ICCJ. Decizia nr. 4071/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 4071/2010

Dosar nr.1917/33/2009

Şedinţa publică din 5 octombrie 2010

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea atacată cu recurs.

Prin Sentinţa civilă nr. 63 din 15 februarie 2010 Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamantul C.I. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi în consecinţă a dispus suspendarea Ordinului nr. 2.259 emis de pârât la 9 octombrie 2009.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel a reţinut în esenţă că sunt îndeplinite cerinţele de admisibilitate a cererii de suspendare instituite de legiuitor prin dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cererea reclamantului se circumscrie sferei cazurilor bine justificate întrucât este posibil ca actul administrativ unilateral al pârâtei să fie pus în executare anterior momentului la care o instanţă de judecată să se fi pronunţat irevocabil cu privire la legalitatea acestuia, cu consecinţa producerii unor prejudicii care ulterior nu ar putea fi reparate, prejudicii care ar putea decurge din privarea în mod nelegal de remuneraţia aferentă funcţiei sale.

Totodată, instanţa de fond a reţinut în baza probatoriului administrat că se creează o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate a actului administrativ contestat.

2. Cererea de recurs.

Împotriva Sentinţei civile nr. 63 din 15 februarie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ.

În motivarea recursului formulat, recurentul-pârât a susţinut în esenţă că în mod greşit instanţa de fond a apreciat ca fiind îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii de suspendare, respectiv faptul că instanţa de fond trebuia să reţină că pretenţia dedusă judecăţii este lipsită de obiect, atât timp cât actul de eliberare din funcţie a ajuns la termen anterior pronunţării.

Totodată, recurentul-pârât a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a apreciat ca fiind îndeplinită condiţia pagubei iminente, întrucât lipsirea reclamantului de drepturile salariale aferente funcţiei de conducere exercitate, nu produce acestuia o pagubă imposibil sau greu de reparat în viitor.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ.

3. Hotărârea instanţei de recurs.

Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate cât şi în temeiul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ. Înalta Curte constată că recursul este fondat şi urmează a fi admis, pentru considerentele arătate în continuare:

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente odată cu sesizarea în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate cere instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond”.

În soluţionarea cererii de suspendare, după cum în mod constant s-a hotărât de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în jurisprudenţa sa în materie, pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ se cer a fi îndeplinite în mod cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată, fără însă a se realiza o examinare pe fond a legalităţii actului a cărui suspendare se solicită, în sensul că analizarea actului administrativ se limitează doar la o simplă „pipăire” a fondului.

Din această perspectivă, instanţa de recurs apreciază că în mod eronat s-a reţinut de către instanţa de fond că este îndeplinită condiţia pagubei iminente prin lipsirea reclamantului de drepturile salariale aferente funcţiei de conducere exercitate.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, prin pagubă iminentă se înţelege prejudiciul material şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Ori în speţă, această condiţie nu poate fi considerată ca fiind îndeplinită, întrucât lipsirea reclamantului de drepturile salariale aferente funcţiei de conducere exercitate nu produce acestuia o pagubă imposibil sau greu de reparat în viitor, în ipoteza în care instanţa constată nelegalitatea actului administrativ având posibilitatea de a dispune acordarea drepturilor băneşti de care aceasta a fost lipsit după eliberarea din funcţie.

Întrucât măsura suspendării, astfel cum este aceasta reglementată de dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 impune îndeplinirea cumulativă a tuturor condiţiilor legale iar în concepţia instanţei de control judiciar, condiţia pagubei iminente nu a fost îndeplinită, Înalta Curte constată că susţinerile recurentului sunt întemeiate iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală.

Astfel fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi admis iar sentinţa atacată va fi modificată în sensul că se va respinge ca neîntemeiată, cererea de suspendare a executării actului administrativ, formulată de reclamantul C.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin ministru interimar împotriva Sentinţei nr. 63 din 15 februarie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.

Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge ca neîntemeiată cererea de suspendare executare act administrativ, formulată de C.I.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2010.

Procesat de GGC - NN

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4071/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs