ICCJ. Decizia nr. 427/2010. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 427/2010
Dosar nr. 331/64/2009
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta C.O. a chemat în judecată A.N.R.P., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1583 euro, cu titlu de despăgubiri, şi a sumei de 5000 lei, cu titlu de daune morale.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că pentru imobilul din comuna Negru–Vodă, judeţul Constanţa, C.C.S.D., în baza raportului de evaluare întocmit de SC R.T., filiala Bucureşti SRL la data de 7 februarie 2007, a emis Decizia nr. 1211/ F.F din data de 31 ianuarie 2008, care ţine loc de titlu de despăgubire în valoare de 26.128 lei, echivalentul sumei de 7760 euro.
Reclamanta a mai susţinut că, la data de 16 martie 2009, pârâta a emis titlu de plată, Decizia nr. 529, şi în data de 19 martie 2009 a virat în contul său suma de 26.128 lei, cu specificaţia despăgubiri la Legea nr. 247/2005, încălcând astfel dispoziţiile art. 16 alin. (9) din acest act normativ.
Pârâta A.N.R.P., prin întâmpinarea depusă la dosar, a invocat excepţia lipsei procedurii prealabile, prevăzute de art. 7 din Legea contenciosului administrativ.
Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 93/ F din 10 iunie 2009, a respins excepţia lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtă şi a admis în parte acţiunea reclamantei C.O., obligând pârâta să-i plătească acesteia dobânda legală aferentă sumei de 26.128 lei pentru perioada 31 ianuarie 2008 – 19 martie 2009, cu titlu de despăgubiri, pentru achitarea cu întârziere a sumei datorate.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut cu privire la excepţia lipsei procedurii prealabile că, potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ., aceasta este neîntemeiată, întrucât cauza vizează o acţiune în despăgubiri iar nu una în anulare, modificare sau obligare la emiterea unui act administrativ, pentru care această procedură este obligatorie.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că prin modalitatea defectuoasă a pârâtei de a soluţiona cererea reclamantei aceasta i-a cauzat un prejudiciu, care potrivit art. 1073 C. civ., trebuie recuperat integral.
A mai reţinut şi că dată fiind natura obligaţiei neexecutate şi prevederile art. 1088 C. civ., pârâta trebuie să plătească reclamantei dobânda legală de la data de 31 ianuarie 2008 (data emiterii deciziei) şi până la data de 19 martie 2009 (data efectuării plăţii).
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs pârâta A.N.R.P., invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Reclamanta a adus, în esenţă, următoarele critici sentinţei recurate:
În mod greşit instanţa de fond a dispus obligarea sa la plata dobânzii legale aferente sumei de 26.128 lei pentru perioada 31 ianuarie 2008 – 19 martie 2009, cu titlu de despăgubiri pentru achitarea cu întârziere a sumei datorate, deoarece actele normative incidente în cauză, respectiv HG nr. 128/2008, Legea nr. 247/2005, OUG nr. 81/2007, HG nr. 1095/2005, nu cuprind dispoziţii privind actualizarea sumelor de bani stabilite prin deciziile emise de către C.C.S.D. în raport de rata inflaţiei, de cursul euro, etc.
Prevederile legale incidente în speţă cuprinse în Titlul VII al Legii nr. 247/2005 nu reglementează acordarea dobânzii legale calculată asupra sumelor stabilite cu titlu de despăgubire.
Întrucât nu există neconcordanţă între titlul de despăgubire şi titlul de plată recurenta-pârâtă apreciază că nu are atribuţii legale de actualizare a sumelor de bani stabilite definitiv prin deciziile emise de C.C.
De asemenea, nu poate fi reţinut vreun prejudiciu cauzat de A.N.R.P. pentru întârzierea emiterii titlului de plată şi plata despăgubirilor în numerar deoarece a fost respectată ordinea cronologică a înregistrării cererilor de despăgubiri de către persoanele îndreptăţite şi a fost făcută plata în raport de existenţa disponibilităţilor financiare necesare achitării despăgubirilor în numerar.
Recurenta susţine şi faptul că în mod greşit instanţa de fond a reţinut ca temei legal dispoziţiile art. 1088 C. civ., pentru obligarea la plata daunelor interese fără a ţine seama de natura juridică a raporturilor dintre părţi.
Referirile instanţei de fond la jurisprudenţa C.E.D.O. nu prezintă relevanţă în cauza dedusă judecăţii deoarece situaţiile sunt diferite fiind evident că şi tratamentul juridic este unul diferit.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Se precizează că a înţeles să conteste titlul de plată, Decizia nr. 529 din 16 martie 2009, emisă de A.N.R.P. deoarece aceasta trebuia să cuprindă actualizarea sumei de 7760 euro cu indicele de inflaţie la care trebuia aplicată dobânda, sens în care se solicită şi modificarea sentinţei recurate precum şi obligarea pârâtei la plata valorii neacoperite de 1583 euro respectiv 6630 lei.
Recurenta-pârâtă a formulat şi concluzii scrise în care a reiterat susţinerile din cererea de recurs precum şi faptul că a efectuat plata cu prioritate în contul reclamantei.
Înalta Curte, analizând sentinţa recurată în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de apărările intimatei-reclamante din întâmpinare, cât şi sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., apreciază că acesta este fondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Prin Decizia nr. 1211/2008 C.C.S.D. a emis intimatei-reclamante titlul de despăgubire în cuantum 26128 lei ce nu a fost contestat.
Ulterior, A.N.R.P., prin Decizia nr. 529 din 16 martie 2009, a emis titlu de plată în cuantum de 26128 lei în favoarea aceleiaşi reclamante, în temeiul art. 18 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, cu modificările şi completările ulterioare.
Conform ordinului de plată nr. 652 din 18 martie 2009 A.N.R.P. a efectuat plata sumei de 26128 lei în contul reclamantei deschis la B.R.D., cu prioritate, pentru cauze medicale deosebite.
După cum se constată din actele şi lucrările dosarului cererea reclamantei vizează actualizarea acestei sume de bani, cu indicele de inflaţie, precum şi dobânda aferentă, fapt de altfelprecizat şi prin întâmpinarea formulată.
Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare reglementează „Regimul stabilirii plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv".
În cauza dedusă judecăţii incidente sunt dispoziţiile acestei legi speciale care reglementează o procedură administrativă de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu au putut fi restituite în natură, astfel că în mod greşit instanţa de fond a făcut aplicabilitatea art. 1073 şi art. 1088 C. civ.
Potrivit art. 182 alin. (1) lit. a) din Titlul VII menţionat, dacă titularul titlului de despăgubire optează pentru primirea exclusiv de despăgubiri în numerar, aceasta i se va transfera în cont în termen de 15 zile calendaristice de la data existenţei disponibilităţilor financiare.
Cum Decizia nr. 1211/2008 a C.C.S.D. nu a fost contestată sub aspectul cuantumului, titlu de plată materializat în Decizia nr. 529/2009 emisă de recurenta-pârâtă nu putea fi emis pentru o altă sumă.
În consecinţă, acţiunea formulată de reclamantă a fost greşit admisă în condiţiile în care nu există temei legal în cuprinsul Titlului VII al Legii nr. 247/2005 cu modificările şi completările ulterioare, pentru actualizarea valorii consemnate în titlul de despăgubire, în mod definitiv, în baza căruia, ulterior, A.N.R.P. a emis titlu de plată.
De asemenea, nu a fost dovedită vreo culpă a A.N.R.P. pentru întârzierea emiterii titlului de plată şi plata despăgubirilor în numerar întrucât este necontestat faptul că aceasta a virat în contul reclamantei la 18 martie 2009 suma cuprinsă în titlu de despăgubire şi de plată, cu respectarea prevederilor art. 182 alin. (1) lit. a) din Titlul VII menţionat.
Mai mult, dispoziţiile art. 16 alin. (9) din Titlul VII, menţionate ca temei al solicitărilor de către reclamantă, nu sunt incidente în cauză întrucât se referă la o altă fază a procedurii administrative prealabile şi nu vizează titlu de plată, respectiv executarea acestuia.
Pentru toate aceste considerente, instanţa de recurs apreciază ca fiind incidentă situaţia prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi în consecinţă va casa sentinţa recurată şi pe fond se va respinge acţiunea formulată de reclamantă.
Apărările formulate de intimata-reclamantă prin întâmpinarea formulată nu pot fi reţinute având în vedere considerentele expuse anterior.
Solicitările acesteia din întâmpinare în sensul modificării sentinţei recurate şi acordării altor sume de bani sunt apreciate ca fiind inadmisibile în raport de dispoziţiile art. 316 coroborat cu art. 294 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, în recurs, nu se poate schimba obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face alte cereri noi.
Mai mult intimata-reclamantă nu a formulat recurs împotriva sentinţei atacate nr. 95/2009.
Ţinând seama de cele reţinute cât şi de dispoziţiile art. 312 alin. (1) teza I, alin. (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat de A.N.R.P., va casa sentinţa nr. 93/ F din 10 iunie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi pe fond va respinge acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.N.R.P. împotriva sentinţei civile nr. 93/ F din 10 iunie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi pe fond respinge acţiunea formulată de reclamanta C.O., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 403/2010. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 436/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
