ICCJ. Decizia nr. 4150/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4150/2010
Dosar nr. 970/42/2009
Şedinţa publică din 7 octombrie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia de comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, şi precizată la data de 30 noiembrie 2009, reclamantul A.C.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.A.I. ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligat pârâtul să-i calculeze şi să-i plătească salariul de merit ce i-a fost anulat în mod ilegal, începând cu data de 01 martie 2009, actualizat cu rata inflaţiei până la momentul plăţii efective, să îi se calculeze şi să îi înscrie în fişa de evidenţă, menţiunile corespunzătoare referitoare la creşterea salariului pe ultimele şapte luni de activitate, prin acordarea salariului de merit şi obligarea pârâţilor să dispună calcularea şi acordarea atât a pensiei sale de serviciu, în funcţie de salariul de merit obţinut, cât şi a ajutoarelor ce urmează a i se acorda.
Reclamantul a invocat excepţia de nelegalitate a Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. S/II/3763 din 16 aprilie 2009 privind anularea salariului de merit pentru anumite categorii de poliţişti.
Prin sentinţa civilă nr. 59 din 15 martie 2010, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de administrativ şi fiscal şi fiscal:
- a respins excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate a Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. S/II/3763 din 16 aprilie 2009, invocata de pârât, reţinând că este admisibilă în raport cu dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004;
- a respins excepţia de nelegalitate a Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. S/II/3763 din 16 aprilie 2009, reţinând că în mod legal, faţă de dispoziţiile art. 28 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 360/2002 şi având în vedere diminuarea prin OUG nr. 34/2009 a cheltuielilor de personal începând cu luna aprilie 2009, prin ordin pârâtul a luat măsuri pentru menţinerea salariului de merit, care nu este o componentă obligatorie a salariului de bază, numai pentru personalul angajat în sectoare sensibile, respectiv „Ordine publică şi siguranţă naţională";
- a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul A.C.C. în contradictoriu cu pârâtul M.A.I.;
- a respins cererea de intervenţie formulată de C.N.P. – B.E.C., în interesul reclamantului, ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că acordarea salariului de merit nu este obligatorie şi se face în anumite condiţii, fiind o chestiune de apreciere a conducerii unităţii în funcţie de rezultatele obţinute şi pentru cel puţin 30 % din totalul posturilor.
Ca urmare a diminuării prin OUG nr. 34/2009 a cheltuielilor de personal la nivelul ministerului începând cu luna aprilie 2009, prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. S/II/3763 din 16 aprilie 2009, au fost menţinute salariile de merit numai pentru personalul din sectorul „Ordine publică şi siguranţă naţională".
Instanţa a reţinut că reclamantul, care îndeplinea funcţia de director adjunct la Liceul Constantin Brâncoveanu din Ploieşti, a beneficiat de salariu de merit în anul 2009, care i-a fost anulat începând cu data de 1 martie 2009, şi s-a pensionat la data de 15 septembrie 2009.
Curtea de apel a mai constatat că reclamantului nu i-a fost retras salariul de merit din motive imputabile, ci din cauza lipsei fondurilor bugetare şi cu respectarea dispoziţiilor art. 57 din OG nr. 38/2003, potrivit cărora salarizarea şi acordarea altor drepturi băneşti cuvenite poliţiştilor se realizează în limita fondurilor bugetare aprobate anual.
Pentru aceleaşi argumente, Curtea de apel a respins şi cererea de intervenţie formulată de C.N.P. – B.E.C., în interesul reclamantului, cu menţiunea suplimentară că prin nota-raport nr. 219.847 din 21 decembrie 2009 au fost acordate salarii de merit numai pentru luna decembrie 2009.
Împotriva sentinţei civile nr. 59 din 15 martie 2010, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamantul A.C.C. şi intervenientul C.N.P. – B.E.C.
A.C.C. a criticat sentinţa pentru faptul că a fost pronunţată cu greşita aplicare a legii, apreciind că un ordin sau o notă de fundamentare nu poate modifica o lege cum este statutul poliţistului sau o ordonanţă de guvern cum este aceea privind salarizarea poliţiştilor.
OG nr. 38/2003 prevede că poliţiştii pentru rezultate deosebite pot primi un salariu de merit lunar, de până la 20 % din salariul pentru funcţia îndeplinită, prin Ordinul contestat anulându-se această dispoziţie legală.
C.N.P. – B.E.C. critică în recursul formulat aceeaşi hotărâre judecătorească în principal cu motivaţia primului recurs, apreciind că instanţa de fond a interpretat greşit legea nr. 360/2002.
Se arată în aceste motive de recurs că prima instanţă şi-a motivat hotărârea pe conjunctura economico - financiară, neanalizând dispoziţiile privind salariul de merit care este acordat în baza Legii nr. 360/2002.
S-a precizat că prin acest ordin s-au adus grave încălcări şi prejudicii financiare privind poliţiştii şi Curtea de Apel nu a respectat ierarhia actelor normative, considerând legal actul administrativ dedus judecăţii.
De asemenea, instanţa s-a pronunţat asupra excepţiei de nelegalitate, respingând-o ca nefondată, fără a proceda la studierea probelor administrate, interpretând eronat voinţa recurentei.
Recursurile sunt nefondate şi vor fi respinse.
Examinând actele dosarului, motivele de recurs şi în raport de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
Reclamantul - recurent A.C.C. a solicitat să i se plătească salariul de merit care i-a fost anulat ilegal, invocând excepţia de nelegalitate a Ordinului M.A.I. nr. S/II 3763/2009. De asemenea, C.N.P. a formulat cerere de intervenţie în interesul reclamantului, arătând că în mod nelegal i-a fost retras salariul de merit acestuia.
Referitor la excepţia de nelegalitate a Ordinului M.A.I. nr. S II/3763/2009, faţă de prevederile Legii nr. 360/2002, rezultă următoarele:
Conform art. 28 din Legea nr. 360/2002, salariul lunar şi cel de bază nu cuprind obligatoriu şi salariul de merit, care se acordă pentru merite deosebite. De altfel, A.C.C. l-a şi primit, însă datorită unor măsuri financiar - fiscale şi a rectificării bugetare dispuse prin OUG nr. 34/2009, intimatul a procedat în conformitate cu dispoziţiile legale.
Prin urmare, corect prima instanţă a constatat că excepţia de nelegalitate a Ordinului în litigiu nu este întemeiată, Curtea de Apel neconstatând nici o nelegalitate a actului contestat vis-à-vis de dispoziţiile legale aplicabile în materie. Cheltuielile de personal s-au diminuat pentru luna aprilie a anului 2009 motiv pentru care intimatul - pârât a acordat aceste salarii numai pentru personalul angajat în anumite sectoare privind ordinea publică şi siguranţa naţională.
În ceea ce priveşte fondul litigiului şi aici, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie analizează atât motivele de recurs formulate de A.C.C. cât şi de C.N.P. – B.E.C., rezultă fără posibilitate de tăgadă că fondurile bugetare pentru anul 2009 s-au diminuat cu suma de 190,3 milioane lei, propunându-se acordarea salariilor de merit în baza legii bugetului pe anul 2009 doar personalului finanţat la capitolul 61 ianuari.
Recurentul - reclamant a fost director adjunct la liceul Constantin Brâncoveanu din Ploieşti, i s-a acordat salariu de merit pentru 2009 şi apoi i s-a anulat începând cu 1 martie 2009, el fiind pensionat în septembrie 2009.
Este cert că în condiţiile mai sus arătate salariul de merit s-a acordat numai poliţiştilor care au lucrat în condiţiile dificile, recurentul - reclamant nefiind în această situaţie, căruia nu i s-a retras acest salariu din vina sa ci din lipsa fondurilor bugetare.
Astfel, dispun şi prevederile OUG nr. 38/2008 în sensul că acordarea drepturilor băneşti se face în limita fondurilor bugetare aprobate pentru M.A.I.
De altfel, recurentul - reclamant are la dispoziţie o acţiune în realizarea dreptului său, deci poate solicita anularea Ordinului nr. S II/ 3763/2009, prin aceasta verificându-se de către instanţă, nu pe cale de excepţie, ci chiar pe fond, legalitatea actului administrativ în litigiu.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că recursul declarat de A.C.C. este nefondat şi va fi respins.
De asemenea şi recursul formulat de intervenientul C.N.P. – B.E.C. va fi respins în principal pentru aceleaşi considerente, cererea de intervenţie fiind făcută în interesul recurentului - reclamant A.C.C. şi corect respinsă de Curtea de Apel, avându-se în vedere că datorită situaţiei financiare, salariile merit nu au putut fi acordate retroactiv nici personalului în activitate, cu atât mai puţin reclamantului - recurent care era pensionat.
Aşa fiind, în raport de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care va respinge recursurile declarate de A.C.C. şi de C.N.P. – B.E.C., ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de A.C.C. şi C.N.P. – B.E.C., împotriva sentinţei civile nr. 59 din 15 martie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4146/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 4155/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
