ICCJ. Decizia nr. 4157/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.4157/2010
Dosar nr. 11000/2/2009
Şedinţa publică din 7 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 4320 din 04 decembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea formulată de reclamanta F.S.V.R., în contradictoriu cu pârâta A.N.S.V.S.A. şi a dispus suspendarea Ordinului A.N.S.V.S.A. nr. 69186/2009, până la soluţionarea cauzei pe fond.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
Curtea a reţinut că prin Ordinul Preşedintelui A.N.S.V.S.A. nr. 69186 din 10 august 2009 s-a stabilit ca „începând cu lichidarea lunii iulie 2009, se aprobă acordarea unui spor de 1 % din salariul de bază pentru activitatea desfăşurată în condiţii de stres sau în condiţii deosebite, personalului din cadrul A.N.S.V.S.A.".
În plus, la art. 2 s-a prevăzut abrogarea Ordinului nr. 27166/2008 cu privire la acordarea unui spor de 15 %".
În aceste condiţii, Curtea a apreciat că reprezintă o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate a actului administrativ contestat, împrejurarea că acesta retroactivează, el având incidenţă asupra drepturilor salariale cuvenite reclamanţilor pentru luna iulie 2009, deşi este emis la data de 10 august 2009.
De asemenea, a mai reţinut că în motivarea ordinului a cărei suspendare se solicita sunt indicate aceleaşi buletine de determinare prin expertizare şi de analiză psihologică privind obiectivizarea solicitărilor neuropsihice a personalului A.N.S.V.S.A. ca în ordinul pe care l-a abrogat prin art. 2, respectiv Ordinul nr. 27166/2008.
Ca atare, cel puţin la o primă vedere nu se justifică abrogarea vechiului ordin şi emiterea unuia nou, deoarece actele care au stat la baza celor două ordine sunt identice şi nu reliefează vreo schimbare de natura a determina emiterea unui nou act administrativ în cauza.
De asemenea, din compararea celor doua ordine nu reiese nicio schimbare de natură legislativă.
Mai mult, ordinul a cărui suspendare se solicita prin prezenta acţiune nu cuprinde nici o motivare în fapt, astfel că cel puţin aparent actul a cărui suspendare se solicită nu are nici o justificare în fapt.
Aşa fiind, în baza unei cercetări sumare a aparenţei dreptului, s-a apreciat că există o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate a actului a cărui suspendare se solicită.
Cu privire la condiţia pagubei iminente, instanţa de fond a constatat că prin ordinul în cauză, drepturile salariale, respectiv sporul de 15 % a fost diminuat la 1 % retroactiv şi prin aceasta se produce un prejudiciu membrilor sindicatului reclamant, care aveau o speranţă legitimă în ceea ce priveşte valoarea patrimonială pe care urmau să o primească pentru prestarea activităţii în luna iulie 2009.
De asemenea, instanţa de fond a mai reţinut că în lipsa măsurii suspendării Ordinului nr. 69186/2009 vor fi reduse şi drepturile salariale ulterioare ale membrilor de sindicat faţă de dispoziţiile art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/ 2009.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs A.N.S.V.S.A., criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât a fost dată cu greşita aplicare a legii.
S-a invocat în motivele de recurs că instanţa de fond nu a avut în vedere dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, intimata - reclamantă neîndeplinind niciuna din condiţiile prevăzute de acest text de lege.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând actele şi lucrările dosarului, motivele de recurs şi argumente aduse cu titlu de motivare de către prima instanţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Intimata - reclamantă a solicitat prin cererea introductivă suspendarea Ordinului A.N.S.V.S.A. nr. 69186/2009, conform art. 14 din Legea nr. 554/2004, apreciindu-se că afectează patrimoniul membrilor săi prin diminuarea unui spor salarial acordat pentru condiţii de muncă.
Art. 14 din Legea nr. 554/2004, dispune că „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond".
Din totalitatea probatoriilor admise şi administrate, rezultă că sporul de 15 % acordat membrilor de sindicat, reprezintă un drept câştigat fiind înscris în carnetele de muncă şi a fost acordat până în iulie 2009.
Cazul bine justificat există fără posibilitate de tăgadă, întrucât aplicarea Ordinului nr. 69186/2009 încalcă drepturile salariaţilor care îşi desfăşoară activitatea în sistemul sanitar veterinar şi Contractul colectiv de muncă.
S-a reţinut corect de Curtea de Apel că există o puternică îndoială asupra prezumţiei de legalitate a actului administrativ contestat, mai ales că prin art. 2 al acestuia s-a prevăzut abrogarea Ordinului nr. 27166/2008 referitor la acordarea sporului de 15 %. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că atâta vreme cât actele care au stat la baza noului ordin sunt aceleaşi cu cele care stau la baza ordinului contestat, nu există cel puţin aparent nici o schimbare de natură să determine emiterea unui nou ordin.
Referitor la paguba iminentă, şi aceasta rezidă din aceea că prin actul administrativ în litigiu, drepturile salariale, respectiv sporul de 15 % s-a diminuat la 1 % retroactiv, prin aceasta producându-se un prejudiciu membrilor de sindicat, în ceea ce priveşte valoarea patrimonială pe care trebuiau să o primească pentru activitatea din iulie 2009.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că, în speţă, sunt pe deplin îndeplinite condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, iar sentinţa atacată este legală şi temeinică.
Aşa fiind, se va respinge recursul declarat de A.N.S.V.S.A., ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.N.S.V.S.A. împotriva sentinţei civile nr. 4320 din 4 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4155/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4160/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
