ICCJ. Decizia nr. 4092/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4092/2010
Dosar nr.2382/1/2010
Şedinţa publică din 5 octombrie 2010
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 489 din 21 octombrie 2009 Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de nelegalitate invocată de reclamanţii Consiliul local al comunei Josenii Bârgăului şi comuna Josenii Bârgăului, a constatat nelegalitatea parţială a H.C.L. nr. 27 din 8 august 1999 adoptată de Consiliul local al comunei Poiana Stampei, judeţul Suceava privind includerea în domeniul public al comunei a imobilelor „T.D.” la poziţia nr. 3 din lista anexă la hotărâre precum şi nelegalitatea parţială a Hotărârii Guvernului nr. 1.357/2001 privind atestarea domeniului public al judeţului Suceava prin includerea în anexă la poziţia nr. 13 a „Carierei de piatră” identificată prin „Sat Dornişoara”, la Est - râul Dorna, la Vest - Fond forestier” şi s-a dispus obligarea pârâţilor Consiliului local al comunei Poiana Stampei şi Guvernul României la cheltuieli de judecată în sumă de 5.720 RON către reclamanţi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a constatat nelegalitatea celor două acte administrative contestate pe cale incidentă, cu motivarea că reclamanţii au făcut dovada dreptului lor de proprietate asupra imobilului, reprezentând cariera de piatră Dornişoara, care a fost nelegal trecut în domeniul public al comunei Poiana Stampei.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs pârâţii Consiliul local al comunei Poiana Stampei, judeţul Suceava şi Guvernul României, solicitând ca în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii ca neîntemeiate a excepţiilor de nelegalitate invocate de reclamanţi.
În recursul declarat de Guvernul României, s-a susţinut ca motiv de nelegalitate, aplicarea greşită de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru două acte administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a acestei legi.
Recurentul a arătat că, faţă de natura juridică şi data emiterii celor două acte deduse judecăţii, trebuia înlăturată aplicarea prevederilor legale privind excepţia de nelegalitate, care permit cenzurarea fără limită în timp a actelor administrative cu caracter individual, emise anterior intrării în vigoare a legii, ceea ce contravine dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie de la Luxemburg şi de art. 47 din carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
Pe fondul cauzei, în ambele recursuri a fost criticată soluţia instanţei de fond, cu motivarea că au fost greşit interpretate dispoziţiile Legii nr. 213/1998 şi ale Hotărârii Guvernului nr. 548/1999, ca acte normative în baza cărora au fost emise actele administrative atacate pe calea excepţiei de nelegalitate.
De asemenea, s-a susţinut că aceste acte sunt legale, întrucât imobilul reprezentând „Cariera de piatră Dornişoara” a trecut în proprietatea comunei Poiana Stampei în baza Legii nr. 18/1991 şi în consecinţă, a fost corect atestat în domeniul public al acestei unităţi administrativ- teritoriale.
Prin Decizia nr. 836 din 17 februarie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursurile declarate de recurenţii-pârâţi Consiliul local Poiana Stampei şi Guvernul României împotriva Sentinţei nr. 489 din 21 octombrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa atacată şi pe fond a respins ca neîntemeiate excepţiile de nelegalitate privind HG nr. 1.357/2001 şi H.C.L. nr. 27/1999, excepţii invocate de reclamanţii Consiliul local al comunei Josenii Bârgăului şi comuna Josenii Bârgăului, pentru următoarele considerente:
În aplicarea dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, care reprezintă temeiul juridic al excepţiilor de nelegalitate invocate în cauză, judecătorului naţional îi revine rolul de a aprecia, pe de o parte, în sensul art. 20 alin. (2) din Constituţie, republicată, cu privire la eventuala prioritate a tratatelor referitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte şi, pe de altă parte, în sensul art. 148 alin. (2) din Constituţie, republicată, cu privire la compatibilitatea şi concordanţa normelor din dreptul intern cu jurisprudenţa şi reglementările comunitare.
În exercitarea rolului care revine judecătorului naţional, ca prim judecător convenţional şi comunitar, prin raportare la Convenţia europeană a drepturilor omului, la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, precum şi la reglementările comunitare şi la jurisprudenţa Curţii de Justiţie de la Luxemburg, Înalta Curte a apreciat că trebuie înlăturate dispoziţiile Legii nr. 554/2004, care permit cenzurarea fără limită în timp, pe calea incidentală, a excepţiei de nelegalitate, a actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a legii sus-menţionate, reţinând că aceste dispoziţii contravin unor principii fundamentale convenţionale şi comunitare, a căror respectare asigură exerciţiul real al drepturilor fundamentale ale omului.
Dispoziţiile Legii nr. 554/2004, în măsura în care permit cenzurarea legalităţii actelor administrative cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a legii, încalcă dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, precum şi de art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin prisma atingerii aduse principiului securităţii juridice, principiu care este implicit în totalitatea articolelor convenţiei şi care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cauza Beian contra României).
Înalta Curte a reţinut că dispoziţiile Legii nr. 554/2004, care permit repunerea în discuţie în mod repetat şi fără limită în timp a legalităţii oricărui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, încalcă principiile şi drepturile fundamentale menţionate anterior, contravenind jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie de la Luxemburg, pronunţate în situaţii juridice similare, cu atât mai mult cu cât în privinţa actelor administrative cu caracter individual, admiterea excepţiei de nelegalitate produce efecte similare, ca întindere şi conţinut, cu anularea actului respectiv.
În consecinţă, în aplicarea prevederilor art. 20 alin. (2) şi art. 148 alin. (2) din Constituţie, prin raportare la principiile mai sus amintite, la Convenţia europeană a drepturilor omului şi la Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum şi la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie de la Luxembourg, Înalta Curte a înlăturat în speţă aplicarea dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 262/2007 şi ale art. II alin. (2) teza finală din Legea nr. 262/2007 cu privire la HG nr. 1.357/2001 şi la H.C.L. nr. 27 din 8 august 1999 adoptată de Consiliul local al comunei Poiana Stampei, judeţul Suceava, acte administrative unilaterale cu caracter individual, emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 şi a căror nelegalitate a fost invocată pe cale de excepţie de intimaţii-reclamanţi.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte a admis recursurile declarate în cauză, a casat hotărârea instanţei de fond şi a respins excepţiile de nelegalitate invocate de reclamanţii Consiliul local al comunei Josenii Bârgăului şi comuna Josenii Bârgăului, judeţul Bistriţa-Năsăud, avându-se în vedere că, prin înlăturarea dispoziţiilor legale sus-menţionate, în raport cu data emiterii actelor administrative contestate, excepţiile invocate sunt lipsite de temei legal.
Faţă de soluţia dată recursurilor, ca urmare a înlăturării aplicării în cauză a prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte a apreciat că nu se mai impune a fi examinate celelalte critici formulate de recurenţi pe fondul pricinii.
Prin cererea formulată 15 martie 2010, reclamanţii Consiliul local al comunei Josenii Bârgăului şi comuna Josenii Bârgăului au solicitat revizuirea acestei decizii pentru motivele prevăzute de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. şi art. 21 din Legea nr. 554/2004.
În motivarea sumară a cererii de revizuire, s-a arătat că prin Decizia care formează obiectul revizuirii, instanţa de recurs s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut şi a acordat mai mult decât ceea ce s-a cerut, încălcând astfel prevederile art. 6 pct. 1 privind dreptul la un proces echitabil, art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv şi art. 17 privind abuzul de drept din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, precum şi ale art. 1 privind dreptul la proprietate, din Primul Protocol adiţional la Convenţie.
S-a mai arătat şi faptul că în calitate de parte, Guvernul României a solicitat instanţei să nu ţină seama de un text de lege care a fost declarat constituţional de către Curtea Constituţională, invocând principiul securităţii raporturilor juridice, a dreptului la justiţie şi la un proces echitabil.
Din oficiu, Înalta Curte a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire în raport de prevederile art. 322 alin. (1) C. proc. civ.
Cererea de revizuire astfel formulată este inadmisibilă, pentru considerentele ce succed.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ., prevederile legale care o reglementează fiind de strictă interpretare.
În sensul acestor prevederi legale, pot forma obiectul revizuirii hotărârile definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi cele date de instanţa de recurs, atunci când evocă fondul.
Cererea de revizuire se judecă potrivit dispoziţiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, dezbaterile fiind limitate însă la admisibilitatea revizuirii, potrivit dispoziţiilor art. 326 pct. (3) C. proc. civ.
Din economia prevederilor legale care reglementează revizuirea rezultă că această cale extraordinară de atac vizează îndreptarea erorilor de fapt, spre deosebire de recurs care are în vedere în primul rând erorile de drept, iar admisibilitatea ei se examinează sub următoarele aspecte: hotărârea atacată să fie cel puţin definitivă; această hotărâre să fie dată după cercetarea fondului; criticile formulate să se încadreze în motivele limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ.
În ceea ce interesează materia revizuirii, a evoca fondul înseamnă, în primă instanţă, a examina raportul juridic dedus judecăţii prin prisma probelor administrate în cauză, iar în căile de atac aceasta presupune schimbarea situaţiei de fapt în urma analizei materialului probator.
Ca atare, se poate reţine că o hotărâre a instanţei de recurs evocă fondul numai atunci când recursul a fost admis şi a fost casată sau modificată hotărârea atacată.
Decizia atacată în prezenta cauză nu a evocat fondul, chiar dacă conţine soluţia de admitere a recursurilor şi casarea sentinţei atacate cu consecinţa respingerii excepţiei de nelegalitate ca neîntemeiată.
Din considerentele deciziei atacate se poate constata că nu a fost tranşat fondul cauzei. Prin urmare, nu poate forma obiectul revizuirii reglementate de art. 322 C. proc. civ.
Pe de altă parte, criticile aduse hotărârii nu se încadrează în motivele de revizuire indicate.
Acestea au vizat, de altfel, doar motivul prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., respectiv ipotezele minus petita şi plus petita, susţinându-se că instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut şi a acordat mai mult decât ceea ce s-a cerut.
Acest motiv de revizuire vizează însă numai inadvertenţele dintre obiectul pricinii deduse judecăţii, în baza principiului disponibilităţii consacrat de art. 129 alin. ultim C. proc. civ. şi ceea ce instanţa a hotărât.
Acest motiv de revizuire nu se referă la temeiul cererilor sau la mijloacele de apărare, ci exclusiv la obiectul lor, respectiv la pretenţiile concrete formulate în cauză prin cererile principale, accesorii sau incidentale.
Prin urmare, în sensul dispoziţiilor art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., prin lucru cerut trebuie să se înţeleagă numai cererile care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia şi au stabilit obiectul pricinii deduse judecăţii.
Or, în speţă, instanţa de recurs a examinat, în aceste limite, legalitatea unei hotărâri pronunţate de instanţa fondului asupra excepţiei de nelegalitate cu care a fost învestită, criticile formulate neîncadrându-se în respectivul motiv de revizuire.
Faţă de cele expuse, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii invocată din oficiu şi pe cale de consecinţă, va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de Consiliul local al comunei Josenii Bârgăului şi comuna Josenii Bârgăului împotriva Deciziei nr. 836 din 17 februarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2010.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 4095/2010. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 4091/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
