ICCJ. Decizia nr. 4229/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4229/2010
Dosar nr. 239/54/2010
Şedinţa de la 6 octombrie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
Prin sentinţa nr. 1782 din 15 decembrie 2009 a Tribunalului Dolj a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta D.E.M. în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice şi Organismul Intermediar Regional P.O.S. D.R.U. Regiunea Bucureşti Ilfov în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa investită cu soluţionarea acţiunii introductive a reţinut că obiectul cererii vizează anularea avizului nefavorabil nr. 92106 din 21 iulie 2009 emis de Ministerul Finanţelor Publice şi a deciziei nr. 97 din 3 august 2009 emisă de Organismul Intermediar Regional P.O.S. D.R.U. Regiunea Bucureşti Ilfov, recunoaşterea dreptului de a beneficia de majorarea salarială conform HG nr. 595/2009, obligarea autorităţii la eliberarea unui aviz favorabil şi obligarea pârâtelor la plata drepturilor salariale solicitate, actualizate cu rata inflaţiei.
Având în vedere obiectul acţiunii introductive instanţa a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 10 din Legea contenciosului administrativ, iar competenţa este stabilită în raport de locul ocupat de organul emitent al actului atacat, care este de nivel central.
Prin sentinţa nr. 115 din 9 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj şi, constatând ivit un conflict negativ de competenţă, Curtea a înaintat dosarul Înaltei Curţi pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre Curtea a reţinut că reclamanta D.E.M. îndeplineşte funcţia publică de auditor intern în cadrul Compartimentului de audit Intern al Organismul Intermediar Regional P.O.S. D.R.U. Regiunea Bucureşti Ilfov, iar determinant, în stabilirea competenţei materiale de soluţionare a cauzei, este raportul de serviciu al reclamantei care este stabilit cu un organ administrativ deconcentrat, la nivel regional şi care are capacitatea juridică administrativă de a dispune cu privire la drepturile salariale cuvenite funcţionarului public.
De asemenea, instanţa a reţinut că actul care se solicită a fi atacat este emis de Organismul Intermediar Regional P.O.S. D.R.U. Regiunea Bucureşti Ilfov, acesta fiind actul administrativ ce se solicită a fi anulat, întrucât avizul acordat de Ministerul Finanţelor Publice pentru acordarea majorărilor salariale nu constituie act administrativ, fiind o operaţiune administrativă anterioară emiterii actului.
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20, 21 şi 22 C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.
Conflictul de competenţă ivit între Curtea de Apel Craiova şi Tribunalul Dolj se va rezolva în sensul stabilirii competenţei de soluţionare a cauzei privind pe D.E.M. în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice şi Organismul Intermediar Regional P.O.S. D.R.U. Regiunea Bucureşti Ilfov în favoarea Tribunalului Dolj, pentru considerentele ce urmează.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea avizului nefavorabil nr. 92106 din 21 iulie 2009 emis de Ministerul Finanţelor Publice şi a deciziei nr. 97 din 3 august 2009 emisă de Organismul Intermediar Regional P.O.S. D.R.U. Regiunea Bucureşti Ilfov, recunoaşterea dreptului de a beneficia de majorarea salarială conform HG nr. 595/2009, obligarea autorităţii la eliberarea unui aviz favorabil şi obligarea pârâtelor la plata drepturilor salariale solicitate, actualizate cu rata inflaţiei.
În conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţia României competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, iar dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată, stabilesc că acele cauze care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ, rezultă că această competenţă de soluţionare a litigiului de faţă urmează a fi stabilită în funcţie de poziţionarea autorităţii angajatoare a reclamantului, unitate cu care acesta se află în raporturi de serviciu, competenţă stabilită exclusiv prin art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
În conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza I-a din Legea nr. 554/2004 litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluţionează în fond de Tribunalele administrativ-fiscale.
Înalta Curte a reţinut că Legea contenciosului administrativ a stabilit competenţa materială de soluţionare a cauzelor în raport de două criterii şi anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul şi al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.
Având în vedere obiectul pricinii, , competenţa aparţine Tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4230/2010. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 4228/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
