ICCJ. Decizia nr. 406/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 406/2010
Dosar nr. 39994/3/2008
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâtul A.C. a solicitat instanţei să constate calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin cererea formulată de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 s-a solicitat verificarea pârâtului sub aspectul posibilei calităţii de lucrător sau colaborator al securităţii, având în vedere calitatea pârâtului de revoluţionar /luptător cu merite deosebite în Revoluţia din Decembrie 1989 atestată prin titlu.
S-a mai arătat că prin Nota de constatare nr. S/DI/1/1826 din 4 august 2008 s-a consemnat că pârâtul a fost recrutat pentru supravegherea informativă a I.P.R.R.P. Prahova în perioada 1986-1989, de asemenea, că a furnizat informaţii ce au fost consemnate de ofiţerii de securitate cu ocazia recrutării sale dar şi ulterior sub pseudonimul „A.", fiind întrunite condiţiile prevăzute de OUG nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea de colaborator al Securităţii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1272 din 25 martie 2009 a respins excepţia tardivităţii introducerii acţiunii ca neîntemeiată şi a admis acţiunea reclamantului C.N.S.A.S., constatând existenţa calităţii pârâtului de colaborator al securităţii.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut, în esenţă, că în speţă sunt îndeplinite cerinţele art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, astfel cum a fost modificată, date fiind înscrisurile ce se află la dosar. A mai reţinut şi faptul că a fost necesară introducerea unei acţiunii în justiţie care să fie soluţionată în baza înscrisurilor administrate de părţi, nota de constatare nefiind o probă din care să rezulte calitatea pentru care s-a promovat acţiunea în constatare.
Referitor la excepţia tardivităţii acţiunii prima instanţă a statuat că OUG nr. 24/2008 nu a reglementat un termen de introducere a acţiunii, iar termenul de 7 zile prevăzut de autoritatea pârâtă prin Regulamentul de organizare şi funcţionare este unul de recomandare ce nu poate fi impus acesteia ca o decădere din dreptul de a se adresa justiţiei.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs pârâtul A.C., care a invocat dispoziţiile art. 3041, art. 304 pct. 7 teza I şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ca temei legal.
Prin cererea de recurs, recurentul-pârât a adus, în esenţă, următoarele critici sentinţei atacate:
- În mod greşit instanţa de fond a respins excepţia tardivităţii formulării acţiunii de către reclamant în raport de termenul de 7 zile prevăzut de Regulamentul de organizare şi funcţionare al C.N.S.A.S.
- Hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, a preluat numai susţinerile reclamantului, fără a ţine seama şi de argumentele sale.
- Recurentul consideră că nu a săvârşit fapte care vizau suprimarea sau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, astfel că în mod eronat s-a constatat calitatea sa de colaborator al Securităţii, care îi aduce atingere imaginii, onoarei şi demnităţii sale.
Se arată şi faptul că în cazul altor persoane C.N.S.A.S. a reţinut că, deşi au fost furnizate note informative, acestea nu au făcut rău nimănui. Întrucât datele furnizate, în condiţiile menţionate, nu s-au referit la îngrădirea dreptului şi libertăţilor fundamentale ale omului ci au vizat utilaje, activităţi din sectorul presare, de producţie, de aprovizionare, presiune scăzută a gazului, se apreciază că este nelegală soluţia pronunţată în cauză.
Recurentul-pârât a depus înscrisuri în susţinerea celor invocate şi a formulat note scrise prin care a reiterat criticile din cererea de recurs.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, a înscrisurilor ce se află la dosarul cauzei cât şi sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse.
După cum se constată, obiectul acţiunii promovate la instanţa de contencios administrativ îl constituie constatarea calităţii de colaborator al Securităţii a pârâtului A.C.
Prin urmare, formularea unei astfel de cereri cade sub incidenţa dispoziţiilor OUG nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar deconspirarea Securităţii.
Acest act normativ nu prevede un termen în ceea ce priveşte formularea unei astfel de cereri de către C.N.S.A.S.
De asemenea, termenul de 7 zile menţionat de recurent ca nefiind respectat pentru introducerea acţiunii, în mod corect a fost apreciat de prima instanţă ca fiind unul de recomandare, cu atât mai mult cu cât acestuia nu i-a fost stabilită de intimatul-reclamant natura juridică şi nici nu s-a prevăzut vreo sancţiune a nerespectării lui.
Prin urmare, soluţia instanţei cu referire la excepţia tardivităţii, invocată de pârât este una corectă, astfel că este nefondată critica referitoare la acest aspect.
Examinând sentinţa recurată, se constată că aceasta respectă cerinţele art. 261 alin. (1) C. proc. civ. Faptul că în raport de dovezile prezentate în cauză s-a constatat calitatea de colaborator a recurentului-pârât nu înseamnă că argumentele sale nu au fost supuse analizei, situaţie care rezultă chiar din considerentele sentinţei.
În consecinţă, critica întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu poate fi reţinută.
De asemenea, este nefondată şi critica ce vizează situaţia prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În mod corect instanţa de fond a constatat că în cauză sunt îndeplinite cerinţele art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 care prevăd că termenul de colaborator al Securităţii are următoarele semnificaţii: „persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum şi note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi care vizau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului".
Este necontestat faptul că recurentul a încheiat un angajament de colaborare la 29 ianuarie 1986 şi a preluat numele conspirativ de colaborare „A.", fiind folosit în calitate de colaborator în perioada 1986-1989 (fila 30 dosar Tribunalul Bucureşti).
Prin angajamentul semnat, recurentul şi-a asumat sarcina de a „sprijini în mod organizat şi secret organele de securitate, în cunoaşterea problemelor ce interesează", astfel că acesta cunoştea scopul şi obiectivele recrutării sale.
Recurentul a recunoscut şi notele informative pe care le-a dat în această calitate.
Prin urmare, nu prezintă relevanţă aspectele referitoare la recrutarea sa „abuzivă" sau modalitatea de desfăşurare a acestei colaborări.
Susţinerile acestuia în sensul că datele furnizate nu au vizat îngrădirea dreptului şi libertăţilor fundamentale nu pot fi reţinute ca fiind fondate.
Este adevărat că unele note informative privesc informaţii legate de activitatea de producţie din întreprindere, însă prin aprecierea ca „util muncii" de colaborator ce rezultă din rapoartele şi notele de analiză, chiar după o perioadă de 3 ani de la recrutare (nota 212 din 20 septembrie 1989 – fila 31 dosar Tribunalul Bucureşti) denotă că tipul informaţiilor furnizate conţineau aspecte ce interesau Securitatea, respectiv activităţi potrivnice regimului comunist.
Nu sunt negate informaţiile cu privire la numitul „S.G." din nota din 9 februarie 1987, astfel că nu prezintă relevanţă susţinerile că nu a existat un salariat la I.P.R. Pleşa cu acest nume şi adresa nr. 1145 din 21 octombrie 2009 a administratorului judiciar al SC R. S.P.R.L.
Aceasta cu atât mai mult cu cât în cererea de recurs (fila 7), referindu-se la „singura persoană nominalizată în notele scrise" recurentul arată că aceasta ocupă în prezent o funcţie de demnitate publică ceea ce înseamnă că ştia cine era persoana menţionată în acele note.
Prin urmare, aceste înscrisuri dovedesc că recurentul a furnizat informaţii potrivit scopului pentru care a fost recrutat iar acestea vizau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Faptul că acestea nu au fost urmate de cercetări şi repercursiuni împotriva vreunor persoane vizate de informaţiile date nu prezintă importanţă întrucât legiuitorul, la stabilirea calităţii de colaborator, nu a impus şi condiţia ca respectivele persoane să fie şi investigată de Securitate. Este evident că informaţiile date de recurent oricând ar fi putut fi folosite la dosarele persoanelor la care se referă acestea.
În raport de cele reţinute se apreciază că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu modificările şi completările ulterioare, astfel că prima instanţă a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.
Înalta Curte, date fiind considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1), teza II, coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.C. împotriva sentinţei civile nr. 1272 din 25 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 397/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 41/2010. Contencios → |
|---|
