ICCJ. Decizia nr. 41/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 41/2010
Dosar nr.1617/33/200.
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată reclamanta Staţiunea de Cercetare, Dezvoltare pentru Pomicultură Cluj, a solicitat anularea titlurilor executorii nr. 2100650-2100666 din 20 iulie 2005, emise de Administraţia Finanţelor Publice Cluj-Napoca cu nerespectarea dispoziţiilor legale incidente în speţă (Legea nr. 290/2002 privind organizarea şi funcţionarea unităţilor de cercetare-dezvoltare în domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare şi a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice Gheorghe Ionescu - Siseşti, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 147/2004 şi OUG nr. 29/2005, aprobată prin Legea nr. 232 din 13 iulie 2005 modificată prin Legea nr. 336 din 20 iulie 2006).
În motivarea cererii reclamanta a arătat că, în fiecare din titlurile executorii menţionate se indică faptul că „împotriva prezentului înscris se poate introduce contestaţie la instanţa judecătorească competentă, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la luare la cunoştinţă, în conformitate cu prevederile art. 168-169 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată".
Prin sentinţa civilă nr. 58 din 10 februarie 2009 Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantei ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că în cauză fiind vorba despre titluri executorii, ele pot fi atacate cu contestaţie la executare, aspect ce rezultă şi din prevederile art. 172 alin. (1) din OG nr. 92/2003 republicată, care stabilesc că: „persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor legale de către organele de executare, precum şi în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii", iar alin. (3) al aceluiaşi articol arată că „poate fi făcută contestaţie şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege".
Instanţa de fond a mai reţinut că ceea ce poate fi atacat la instanţa judecătorească de contencios administrativ sunt deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor împotriva titlurilor de creanţă, precum şi împotriva altor acte administrativ - fiscale.
Deoarece prin cererea de chemare în judecată reclamanta nu atacă o decizie emisă în soluţionarea contestaţiei împotriva titlului de creanţă, astfel că instanţa a apreciat că, acţiunea în contencios administrativ este inadmisibilă.
În fine s-a mai menţionat că împotriva titlului executoriu se pot formula contestaţii la executare, aspect ce rezultă şi din Decizia nr. XIV din 5 februarie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în recursul în interesul legii.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta Staţiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultură a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând următoarele motive:
- în conformitate cu art. 43 alin. (2) lit. i) din OG nr. 92/2003 republicată, actul administrativ trebuie să cuprindă şi „posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestaţiei şi organul la care se depune contestaţia". La contestaţia formulată în baza art. 205 – 207 alin. (4) din actul normativ menţionat D.G.F.P. – A.N.A.F. Cluj Napoca – Serviciul/Compartimentul Executare Silită Persoane Juridice a îndrumat reclamanta să se adrese instanţei judecătoreşti competente potrivit art. 172 alin. (4) C. proCod Fiscal Se precizează că în Dosarul nr. 11981/211/2008 al Judecătoriei Cluj-Napoca, având ca obiect contestaţia la executare formulată împotriva executării silite începute prin emiterea titlurilor executorii nr. 2100650 – 2100666 din 20 iulie 2005 şi a somaţiei nr. 15088/2005 Administraţia Finanţelor Publice Cluj – Napoca a ridicat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei la executare pe motiv că pe această cale nu pot fi invocate apărări de fond care să repună în discuţie legalitatea titlului ce se execută, împotriva acestuia fiind reglementată calea administrativă de atac;
- titlurile executorii ce se referă la creanţe scutite de la plată sunt nelegale, la fel ca şi cele care se referă la accesorii calculate la creanţe scutite de la plată, Legea nr. 147/2004 prevăzând expres scutirea de la plată a obligaţiilor bugetare restante şi accesoriilor aferente acestora la data intrării sale în vigoare;
- instanţa de fond ar fi trebuit să respingă excepţia inadmisibilităţii acţiunii, faţă de împrejurarea că reclamanta a formulat contestaţie administrativă împotriva titlului executoriu (considerat act administrativ – fiscal) iar Administraţia Finanţelor Publice Cluj – Napoca a refuzat nejustificat soluţionarea contestaţiei, astfel cum rezultă din adresa nr. 1324 din 19 noiembrie 2008 emisă de autoritatea menţionată.
Recurenta şi-a încadrat în drept motivele de recurs în prevederile art. 304 pct. 5, 7, 8, 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Intimata Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Cluj Napoca a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea soluţiei instanţei de fond ca legală şi temeinică.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond precum şi motivele de recurs invocate ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ. Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel cum rezultă din acţiunea formulată de reclamanta-recurentă la 29 octombrie 2008, aceasta a solicitat anularea titlurilor executorii emise de instituţia pârâtă împotriva sa, iar nu anularea răspunsului sau a deciziei emise în soluţionarea contestaţiei sale administrative – contestaţie depusă, de altfel, la aceeaşi dată cu acţiunea în instanţă, respectiv 29 octombrie 2008.
În mod corect instanţa de fond a reţinut că OG nr. 92/2003 republicată şi modificată (Cod procedură fiscală) reglementează distinct, la cap XI, contestaţia la executare, faţă de soluţionarea contestaţilor formulate împotriva actelor administrativ-fiscale (titlul IX), iar potrivit art. 205 din acelaşi act normativ, ceea ce poate fi atacat la instanţa de contencios administrativ sunt deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor împotriva titlurilor de creanţă, precum şi împotriva altor acte administrativ-fiscale. Potrivit art. 172 alin. (1) din ordonanţă titlurile executorii pot fi atacate cu contestaţie la executare la instanţa competentă.
În speţă, recurenta-reclamantă a formulat acţiune în contencios administrativ împotriva titlurilor executorii comunicate împreună cu somaţia, fără a parcurge procedura administrativă prealabilă, respectiv fără a contesta deciziile de impunere ce au stat la baza acelor titluri executorii.
Potrivit Deciziei nr. XIV din 5 februarie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în recursul în interesul legii, referirea de la art. 169 alin. (4) C. proCod Fiscal [art. 172 alin. (4) versiunea actuală] că în cazul executării silite „Contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă", nu poate fi interpretată decât în sensul că o atare competenţă revine instanţei de drept comun care, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ., este judecătoria.
Faţă de considerentele de drept expuse nu pot fi considerate întemeiate motivele de recurs referitoare la faptul că titlurile executorii comunicate reclamantei nu prevăd calea de atac şi instanţa competentă şi la faptul că instanţa de fond ar fi trebuit să constate refuzul nejustificat al pârâtei de soluţionare a contestaţiei privind actele administrativ-fiscale, cu acest capăt de cerere nefiind investită.
De asemenea, Înalta Curte constată că motivul referitor la aplicarea în cauză a dispoziţiilor Legii nr. 147/2004 nu poate fi analizat, întrucât ţine de fondul cauzei, iar instanţa de fond a respins acţiunea ca inadmisibilă, pentru considerente de procedură.
Faţă de considerentele menţionate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, hotărârea instanţei de fond, de respingere a acţiunii ca inadmisibilă, fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Staţiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultură Cluj împotriva sentinţei civile nr. 58 din 10 februarie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 406/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 412/2010. Contencios → |
|---|
