ICCJ. Decizia nr. 4220/2010. Contencios. Cetăţenie. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4220/2010
Dosar nr. 2384/1/2010
Şedinţa publică din 8 octombrie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
Prin Decizia nr. 4115 din 7 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost respins recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 587 din 17 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa investită cu soluţionarea recursului declarat a reţinut că în recurs au fost invocate neîntemeiat dispoziţiile art. 105 C. proc. civ., întrucât instanţa de fond a judecat pricina cu respectarea formelor legale, iar neacordarea unui nou termen în vederea pregătirii apărării nu este sancţionată de lege cu nulitatea şi nici nu s-a pricinuit recurentului o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actelor îndeplinite.
Recurentul nu a dovedit susţinerile sale privind vătămarea dreptului la apărare şi în consecinţă, Înalta Curte a constatat că nu sunt motive de casare sau de modificare a hotărârii instanţei de fond.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie în anulare Ministerul Justiţiei, criticând Decizia pronunţată pentru motivul prevăzut de art. 318 alin. (1) din C. proc. civ., arătând faptul că instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra motivului principal de recurs, respectiv cel privind neanalizarea de către instanţa de fond a cererii de amânare a cauzei pentru lipsă de apărare.
Contestatorul a susţinut că pricina a fost soluţionată de instanţa de recurs la primul termen de judecată, fără a se analiza cererea de amânare formulată în cauză şi fără a se amâna pronunţarea deciziei, conform art. 156 alin. (2) din C. proc. civ.
Înalta Curte, analizând contestaţia în anulare, în raport cu motivele invocate şi cu dispoziţiile procedurale aplicabile, o va respinge pentru următoarele considerente:
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar motivele pentru care poate fi exercitată sunt expres şi limitativ prevăzute de art. 317 - 318 din C. proc. civ.
În conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 318 din C. proc. civ. hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa , respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.
Contestatorul a invocat atât omisiunea de cercetare, cât şi analiza incompletă a unor motive de critică formulate în recursul ce a făcut obiectul deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte a constatat faptul că instanţa de recurs s-a pronunţat pe motivele invocate de recurent, a analizat întregul material probator existent, cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare, astfel încât motivele contestatorului sunt nefondate.
Curtea reţine că în cauza de faţă nu a fost afectat dreptul la un proces echitabil, întrucât dispoziţiile constituţionale şi dispoziţiile prevăzute de C.E.D.O. au fost respectate în această privinţă.
În jurisprudenţa C.E.D.O. s-a stabilit în mod constant că noţiunea de proces echitabil în sensul art. 6 din Convenţie, impune ca o jurisdicţie internă- în cauză, instanţa care a pronunţat recursul- să examineze efectiv problemele esenţiale care îi sunt supuse examinării şi nu să se mulţumească a confirma pur şi simplu concluziile unei jurisdicţii inferioare.
Or, instanţa de recurs a motivat neacordarea termenului pentru lipsă de apărare, motiv invocat de contestator atât în recurs, cât şi în prezenta cerere, arătând că în calea de atac formulată nu s-a arătat în ce constă vătămarea suferită pentru neacordarea termenului pentru lipsă de apărare.
De asemenea, instanţa de recurs a constatat că cererea recurentului Ministerul Justiţiei se dovedeşte a fi lipsită de interes, întrucât, pe fondul cererii introductive, a fost soluţionată cererea reclamantului de redobândire a cetăţenie române.
Cercetând contestaţia în anulare de faţă, Curtea apreciază că nu se pot reţine motive de retractare a deciziei pronunţate, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 317 alin2 -318 din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de Ministerul Justiţiei împotriva deciziei nr. 4115 din 7 Octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4219/2010. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 4221/2010. Contencios. Alte cereri.... → |
|---|
