ICCJ. Decizia nr. 4087/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4087/2010
Dosar nr.629/57/2010
Şedinţa publică din 5 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, reclamanta H.F. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, prin director general M.K.K., în calitate de evaluator, anularea raportului de evaluare a performanţelor individuale întocmit la data de 05 februarie 2010; suspendarea executării acestui raport, în baza art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cererii şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că prin raportul de evaluare a performanţelor din data de 05 februarie 2010 a fost notată cu calificativul final bine şi nota finală 3.63, note care, atât pentru stabilirea obiectivelor şi notarea lor, cât şi pentru criteriile de performanţă, nu corespund realităţii.
Referitor la cererea de suspendare, reclamanta a susţinut că a relevat mai multe aspecte de vădită nelegalitate a actului administrativ, de natură a ridica serioase îndoieli asupra valabilităţii acestuia, iar actul administrativ a cărei suspendare o solicită îi încalcă dreptul la muncă, prin acordarea notei finale de 3,57 şi a calificativului „bine" i se diminuează în mod direct cuantumul drepturilor salariale.
Întrucât la termenul de judecată din data de 09 iunie 2010 numai cererea privind suspendarea executării raportului de evaluare a performanţelor profesionale a fost în stare de judecată, în temeiul art. 165 C. proc. civ., s-a procedat la disjungerea petitului privind anularea acestui raport, care a fost înregistrat sub Dosar nr. 629.1/57/2010.
Prin Sentinţa nr. 166 din 09 iunie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea privind suspendarea executării Raportului de evaluare a performanţelor individuale ale reclamantei H.F., emis la data de 5 februarie 2010 de către pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.
În considerentele sentinţei, prima instanţă a reţinut că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) teza I-a din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării Raportului de evaluare a performanţelor.
În acest sens, instanţa a constatat că evaluarea activităţii reclamantei s-a efectuat în temeiul prevederilor HG nr. 611/2008 de către un evaluator, care, în conformitate cu art. 107, este funcţionarul public de conducere ierarhic superior potrivit structurii organizatorice a autorităţii sau instituţiei publice .
Prin urmare, în condiţiile în care, în această etapă procesuală nu pot fi analizate aspecte de fond, iar la momentul la care a fost întocmit raportul de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale reclamantei, funcţia de director general al A.P.I.A. era ocupată de doamna M.K.K., persoană care a îndeplinit această funcţie şi în perioadele 19 martie 2009 - 31 martie 2009 şi 05 octombrie 2009 - 31 decembrie 2009, iar în intervalul 01 aprilie 2009 - 04 octombrie 2009 a exercitat atribuţii de coordonare, îndrumare şi monitorizare a centrelor judeţene, prima instanţă a apreciat că susţinerile reclamantei privind persoana evaluatorului, modalitatea şi momentul realizării evaluării nu creează o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
De asemenea, au fost respinse şi susţinerile referitoare la încălcarea dreptului la muncă şi reducerea salariului ca urmare a executării imediate a raportului de evaluare a performanţelor profesionale din data de 05 februarie 2010, deoarece, pe de o parte, prin întocmirea acestui raport nu se aduce în nici un fel atingere dreptului la muncă al reclamantei, iar, pe de altă parte, cuantumul procentului de majorare a salariului de bază în funcţie de calificativul acordat este prevăzut de lege şi se stabileşte după fiecare evaluare, astfel încât cerinţa pagubei iminente nu este îndeplinită în considerarea valorii acestui procent.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta H.F., care a solicitat, în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea sentinţei, în sensul admiterii cererii de suspendare a executării Deciziei nr. 1.707 din 02 decembrie 2009 emisă de Directorul General al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, până la pronunţarea instanţei de fond asupra cererii în anularea acestui act administrativ, înregistrată în Dosarul nr 629.1/57/2010 al Curţii de Apel Alba Iulia.
În dezvoltarea căii de atac, recurenta-pârâtă a formulat critici cu privire la modul în care a fost soluţionată cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 1.707 din 02 decembrie 2009 emisă de Directorul General al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, cerere ce a făcut obiectul Dosarului nr. 629.1/57/2010 al Curţii de Apel Alba Iulia.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-pârâtă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a invocat excepţia nulităţii recursului, arătând că recurenta-reclamantă nu a formulat critici la adresa Sentinţei nr. 166 din 09 iunie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ce face obiectul prezentului recurs, întreaga motivaţie reprezentând în fapt critici aduse Sentinţei nr. 11/CA din 15 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, irevocabilă, prin admiterea recursului promovat de intimata-pârâtă şi soluţionat prin Decizia nr. 2.451 din 11 mai 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal
Analizând cu prioritate excepţia invocată prin întâmpinare, potrivit art. 137 C. proc. civ., aplicabil şi în recurs în temeiul art. 316, corelat cu art. 298 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată.
Obiectul prezentului recurs îl reprezintă Sentinţa nr. 166 din 09 iunie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost respinsă cererea privind suspendarea executării Raportului de evaluare a performanţelor individuale ale reclamantei H.F., emis la data de 5 februarie 2010 de către pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.
Potrivit art. 3021 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Recursul se motivează, conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ. prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fiind arătate limitativ de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.
A motiva recursul, înseamnă pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanţei, raportat la motivul de recurs invocat.
În speţă, aşa cum rezultă din cuprinsul cererii de recurs deduse judecăţii, nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa Sentinţei nr. 166 din 09 iunie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, care face obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurentă a motivelor de nelegalitate prin raportare la sentinţa pronunţată la fond şi la argumentele folosite de instanţă în fundamentarea acesteia.
Recurenta a indicat corect sentinţa pe care înţelege să o recureze, însă, aşa cum a relevat şi intimata-pârâtă în apărările sale, întreaga motivare a cererii de recurs vizează obiectul unei alte cauze, asupra căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a pronunţat în mod irevocabil prin Decizia nr. 2.451 din 11 mai 2010 în Dosarul nr. 1526/57/2009.
Având în vedere că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv reglementat de art. 304 C. proc. civ., iar criticile formulate de recurentă nu se circumscriu acestui cadru legal, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă şi va constata nulitatea recursului conform art. 3021 alin. (1) lit. c), coroborat cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia invocată de intimata-pârâtă şi în consecinţă, constată nul recursul declarat de H.F. împotriva Sentinţei nr. 166 din 09 iunie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2010.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 4090/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4086/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
