ICCJ. Decizia nr. 4222/2010. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4222/2010
Dosar nr. 2498/1/2010
Şedinţa publică din 8 octombrie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
Prin Decizia nr. 2276 din 15 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost respinsă contestaţia în anulare formulată de B.I., împotriva deciziei nr. 658 din 20 februarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa investită cu soluţionarea contestaţiei în anulare a reţinut că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 317 şi 318 din C. proc. civ., motiv pentru care contestaţia în anulare formulată de B.I. împotriva deciziei nr. 658 din 20 februarie 2008 pronunţată de Înalta Curte a fost respinsă.
Instanţa a reţinut că deşi s-a susţinut că pentru nici un termen de judecată contestatorul nu a fost legal citat şi că în mod greşit i-a fost respins recursul fără a fi fost judecat în fond şi fără a fi cercetate toate motivele de casare, instanţa a constatat, analizând actele şi lucrările dosarului, că procedura de citare a fost corect îndeplinită, iar contestatorul avea cunoştinţă de termenele acordate, văzând cererile formulate în dosar.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie în anulare B.I., criticând hotărârea pronunţată ca netemeinică şi nelegală.
Contestatorul a arătat că Decizia atacată este nelegală, întrucât nu a fost legal citat la fond, recurs şi contestaţia în anulare precedentă, hotărârea atacată este plină de greşeli materiale, iar instanţa de recurs a omis să cerceteze toate motivele de recurs formulate şi a respins recursul fără ca să fie judecat în fond.
Înalta Curte sesizată cu cererea de faţă şi procedând la verificarea acesteia a constatat că este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 125 alin. (3) şi art. 128 din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare prin care se cere însăşi instanţei ce a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, să-şi desfiinţeze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată.
Înalta Curte a constatat că această cale extraordinară de atac de retractare este deschisă exclusiv pentru situaţiile prevăzute de art. 317 (necompetenţă sau vicii de procedură) şi art. 318 (greşeală materială sau nepronunţarea asupra unui motiv de recurs) din C. proc. civ., fără ca instanţa de retractare să poată proceda la o reapreciere a probelor sau a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză.
Art. 318 alin. (1) C. proc. civ. reglementează contestaţia în anulare specială, iar potrivit acestui text, hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.
În cauza de faţă, Înalta Curte constată că cererea de faţă nu îndeplineşte condiţiile minime de admisibilitate, întrucât dispoziţiile art. 318 din C. proc. civ. deschid calea contestaţiei în anulare pentru două motive ce pot fi valorificate însă numai împotriva hotărârilor pronunţate în recurs.
În cazul de faţă, hotărârea ce se atacă a fost pronunţată într-o contestaţie în anulare promovată de aceeaşi parte şi nu într-un recurs, aşa cum cer dispoziţiile legale, motiv pentru care Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată ca fiind inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de B.I. împotriva deciziei nr. 2276 din 15 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4224/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4199/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
