ICCJ. Decizia nr. 397/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 397/2010
Dosar nr. 414/44/200.
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta A.J.V.P.S. Vrancea a chemat în judecată Guvernul României solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea în parte a HG nr. 1016/2008, respectiv a dispoziţiilor art. 3 lit. d) şi art. 4 lit. g), h) şi i) privitoare la cuantumul taxelor de licenţiere şi autorizare în pescuit şi acvacultură, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată susţinând că i-au fost încălcate mai multe drepturi şi interese.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că hotărârea de Guvern este nelegală în sensul că stabilirea cuantumului taxelor şi licenţelor de pescuit nu poate fi dispusă decât prin lege, astfel încât Guvernul şi-a depăşit competenţa materială prin cele dispuse.
A mai susţinut şi faptul că instituirea taxelor de autorizare constituie în opinia sa o dublă obligaţie de plată pentru membrii asociaţiei, punându-i în imposibilitatea achitării cotizaţiilor de membri. Aceste taxe pot constitui un motiv pentru reducerea numărului membrilor asociaţiei cu efecte directe asupra patrimoniului acesteia şi a imposibilităţii realizării scopurilor sale. Reducerea resurselor financiare ar pune-o în imposibilitatea de a asigura respectarea, garantarea şi apărarea resurselor piscicole precum şi a programelor recreative.
În cauză au formulat cereri de intervenţie accesorie intimatele A.J.V.P.S. Brăila şi A.J.V.P.S. Vrancea, solicitând admiterea acţiunii reclamantei şi anularea HG nr. 1016/2008, pentru aceleaşi considerente.
La dosar a fost conexată cauza ce a format obiectul dosarului nr. 534/2009 prin care s-a solicitat anularea aceleiaşi hotărâri de Guvern de A.J.V.P.S. Vrancea.
Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 133 din 26 mai 2009 a respins ca nefondată acţiunea reclamantelor precum şi cererile de intervenţie accesorie.
Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că în raport de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reclamantele nu au făcut dovada existenţei unui drept protejat de lege care să justifice acţiunea formulată.
Referitor la nelegalitatea actului contestat instanţa a reţinut că acesta a fost emis în temeiul unei dispoziţii speciale de abilitare a Guvernului de a stabili cuantumul taxelor de licenţiere şi autorizare a pescuitului sportiv şi recreativ aşa cum s-a dispus prin art. 15 alin. (1) din OG nr. 23/2008.
Instanţa a reţinut şi faptul că nu poate fi analizată obligativitatea de plată a taxelor fixate prin OG nr. 23/2008 deoarece ordonanţele Guvernului nu pot face obiectul controlului judecătoresc instituit prin procedura prevăzută de Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ.
În ceea ce priveşte cuantumul acestora, stabilit prin HG nr. 1016/2008, s-a statuat că nemulţumirea reclamantelor vizează însăşi existenţa lor, nu cuantumul de natură a le prejudicia, ori, instanţa nu poate cenzura aceste aspecte.
Criticile referitore la consecinţele negative ale taxelor, invocate de reclamante, au fost apreciate ca neîntemeiate deoarece nu constituie prin ele însele motive pentru anularea actului contestat, avându-se în vedere scopul asociaţiilor de pescari şi modalităţile de finanţare a acestora, respectiv din alte venituri decât cele stabilite a fi cuvenite bugetului de stat.
Împotriva acestei sentinţe considerată netemeinică şi nelegală au declarat recurs A.J.V.P.S. Galaţi şi A.J.V.P.S. Vrancea.
După cum se constată, recurentele au adus, în esenţă, aceleaşi critici sentinţei recurate, după cum urmează:
- În mod greşit instanţa de fond a reţinut că nu s-a făcut dovada unui drept sau interes pentru formularea acţiunii deoarece interesul există şi rezultă din faptul că efectele negative ale taxelor impuse prin hotărârea Guvernului menţionată ar face imposibilă finanţarea contractelor încheiate cu Agenţia Domeniilor Statului în privinţa exploatării resurselor acvatice vii, cu consecinţe şi asupra scopului pentru care au fost înfiinţate asociaţiile vânătorilor şi pescarilor sportivi.
- Prima instanţă nu a avut în vedere că prin noile taxe impuse de HG nr. 1016/2008 pescarilor sportivi, membri ai unei asociaţii, titulară a contractelor privind gestionarea durabilă a resurselor acvatice vii, li se creează o situaţie defavorabilă, urmare a cotizaţiilor pe care trebuie să le achite.
În lipsa fondurilor şi resurselor atrase de la membrii - pescari sportivi - nu vor putea fi executate nici contractele de gestionare a resurselor acvatice vii, astfel că se apreciază injuste taxele stabilite prin hotărârea menţionată.
Ulterior, A.J.V.P.S. Vrancea a menţionat că prin Legea nr. 317/2009, de aprobare a OUG nr. 23/2008, s-a procedat la modificarea acesteia în sensul acţiunii formulate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, a înscrisurilor care se află la dosarul cauzei, cât şi sub toate aspectele potrivit art.3041 din Codul de procedură civilă, apreciază că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse.
Recurentele-reclamante au solicitat anularea în parte a HG nr. 1016/2008, privind cuantumul taxelor de licenţiere şi autorizarea pescuitului şi acvacultură, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 3 lit. d), art. 4 lit. g), h), i).
Art. 3 lit. d) prevede: „se plătesc taxe de autorizare în următoarele cazuri:….d) pentru autorizarea pescuitului prin eliberarea permiselor de pescuit", iar art. 4 alin. (1) menţionat are următorul conţinut: „cuantumul taxelor de avizare este de: g) 30 lei pentru eliberarea permisului de pescuit recreativ/sportiv, începând cu 1 ianuarie 2009; h) 10 lei pentru eliberarea permisului de pescuit recreativ /sportiv pentru elevi şi studenţi, începând cu 1 ianuarie 2009; i) 10 lei pentru eliberarea permisului de pescuit recreativ/sportiv pentru persoanele cu handicap uşor şi mediu şi gratuit pentru persoanele cu handicap grav, începând cu 1 ianuarie 2009".
Potrivit art. 15 alin. (1) şi (2) din OG nr. 23/2008, privind pescuitul şi acvacultura, „(1) contravaloarea licenţelor de pescuit şi a autorizaţiilor de pescuit se face venit la bugetul de stat. (2) cuantumul taxelor de licenţiere şi autorizare se stabileşte prin hotărârea a Guvernului".
Cât timp prevederile art. 15 menţionat anterior nu au fost declarate neconstituţionale, aspectele de nelegalitate ale HG nr. 1016/2008, invocate de reclamante, legate de stabilirea acestor taxe prin ordonanţă şi nu prin lege sunt nefondate.
Având în vedere că reclamantele, potrivit prevederilor statutare reprezintă şi apără drepturile şi intereselor membrilor lor (pescari sportivi), cărora le sunt incidente dispoziţiile din hotărârea Guvernului a cărei anulare parţială se solicită, se apreciază că sub acest aspect justifică un interes în promovarea acţiunii.
Însă, criticile referitoare la impactul negativ al acestor taxe în ceea ce le priveşte sunt nefondate, fiind corecte aprecierile instanţei de fond.
De asemenea, pe de o parte, taxele au fost instituite de legiuitor pentru folosirea bunurilor publice ale statului - resursele acvatice vii, prin activitatea de pescuit recreativ/sportiv, ori, reclamantele nu pot interveni în procesul legislativ referitor la aceste bunuri ce nu le aparţin.
Pe de altă parte, obligaţiile în derulare ce decurg din contractele încheiate de reclamante au fost asumate de părţile contractante, iar executarea acestora le incumbă.
Mai mult, aceste contracte reprezintă o opţiune a reclamantelor.
Prin urmare, soluţia primei instanţe este legală şi temeinică, astfel că, în temeiul art. 312 alin. (1) teza II C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de A.J.V.P.S. Galaţi şi A.J.V.P.S. Vrancea împotriva sentinţei civile nr. 133 din 26 mai 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 392/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 406/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
