ICCJ. Decizia nr. 4076/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4076/2010
Dosar nr.2632/54/2009
Şedinţa publică din 5 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea atacată cu recurs.
Prin Sentinţa civilă nr. 25 din 25 ianuarie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a hotărât respingerea acţiunii formulate de reclamantul P.M. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Economiei şi Comerţului şi Complexul E.T. SA ca tardiv formulată.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de apel a reţinut în esenţă că reclamantul, în calitate de terţ în raport cu actele contestate, a promovat acţiunea cu depăşirea termenului de un an prevăzut de dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
2. Cererea de recurs.
Împotriva Sentinţei civile nr. 25 din 25 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul P.M. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs, recurentul-reclamant susţine în esenţă că în mod greşit instanţa de fond a apreciat ca fiind tardivă acţiunea formulată, în condiţiile în care, acesta a făcut dovada faptului că încă de la începutul anului 2008 a înregistrat pe rolul Judecătoriei Motru Dosarul nr. 5/263/2008 care se referă la actele juridice atacate în prezenta cauză fiind invocată nelegalitatea acestora.
A mai susţinut recurentul că din probele solicitate să fie administrate rezultă că a introdus în termen acţiunea.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 299 şi urm. C. proc. civ.
3. Hotărârea instanţei de recurs.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, în raport cu dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ. Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 termenul prevăzut pentru introducerea cererii de anulare a unui act administrativ individual este de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.
În conformitate cu prevederile alin. (5) al aceluiaşi articol, acest termen este un termen de decădere.
Înalta Curte constată că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale mai sus prezentate, reţinând în baza probatoriului administrat în cauză, faptul că cererea reclamantului este tardivă, în raport de data înregistrării cererii sale iniţiale, respectiv data de 18 martie 2008, cerere care a făcut obiectul Dosarului nr. 750/54/2008 iar data înregistrării prezentei cereri este 5 octombrie 2009, deci cu depăşirea termenului legal, de decădere de 1 an.
Astfel, fiind, se constată că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, neexistând motive pentru casarea sau modificarea acesteia şi în consecinţă în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.M. împotriva Sentinţei nr. 25 din 25 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 5129/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2912/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
