ICCJ. Decizia nr. 4045/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4045/2010
Dosar nr. 2243/1/2010
Şedinţa publică din 1 octombrie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 75/CA din 4 mai 2009, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta T.A.V., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Institutul de Gastroenterologie şi Hepatologie Iaşi, şi a anulat Ordinul nr. 1852 din 7 noiembrie 2008 emis de ministrul sănătăţii, dispunând suspendarea efectelor acestuia până la rămânerea irevocabilă a cauzei. Prin aceeaşi sentinţă, instanţa de judecată a respins excepţiile lipsei de interes, a lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi cea a prematurităţii introducerii acţiunii.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin Ordinul nr. 1852 din 7 noiembrie 2008, s-a dispus desfiinţarea Secţiei clinice gastroenterologie IV cu 25 de paturi şi redistribuirea paturilor din această secţie către celelalte trei secţii clinice, la propunerea Institutului de Gastroenterologie şi Hepatologie Iaşi cuprinsă în Adresa nr. 1774/2008 avizată de către Universitatea de Medicină şi farmacie „G.T.P.” Iaşi, precum şi referatul de aprobare al Direcţiei Generale Organizare, Resurse Umane, Dezvoltare Profesională şi Salarizare nr. 11666/2008.
Astfel, managerul Institutului de Gastroenterologie şi Hepatologie Iaşi, dr. L.M., a propus Directorului General Economic M.I. al Ministerului Sănătăţii ca, în vederea creşterii eficienţei în funcţionarea Institutului, să se dispună „redistribuirea a 5 paturi de la Secţia clinică gastroenterologie I, precum şi a celor 25 de paturi de la Clinica Gastroenterologie IV către secţiile II şi III”. În motivarea acestei propuneri, se susţine că spaţiul existent corespunde perfect acestei structuri propuse şi că personalul de specialitate din Secţia IV va fi redistribuit pe celelalte Secţii ale Institutului, iar actualii şefi de Secţii recomandaţi de Senatul Universităţii de Medicină şi Farmacie, în număr de 3, vor ocupa cele trei funcţii de conducere.
A fost motivată această propunere şi în sensul necesităţii creşterii eficienţei activităţii de asistenţă medicală acordată în ambulatoriul integrat, deoarece, în acest fel, ar urma să crească numărul de consultaţii acordate pacienţilor, obţinându-se fonduri suplimentare de la C.A.S. Iaşi, precum şi îmbunătăţirea indicatorilor de performanţă ai managementului spitalului public, în special al celor de calitate, şi economico-financiari.
Referitor la excepţiile invocate în cauză, prima instanţă a apreciat că acestea sunt neîntemeiate.
De asemenea, arată instanţa de fond, în ce priveşte excepţia privind prematuritatea introducerii cererii de chemare în judecată, reclamanta s-a adresat Ministerului Sănătăţii pentru anularea ordinului contestat, la data de 15 decembrie 2008, neprimind, însă, niciun răspuns până la data pronunţării.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut următoarele:
Conform dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (6) din Ordinul Ministerul Sănătăţii Publice nr. 1836 din 23 octombrie 2007, care prevede atribuţiile managerului interimar al spitalului public, acesta nu avea dreptul de a elabora şi semna propunerea nr. 1774, care a stat la baza emiterii ordinului contestat, decât în urma analizei activităţii Institutului în Comitetul director şi pe baza propunerilor consiliului medical. Or, a arătat instanţa de fond, nici Comitetul director şi nici Consiliul medical nu au fost consultate cu privire la situaţia eronată înaintată Ministerului Sănătăţii, materializată în această propunere.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, au declarat recurs Ministerul Sănătăţii şi Institutul de Gastroenterologie şi Hepatologie Iaşi.
Prin Decizia nr. 1054 din 25 februarie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursurile declarate de Ministerul Sănătăţii şi Institutul de Gastroenterologie şi Hepatologie Iaşi, a casat sentinţa atacată şi, pe fond a respins acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Împotriva Deciziei pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat contestaţie în anulare T.A.V.
Înalta Curte sesizată cu soluţionarea acestei cauze, mai înainte de a cerceta motivele invocate, constată că T.A.V. a formulat o cerere de renunţare la judecată.
Manifestarea de voinţă în sensul de a se renunţa la judecată, reprezintă o desistare, care nu este supusă cenzurii Înaltei Curţi, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil.
Văzând dispoziţiile prevăzute de art. 246 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care se poate renunţa oricând la judecată, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă şi având în vedere dispoziţiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunţarea la judecarea contestaţiei în anulare formulată de T.A.V.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Ia act de renunţarea la judecarea contestaţiei în anulare formulată de T.A.V. împotriva Deciziei nr. 1054 din 25 februarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 octombrie 2010.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 4044/2010. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4360/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
