au stat la baza emiterii H.G. nr. 1705/2006 nu rezultă existenţa vreunui drept de proprietate privată asupra imobilului, ci doar un drept de proprietate publică a statului – reclamanta având doar calitatea de administrator al bunului - rezultă că în mod corect instanţa de fond, cu referire la art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 213/1989 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, a respins excepţia de nelegalitate invocată.
Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta Biblioteca Centrală Universitară împotriva sentinţei nr. 1624 din 06 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3912/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3929/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
