ICCJ. Decizia nr. 4039/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4039/2010
Dosar nr.44/39/2010
Şedinţa publică din 1 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava la data de 13 ianuarie 2010, reclamanta P.V.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava, desfiinţarea Hotărârii nr. 5447 din 8 decembrie 2009, emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul pârâtei, şi în consecinţă constatarea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000, cu acordarea drepturilor aferente.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în anul 1944, împreună cu părinţii săi A.V. şi M., au fost nevoiţi să se refugieze de pe teritoriul comunei Dolheşti, judeţul Suceava, în comuna Vorona, judeţul Botoşani, datorită ocupaţiei trupelor sovietice şi al înaintării liniei frontului, abandonându-şi forţat proprietăţile, sens în care a precizat că sunt incidente dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Prin Sentinţa nr. 42 din 8 februarie 2010, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de P.V.E.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut, în esenţă, că circumstanţele de fapt care au determinat strămutarea familiei reclamantei din loc. Dolheşti, jud. Suceava, în loc. Vorona, jud. Botoşani sunt legate de evenimente de război petrecute în aceste teritorii şi nu de persecuţie etnică, astfel încât reclamanta nu se încadrează în situaţiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta P.V.E., criticând soluţia adoptată pentru netemeinicie şi nelegalitate, susţinând, în esenţă, că din documentele prezentate rezultă că evacuarea sa s-ar fi datorat persecuţiei etnice.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, constatată nefondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispoziţiile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile prevăzute de articolul mai sus-menţionat.
Prin „persoană strămutată” în altă localitate, conform dispoziţiilor HG nr. 127/2002 privind Normele de aplicare a OG nr. 105/1999, se înţelege „persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice”.
Din probatoriul administrat în cauză, rezultă că, evacuarea din localitatea de domiciliu a reclamantei şi a familiei sale, s-a produs ca urmare a apropierii frontului, fiind o măsură de protejare.
Este de necontestat că şi persoanele care s-au refugiat din localitatea de domiciliu, ca urmare a unor evenimente de război, au avut de suferit consecinţele nefavorabile, dar legiuitorul nu a urmărit să acorde drepturi compensatorii şi acestei categorii.
Situaţia relevată nu atrage aşadar incidenţa prevederilor OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, acest act normativ vizând acordarea de măsuri reparatorii exclusiv persoanelor persecutate din motive etnice de regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945.
În raport de cele mai sus menţionate, Curtea apreciază că hotărârea recurată este legală, astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul formulat va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.V.E. împotriva Sentinţei nr. 42 din 8 februarie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 octombrie 2010.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 4038/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4042/2010. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
