ICCJ. Decizia nr. 4221/2010. Contencios. Alte cereri. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4221/2010
Dosar nr. 2402/1/2010
Şedinţa publică din 8 octombrie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
Prin Decizia nr. 346 din 26 ianuarie 2010 a Înaltei Curţi a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de P.D.N. împotriva deciziei nr. 893 din 9 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa investită cu soluţionarea recursului a reţinut că prin Decizia nr. 893 din 9 iunie 2009, Curtea de Apel Ploieşti a respins ca nefondată contestaţia în anulare formulată de P.D.N. împotriva deciziei nr. 19 din 13 ianuarie 2009 a aceleaşi instanţe.
Împotriva deciziei nr. 893 din 9 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, contestatorul a formulat recurs, iar prin Decizia nr. 346/2010 Înalta Curte a respins recursul ca inadmisibil, reţinând că hotărârea atacată cu recurs nu face parte din categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs, întrucât Decizia ce a fost atacată cu contestaţie în anulare a fost pronunţată de o instanţă de recurs şi are caracter irevocabil.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie în anulare P.D.N., criticând Decizia pronunţată ca netemeinică şi nelegală.
A prezentat pe larg istoricul litigiului aflat pendinte şi a arătat că prezenta contestaţie în anulare se întemeiază pe dispoziţiile art. 318 alin. (1) din C. proc. civ., întrucât Decizia atacată este rezultatul unei greşeli materiale, de care depinde dezlegarea dată recursului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie analizând motivele invocate în raport cu Decizia atacată a constatat că prezenta cerere este inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează:
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar motivele pentru care poate fi exercitată sunt expres şi limitativ prevăzute de art. 317 - 318 din C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 318 teza I-a din acest cod, „hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale...”.
Noţiunea de „greşeală materială” folosită de legiuitor în art. 318 C. proc. civ. nu trebuie interpretată altfel decât în sensul textului legal.
„Greşelile materiale”, conform art. 318 din C. proc. civ., sunt erori evidente şi involuntare cu privire la aspecte esenţiale de ordin formal-procedural care au dus la pronunţarea unei soluţii eronate; ele nu sunt greşeli de judecată şi nu se referă, deci, la aspectele de fond ale cauzei, cum ar fi, de exemplu, modul în care instanţa a apreciat probele sau a înţeles să interpreteze o dispoziţie legală.
Verificarea unei astfel de greşeli materiale nu trebuie să implice, aşadar, reexaminarea fondului cauzei sau reaprecierea probelor, deoarece contestaţia în anulare tinde la desfiinţarea unei hotărâri nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege, iar prin aceste dispoziţii legale nu s-a urmărit să se pună la dispoziţia părţilor calea recursului la recurs.
Or, aspectele sesizate de contestator, aşa cum s-a arătat, exced noţiunii de „greşeală materială” în sensul dispoziţiilor art. 318 din C. proc. civ., pe de o parte, iar pe de altă parte contestaţia în anulare prevăzută de art. 318 din C. proc. civ. poate fi exercitată numai împotriva deciziilor date asupra recursului.
În cauza de faţă, recursul a fost respins ca inadmisibil, văzând dispoziţiile art. 320 alin. (3) din C. proc. civ., reglementează cazurile în care se poate declara recurs la hotărârea dată în contestaţie.
Contestatorul a înţeles să atace o hotărâre pronunţată într-un recurs inadmisibil la o contestaţie în anulare, astfel că hotărârea nr. 346 din 26 ianuarie 2010 a Înaltei Curţi nu îndeplineşte cerinţele minime de admisibilitate pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac, motiv pentru care Înalta Curte va respinge cererea de faţă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de P.D.N. împotriva deciziei nr. 346 din 26 ianuarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie-secţia contencios administrativ şi fiscal ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4220/2010. Contencios. Cetăţenie.... | ICCJ. Decizia nr. 4231/2010. Contencios. Excepţie de... → |
|---|
