ICCJ. Decizia nr. 4225/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4225/2010
Dosar nr. 59/35/2010
Şedinţa de la 8 octombrie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Satu-Mare, creditoarea C.N.A.D.N.R.S.A. prin D.R.D.P. Cluj a solicitat, în cadrul procedurii ordonanţei de plată, obligarea debitoarei SC T. SRL Satu-Mare la plata echivalentului în RON a sumei de 585,00 euro plătibilă la cursul de schimb al zilei, conform Banca Naţională a României, reprezentând rate eşalonate ale tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, a echivalentului în RON a sumei de 873,99 euro plătibilă la cursul Băncii Naţionale a României în ziua achitării acesteia, reprezentând penalităţi de întârziere calculate până la data de 25 septembrie 2009 şi în continuare, pentru neplata la termenele şi în cuantumul stabilit a ratelor eşalonate până la data achitării acestora.
Prin sentinţa nr. 6676 din 2 decembrie 2009 a Judecătoriei Satu-Mare a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Oradea.
Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătoria a reţinut faptul că, în conformitate cu dispoziţiile art. 5 alin. (1) din OUG nr. 119/2007, competenţa soluţionării cererilor privind emiterea somaţiei de plată revine instanţelor competente să judece în fond cauza, iar în cauza de faţă a constatat incidenţa art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Instanţa a apreciat că, în cauza dedusă judecăţii, creditoarea îşi întemeiază pretenţiile pe un contract, care este asimilat actului administrativ şi este încheiat de o autoritate publică de nivel central astfel încât competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine Curţii de Apel.
Prin sentinţa nr. 89/CA/2010 din 24 februarie 2010 a Curţii de Apel Oradea a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu-Mare, reţinând faptul că litigiul dedus judecăţii nu este în materia contenciosului administrativ.
Astfel, Curtea a reţinut că în cauza de faţă contractul încheiat între părţi, ce are ca obiect eliberarea rovinietei pentru utilizarea reţelei de drumuri naţionale, are natura unui contract comercial prin care autoritatea publică percepe societăţii comerciale o taxă de utilizare a reţelei de drumuri naţionale, concluzionând că litigiul nu are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică , prestarea de servicii publice şi nici achiziţii publice, care să atragă competenţa de soluţionare a cauzei a instanţei de contencios administrativ.
Totodată, a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă şi a sesizat instanţa competentă să soluţioneze conflictul intervenit în soluţionarea litigiului dedus judecăţii.
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20, 21 şi 22 din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.
Conflictul de competenţă ivit între Judecătoria Satu-Mare şi Curtea de Apel Oradea se va rezolva în sensul stabilirii competenţei de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta C.N.A.D.N.R.S.A. prin D.R.D.P. Cluj în contradictoriu cu SC T. SRL Satu-Mare în favoarea Judecătoriei Satu-Mare, pentru considerentele ce urmează.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul acţiunii judiciare în contencios administrativ este reglementat de Legea nr. 554/2004 care, prin art. 8 alin. (2) şi (3), prevede că instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum şi orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea şi încetarea contractului administrativ, având în vedere regula după care în astfel de situaţii, principiul libertăţii contractuale este subordonat principiului priorităţii interesului public.
Contractul administrativ nu este definit de acest act normativ, legiuitorul limitându-se să asimileze, prin art. 2 lit. c), teza a II-a, anumite contracte încheiate de autorităţile publice, în funcţie de obiectul lor, respectiv a celor ce privesc punerea în valoare a bunurilor proprietate publică (realizată, de regulă, prin contracte de concesiune, de închiriere sau de administrare a unor bunuri publice), executarea lucrărilor de interes public (ex. parteneriat public – privat pentru concesiunea de lucrări, prestarea serviciilor publice (concesiune, delegare de gestiune), achiziţiile publice, precum şi alte categorii de contracte administrative care pot fi expres prevăzute prin legi speciale.
În cauza supusă dezbaterii, prin demersul său judiciar C.N.A.D.N.R.S.A. a solicitat, în cadrul procedurii somaţiei de plată, obligarea debitoarei la plata ratelor eşalonate ale tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, conform contractului încheiat între părţile litigiului.
Obiectul acestui contract l-a constituit eliberarea rovinietelor, odată cu plata de către beneficiar în 4 rate trimestriale egale, a tarifelor de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România pentru autovehiculele de transport marfă şi/ sau pasageri, prevăzute în anexa A.
Acest tarif a fost introdus începând cu data de 1 iulie 2002, prin OG nr. 15/2002, sumele încasate în urma aplicării lui constituindu-se venit la dispoziţia C.N.A.D.N.R.S.A. şi urmând a fi utilizate în scopurile prevăzute la art. 12.
Conform art. 4 din acest act normativ, utilizatorii români vor achita tariful de utilizare a reţelei de drumuri naţionale, obligatoriu pentru perioade de parcurs şi staţionare de câte 12 luni, cu posibilitatea achitării în 4 rate trimestriale, iar potrivit art. 1 alin. (9), încasarea tarifului de utilizare şi eliberarea rovinietei se fac de către distribuitori.
C.N.A.D.N.R.S.A. a fost înfiinţată prin reorganizarea Regiei Autonome A.N.D. conform OUG nr. 84 din 18 septembrie 2003 ca societate comercială pe acţiuni cu capital integral de stat, având ca scop gestionarea, dezvoltarea, administrarea şi exploatarea pe principii comerciale a elementelor infrastructurii rutiere de autostrăzi şi drumuri naţionale deţinute în concesiune, pentru desfăşurarea traficului rutier în condiţii de siguranţă a circulaţiei.
Prin urmare, raportat la obiectul său – eliberare rovinietă şi încasare tarif utilizare drumuri şi, în condiţiile în care nu a fost încheiat de o persoană juridică de drept privat autorizată să presteze un serviciu public, în regim de putere publică, asimilată unei autorităţi publice în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004, acest contract nu se circumscrie sferei contractelor cărora le sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (2), coroborate cu art. 2 lit. c) din această lege, competenţa de soluţionare a cererii de emitere a somaţiei de plată revenind Judecătoriei Satu-Mare, conform art. 2 alin. (1) din OG nr. 5/2001 coroborat cu art. 1 pct. 1 şi 2 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., raportat la natura comercială a litigiului şi valoarea acestuia.
Un argument în plus, în sensul celor mai sus reţinute îl reprezintă şi faptul că reglementând cadrul juridic al serviciilor comunitare de utilităţi publice, legiuitorul a stabilit în mod expres, prin art. 51 alin. (31) din Legea nr. 51/2006, introdus prin OUG nr. 13/2008, competenţa materială a instanţei de contencios administrativ numai pentru soluţionarea litigiilor dintre unităţile administrativ-teritoriale sau, după caz, dintre asociaţiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice şi operatori în legătură cu atribuire, încheierea, executarea, modificarea şi încetarea contractelor de delegare a gestiunii; precum şi a celor privind acordarea de despăgubiri, soluţionarea tuturor celorlalte litigii contractuale dintre operator şi utilizator, inclusiv a celor izvorâte din neplata c/valorii serviciilor prestate realizându-se de instanţele de drept comun.
Această soluţie legislativă este de natură să asigure o delimitare clară a sferei contractelor încheiate de autorităţile publice asimilate actului administrativ prin art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, în acelaşi sens pronunţându-se şi instanţa supremă, chiar şi pentru acele situaţii care nu pot fi strict circumscrise cadrului juridic şi instituţional stabilit prin Legea nr. 51/2006, cum este cazul în speţă.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Satu-Mare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe C.N.A.D.N.R.S.A. prin D.R.D.P. Cluj în contradictoriu cu SC T. SRL Satu-Mare în favoarea Judecătoriei Satu-Mare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4226/2010. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 4224/2010. Contencios → |
|---|
