ICCJ. Decizia nr. 4086/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4086/2010
Dosar nr.660/46/2010
Şedinţa publică din 05 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data 10 mai 2010 pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Judeţean Argeş a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, anularea Procesului-verbal de constatare din 22 martie 2010 emis de pârât, act prin care s-a stabilit în sarcina sa plata sumei de 8.526,93 euro, reprezentând cheltuială neeligibilă, constând în contravaloarea lucrărilor de ignifugare, ce nu au fost executate.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că a încheiat cu pârâtul contractul de grant pentru lucrări de construcţii în scopul reabilitării/reconstruirii/renovării a patru unităţi şcolare din judeţul Argeş afectate de inundaţii, printre care şi la Colegiul Naţional D.G.
Reclamantul a susţinut că pârâtul a emis titlu de creanţă pentru suma de 8.526,93 euro, deşi aceasta nu a fost niciodată plătită în contul articolului de deviz referitor la lucrările de ignifugare la Colegiul Naţional D.G. şi ca atare, nu poate fi o cheltuială neeligibilă.
În plus, în privinţa plăţilor efectiv utilizate, procesul-verbal de constatare precizează că totalul costurilor este de 881.437,01 euro, deşi în realitate este vorba 888.952,94 euro (din care 644.757,56 euro fonduri Phare, iar restul fondurilor la bugetul de stat).
Prin Sentinţa nr. 127 din 09 iunie 2010, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a constatat că obiectul litigiului îl constituie legalitatea unui titlu de creanţă emis de pârât, în calitate de autoritate contractantă pentru recuperarea unei sume de bani, exprimată în euro, plătită din fonduri Phare şi din bugetul de stat, de care a beneficiat reclamantul pentru reabilitarea unor unităţi de învăţământ.
S-a reţinut astfel că titlul de creanţă a fost emis în aplicarea OG nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, iar potrivit art. 1, 2 şi 6 din acelaşi act normativ, sumele de bani plătite necuvenit din asistenţa nerambursabilă ca urmare a unor nereguli, sunt creanţe bugetare ce trebuie recuperate la bugetul general al Comunităţii Europene şi/sau la bugetele administrate de acestea ori în numele ei, precum şi/sau la bugetele de cofinanţare aferente.
Totodată, titlul de creanţă care individualizează creanţa bugetară de recuperat fiind asimilat actului administrativ fiscal se contestă în condiţiile OG nr. 92/2003 privind C. proCod Fiscal
Cum acţiunea de faţă priveşte un act administrativ fiscal, iar valoarea debitului pentru care a fost emis titlul de creanţă este sub pragul de 500.000 RON, s-a apreciat că instanţa de contencios administrativ competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Argeş, în raport de criteriul valoric prevăzut de art. 10 alin. (1)din Legea nr. 554/2004, modificată.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs, în termen legal, reclamantul Consiliul Judeţean Argeş, care a solicitat casarea acesteia şi stabilirea competenţei materiale de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti.
În dezvoltarea căii de atac, recurentul a arătat că prima instanţă a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, întrucât stabilirea competenţei materiale în speţa de faţă se realizează prin raportare la criteriul autorităţii emitente a actului administrativ şi nu la cuantumul sumei contestate.
În optica recurentului, în speţa de faţă nu se contestă acte administrative care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON, pentru a fi aplicabil criteriul valoric prevăzut de art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată, ci acte administrative fiscale emise de o autoritate publică centrală, prin care a fost imputată suma de 8.526,93 euro reprezentând cheltuială neeligibilă, potrivit OG nr. 79/2003, astfel că în raport de criteriul rangului autorităţii publice pârâte, stabilit de art. 10 din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Curţii de Apel Piteşti.
Analizând sentinţa recurată, în raport cu criticile formulate, cât şi sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Aşa cum în mod corect a reţinut prima instanţă, reclamantul a supus controlului instanţei de contencios administrativ legalitatea Procesului-verbal de constatare din 22 martie 2010 privind contractul de grant 005-551.05.03.04.01.02.13 Proiect „Proper Conditions for de Instructive act Trough the Rehabilitation of 4 Schools unities in Arges Department”, emis de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului - Direcţia Control, Verificare şi Utilizare Fonduri comunitare, prin care s-a stabilit în sarcina sa un debit în cuantum de 8.526,93 euro, reprezentând contravaloarea lucrărilor de ignifugare neexecutate - cheltuială neeligibilă.
Suma în litigiu a fost stabilită în urma verificării modului de utilizare de către reclamant a unor sume plătite din fonduri comunitare, nerambursabile şi din bugetul de stat, avansate pentru proiectul în cauză, ce face parte din programul Phare CES 2003 - infrastructură regională şi locală/inundaţii, în temeiul OG nr. 79/2003, modificată, privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente, utilizate necorespunzător, ce reprezintă creanţă bugetară în condiţiile art. 1, 2 şi 6 din ordonanţă.
Conform art. 4 alin. (2) din OG nr. 79/2003, creanţele bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate creanţelor fiscale, în sensul drepturilor şi obligaţiilor care revin creditorilor, autorităţilor cu competenţe în gestionarea asistenţei financiare comunitare nerambursabile şi debitorilor.
Procesul-verbal de constatare din 22 martie 2010 întocmit de Direcţia Control, Verificare şi Utilizare Fonduri Comunitare din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului reprezintă, potrivit art. 3 alin. (2) lit. a) din OG nr. 79/2003, modificată, titlu de creanţă, iar potrivit alin. (4), constituie înştiinţare de plată şi cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de Codul de procedură fiscală.
Potrivit art. 3 alin. (6) din OG nr. 79/2003, modificată, împotriva titlului de creanţă debitorul poate formula contestaţie la organul emitent, în condiţiile şi termenele stabilite de Codul de procedură fiscală.
Întrucât au ca obiect creanţe bugetare, asemenea acte se înscriu în categoria actelor administrative ce privesc contribuţii bugetare, fiind aplicabile în materie de competenţă prevederile art. 10 alin. 1 teza I din Legea nr. 554/2004.
Contrar celor susţinute de recurent, în cauză nu sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, modificată ce stabilesc competenţa curţilor de apel pentru soluţionarea litigiilor privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale.
Fiind vorba de recuperarea unei creanţe fiscale asimilate, competenţa materială a instanţei se stabileşte prin aplicarea criteriului valoric stabilit prin textul art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată.
Potrivit art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.
Cum în cauză, valoarea debitului este sub 500.000 RON, în mod corect prima instanţă a declinat competenţa materială de soluţionare a litigiului în favoarea Tribunalului Argeş, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Faţă de cele anterior reţinute, văzând neîntrunirea motivelor de recurs invocate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Consiliul Judeţean Argeş împotriva Sentinţei nr. 127 din 09 iunie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 05 octombrie 2010.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 4087/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4085/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
