ICCJ. Decizia nr. 412/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 412/2010
Dosar nr.6258/1/200.
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.M. judecător în cadrul Judecătoriei Sector 3 Bucureşti a formulat recurs împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1252 din 9 iulie 2009 şi împotriva adresei nr. 22209/1154/2009, solicitând anularea acestora şi declararea sa ca admisă în funcţie de execuţie pe loc, la Tribunalul Bucureşti, la concursul organizat la data de 31 mai 2009.
Reclamanta a arătat, în esenţă, că la emiterea hotărârii atacate nu au fost respectate dispoziţiile Hotărârilor nr. 621/2006, nr. 790/2006 şi nr. 546/2009 ale Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, iar faptul că Tribunalul Ilfov nu funcţionează efectiv, nu poate determina inaplicabilitatea regulii instituită prin Hotărârea nr. 790 din 13 decembrie 2006, fără o reglementare expresă a vreunei excepţii cu privire la acest tribunal.
Se apreciază că în mod greşit intimatul a admis cererile de participare la concurs pentru promovare pe loc la Tribunalul Bucureşti al judecătorilor de la Judecătoria Buftea şi Cornetu ce se află în raza de competenţă teritorială a Tribunalului Ilfov, chiar dacă acest tribunal nu funcţionează, întrucât prin Hotărârea nr. 790 din 13 decembrie 2006, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a stabilit, cu referire la promovarea pe loc astfel; „Candidaţii înscrişi la concursul pentru promovarea în funcţie au posibilitatea de a formula opţiuni pentru promovarea pe loc doar pentru instanţa ierarhic superioară în a cărei circumscripţie teritorială se află instanţa la care funcţionează".
De asemenea, Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621 din 1 septembrie 2006 astfel cum a fost modificat, stabileşte la art. 4 că „promovarea judecătorilor şi procurilor în funcţii de execuţie, efectivă sau pe loc, se face în gradul imediat superior celui pe care îl deţine judecătorul ori procurorul, până la nivelul Curţii de Apel, pentru judecători, respectiv până la nivelul parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru procurori".
Prin urmare, faţă de dispoziţiile acestor Hotărâri ale Plenului Consiliului Superior al Magistraturii menţionate, recurenta susţine că pentru cele 14 posturi stabilite pentru promovarea pe loc la Tribunalul Bucureşti pentru examenul din 31 mai 2009 puteau opta numai candidaţii judecători de la instanţele ce se află în circumscripţia teritorială a Tribunalului Bucureşti nu şi de la instanţele ce se află în circumscripţia teritorială a Tribunalului Ilfov.
Se arată că la concursul pentru promovare în funcţii de execuţie efectivă şi pe loc a judecătorilor şi procurorilor din data de 31 mai 2009 au fost scoase la concurs pentru promovare pe loc la Tribunalul Bucureşti 14 posturi. Pentru aceste posturi s-au înscris şi au participat 35 de candidaţi printre care şi reclamanta S.M. de la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, care a obţinut media 9,00 situându-se la egalitate cu încă 3 candidaţi.
Prin Hotărârea nr. 1252 din data de 9 iulie 2009, hotărâre ce face obiectul recursului de faţă, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a validat rezultatele obţinute de candidaţii care au participat la concursul pentru promovarea pe loc la Tribunalul Bucureşti.
Întrucât reclamanta s-a clasat pe poziţia a 15-a în raport de candidaţii care au optat pentru promovarea pe loc nu a putut fi promovată la Tribunalul Bucureşti.
În opinia recurentei, admiterea cererilor candidaţilor judecători de la Judecătoria Cornetu şi Buftea i-a produs o vătămare evidentă prin faptul că deşi a obţinut media generală 9,00 care îi permite promovarea, a fost declarată respinsă deoarece aceeaşi medie a fost obţinută şi de alţi 3 candidaţi, iar pentru locul 14 scos la concurs a fost promovată pe loc o altă candidată cu o vechime în funcţia de judecător, dându-se eficienţă dispoziţiilor art. 29 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor.
În condiţiile în care un loc din cele 14 scoase la concurs nu ar fi fost ocupat de un judecător de la Judecătoria Buftea ar fi putut fi promovată pe loc la Tribunalul Bucureşti
Recurenta susţine că pentru aceeaşi sesiune de examen a fost respinsă cererea unor judecători de la Judecătoria Craiova şi Constanţa de înscriere pentru promovare pe loc la Tribunalul Bucureşti, dată fiind regula instituită prin Hotărârea nr. 790/2006 invocată, care trebuia aplicată şi în cazul judecătorilor de la Judecătoria Buftea şi Cornetu.
Se precizează că în alte situaţii în care au fost primiţi la concurs judecători cu încălcarea regulii prevăzută de Hotărârea nr. 790/2006, ulterior s-au suplimentat locurile scoase la concurs şi validate rezultatele acestora prin promovare.
Recurenta conchide arătând că s-a făcut o aplicare neunitară a dispoziţiilor Hotărârii nr. 790/2006 fapt ce o determină să susţină că prin respingerea plângerii prealabile pe care a formulat-o şi ulterior prin declararea sa ca respinsă la concurs i s-a creat o situaţie discriminatorie care aduce atingere dreptului său la carieră şi la promovare, cu atât mai mult cu cât, optând pentru promovare pe loc, nu mai poate ulterior valorifica rezultatul obţinut.
Înlăturarea acestei vătămări, în opinia recurentei, se poate face doar prin declararea sa ca admisă în funcţia de execuţie pe loc la Tribunalul Bucureşti.
Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a invocat inadmisibilitatea recursului în ceea ce priveşte adresa nr. 22209/1154/2009.
Se precizează că prin această adresă i-a fost comunicat modul de soluţionare a plângerii prealabile formulate împotriva Hotărârii nr. 4 din 19 aprilie 2009 a Comisiei de organizare a concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor într-o funcţie de execuţie vacantă, efectivă sau pe loc, la instanţele superioare şi parchetele de pe lângă acestea, din data de 31 mai 2009.
Intimatul arată că respectiva adresă nu are natura juridică a unei hotărâri a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, care potrivit art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, poate fi atacată cu recurs la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind doar un act preparator care stă la baza emiterii unui act administrativ.
Referitor la recursul formulat împotriva Hotărârii nr. 1252/2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii se solicită respingerea acestuia ca nefondat, apreciind că Hotărârea nr. 790/2006 invocată de recurentă nu poate primi aplicarea în speţă, având în vedere că Tribunalul Ilfov nu funcţionează.
Se susţine că pentru candidaţii judecători la concursul de promovare într-o funcţie de execuţie vacantă, pe loc, la instanţa superioară, care funcţionează în cadrul Judecătoriei Buftea şi Cornetu, instanţa imediat superioară la care pot promova pe loc este Tribunalul Bucureşti, iar prin această măsură s-a urmărit realizarea interesului general, anume buna funcţionare a instanţelor şi parchetelor.
Intimatul arată că recurenta s-a situat pe poziţia a 15-a în raport de candidaţii care au optat pentru cele 14 locuri scoase la concurs, iar ca urmare a aplicării prevederilor art. 29 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor , aprobat prin Hotărârea nr. 621/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, modificată prin Hotărârea nr. 659/2008, nu a putut fi promovată pe loc la Tribunalul Bucureşti.
De asemenea intimatul consideră că nu poate fi reţinută vreuna din situaţiile prevăzute de art. 2 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, aspectele invocate neconturând elementele unei discriminări, astfel cum este definită prin OUG nr. 137/2000, republicată.
Recurenta a formulat precizări cu privire la recurs şi răspuns la întâmpinare.
Precizează că Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii atacată cu recurs este 1252 din 9 iulie 2009.
Referitor la adresa nr. 22209/1154/2009 susţine că aceasta reprezintă un act preparator hotărârii de validare, motiv pentru care a înţeles să-l atace odată cu această hotărâre, cu atât mai mult cu cât respingerea plângerii sale prealabile a fost determinantă în declararea sa ca fiind respinsă la concursul de promovare pe loc la Tribunalul Bucureşti.
Întrucât în plângerea prealabilă s-au invocat aceleaşi aspecte care vizează încălcarea Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 790/2006, se arată că adresa nr. 22209/2009 trebuie să facă obiectul controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ întrucât priveşte cariera şi drepturile judecătorilor, cu atât mai mult cu cât nerespectarea hotărârii menţionate a fost singurul motiv pentru care a fost declarată respinsă la concursul la care a participat.
Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a invocat excepţia tardivităţii cererii de completare a recursului în sensul că adresa nr. 22209/2009 are caracterul unei hotărâri privitoare la cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie analizând recursul în raport de criticile şi apărările formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, apreciază recursul formulat ca fiind nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Instanţa de recurs reţine că recurenta a participat la concursul pentru promovarea în funcţii de execuţie efectivă şi pe loc a judecătorilor şi procurorilor din data de 31 mai 2009, optând pentru promovarea pe loc la Tribunalul Bucureşti, unde au fost scoase la concurs 14 posturi, pentru care s-au înscris 35 de candidaţi.
După publicarea pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii a rezultatelor finale ale concursului, recurenta a formulat plângere prealabilă împotriva Hotărârii nr. 4 din 29 aprilie 2009 a Comisiei de organizare a concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor din 31 mai 2009, iar prin adresa nr. 22209/2009 intimatul i-a comunicat modul de soluţionare a acesteia, în sensul că este neîntemeiată.
Prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1252 din 9 iulie 2009 au fost validate rezultatele obţinute de candidaţii care au participat la concursul din 31 mai 2009 pentru promovarea pe loc la Tribunalul Bucureşti, însă, recurenta nu a fost promovată, urmare a faptului că s-a clasat pe poziţia a 15-a în raport cu candidaţii care au optat pentru promovarea pe loc, iar la medii egale a intervenit criteriul de departajare prevăzut de art. 29 din Regulamentul de concurs, referitor la vechimea mai mare în funcţia de judecător.
Potrivit art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera şi drepturile judecătorilor pot fi atacate cu recurs, de orice persoană interesată în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
După cum se constată, doar Hotărârea nr. 1252/2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii produce efecte în planul carierei şi drepturilor recurentei prin faptul că aceasta nu a fost promovată pe loc la Tribunalul Bucureşti şi, prin urmare, aceasta poate constitui obiect al recursului formulat.
Răspunsul la plângerea prealabilă concretizat în adresa nr. 22209/2009 reprezintă, astfel cum susţin şi părţile, un act preparator.
Prin urmare, nelegalitatea adresei invocată de recurentă va fi analizată în contextul general al cauzei deduse judecăţii, cu atât mai mult cu cât plângerea recurentei a vizat de fapt aceleaşi aspecte invocate şi în recurs, legate de nerespectarea Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 790/2006, despre care se susţine că reprezintă singurul motiv pentru care a fost declarat respinsă la concursul la care a participat.
De altfel, finalitatea demersurilor recurentei constă în obligarea intimatului să o promoveze în funcţia de execuţie pe loc la Tribunalul Bucureşti.
În raport de cele reţinute, excepţiile invocate nu pot fi considerate ca veritabile excepţii asupra cărora instanţa de recurs urmează a se pronunţa şi care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii, astfel că acestea vor fi avute în vedere ca apărări.
Prin Hotărârea nr. 790 din 13 decembrie 2009 Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât în art. 1: „candidaţii înscrişi la concursul de promovare în funcţii de execuţie au posibilitatea de a formula opţiuni pentru promovarea pe loc doar pentru instanţa ierarhic superioare în a cărei circumscripţie teritorială se află instanţa la care funcţionează".
Această prevedere a hotărârii, de care se prevalează recurenta, atunci când susţine că nu puteau fi înscrişi la concurs judecători de la Judecătoria Cornetu şi Buftea, instanţe ce se află în raza de competenţă a Tribunalului Ilfov, nu are aplicabilitate în cauza dedusă judecăţii în sensul celor dorite de recurentă pentru că ar duce la îngrădirea drepturilor judecătorilor de la aceste instanţe de a putea participa la concursul de promovare pe loc .
Hotărârea menţionată se aplică evident, doar în situaţiile în care funcţionează astfel de instanţe superioare.
Este necontestat faptul că Tribunalul Ilfov nu funcţionează, iar instanţa ierarhic superioară la care se judecă litigiile pronunţate de cele două judecătorii, în căile de atac, este Tribunalul Bucureşti.
De altfel, urmare a concursului din 31 mai 2009, judecătorii care au optat pentru cele 6 posturi din schema Tribunalului Ilfov care vizau funcţii de execuţie cu promovare efectivă, urmează să funcţioneze în cadrul Tribunalului Bucureşti, până la începerea funcţionării efective a acestei instanţe.
Dată fiind situaţia de fapt menţionată, Tribunalul Bucureşti îndeplineşte cerinţele de instanţă ierarhic superioară la care puteau fi promovaţi pe loc judecătorii de la Judecătoria Cornetu şi Buftea, astfel cum prevăd şi dispoziţiile art.4 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, modificată prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii Superior al Magistraturii nr. 659/2008.
Prin urmare, nu se poate reţine nerespectarea Hotărârii nr. 790/2006, cu atât mai mult cu cât măsurile, atât în cazul promovării efective cât şi în cazul promovării pe loc, urmăresc realizarea interesului general, respectiv funcţionarea în bune condiţii a instanţelor.
De asemenea, recurenta nu a contestat până la momentul afişării rezultatelor concursului înscrierea candidaţilor judecători de la Judecătoria Buftea şi Cornetu la concursul din 31 mai 2009, pentru cele 14 locuri de promovare pe loc scoase la concurs la Tribunalul Bucureşti.
În concluzie, date fiind aceste considerente, nu poate fi reţinută o vătămare a recurentei în sensul celor susţinute prin cererea de recurs.
Situaţiile invocate de recurentă cu privire la interpretarea şi aplicarea Hotărâri nr. 790/2006 de către Consiliul Superior al Magistraturii în alte situaţii nu prezintă relevanţă în cauză, întrucât vătămarea recurentei se analizează în raport cu posturile scoase la concurs, pentru promovarea pe loc la Tribunalul Bucureşti, pentru care au concurat şi au fost validate rezultatele prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1252/2009 recurată.
Cele învederate de recurentă cu referire la discriminarea sa nu se încadrează în prevederile art. 2 alin. (1) din OG nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată.
Aspectele invocate de recurentă nu fac dovada vreunei discriminări, astfel cum aceasta a fost definită prin dispoziţiile OG nr. 137/2000 menţionate.
Recurenta nu se află în nici un caz în situaţii identice cu cele ale persoanelor la care se face referire în cererea de recurs.
Având în vedere toate aceste considerente, dispoziţiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, modificată, privind Consiliul Superior al Magistraturii şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.M. împotriva Hotărârii nr. 1252 din 9 iulie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 41/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 415/2010. Contencios → |
|---|
