ICCJ. Decizia nr. 4241/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4241/2010
Dosar nr. 5353/2/2009
Şedinţa publică din 12 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat constatarea existenţei calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe pârâtul B.I.
În motivarea acţiunii a arătat că prin cererea din 25 ianuarie 2007 s-a solicitat în temeiul Legii nr. 187/1999 verificarea, sub aspectul stabilirii calităţii de agent sau de colaB.tor al Securităţii, a persoanelor ce deţin titlul de revoluţionar, pârâtul deţinând titlul de luptător pentru Victoria Revoluţiei din decembrie 1989.
Prin întâmpinare, pârâtul B.I. a susţinut că acţiunea şi nota de constatare nu îl privesc întrucât numele său este B.I. şi nu B.I.M., astfel cum rezultă din certificatul său de naştere, formulând şi cerere reconvenţională prin care a solicitat să se constate că a fost urmărit informativ în dosarul cu nume conspirativ „B." în perioada 1981 - 1982 de către organele de securitate ale Inspectoratului Judeţean Alba.
Prin sentinţa civilă nr. 4356 din 8 decembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul B.I., născut la 01 ianuarie 1942, în V., judeţul Hunedoara, a constatat existenţa calităţii de lucrător al Securităţii în privinţa pârâtului şi a respins ca inadmisibilă cererea reconvenţională.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în esenţă că pârâtul B.I. a fost angajat al fostei Securităţi, având gradul de locotenent în cadrul Direcţiei Regionale Hunedoara - Secţia Regională Sebeş în anul 1967.
Din analiza certificatului de naştere, instanţa de fond a constatat că prenumele pârâtului este Ioan, neavând şi un al doilea prenume -M., dar a apreciat că acest fapt nu conduce la concluzia că este vorba despre o altă persoană.
Având în vedere că pârâtul a avut calitatea de ofiţer al Securităţii, iar prin activităţile desfăşurate, respectiv măsuri informativ operative cu privire la anumite persoane, adoptarea faţă de acestea a măsurilor informativ operative arătate în Nota de Constatare, instanţa de fond a constatat că aceste activităţi sunt de natură a îngrădi drepturi şi libertăţi fundamentale prevăzute de legislaţia internă cât şi de reglementările internaţionale, fiind astfel îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. a) din OUG 24/2008 pentru a se constata calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.
De asemenea, instanţa de fond a apreciat că nu au nici o relevanţă susţinerile pârâtului referitoare faptul că aceste activităţi s-au circumscris atribuţiilor de serviciu care îi reveneau potrivit funcţiei deţinute, întrucât dispoziţiile legale ce definesc noţiunea de lucrător al securităţii nu fac nici o distincţie în acest sens, iar existenţa unui cadru legal pentru aceste activităţi nu constituie o împrejurare de natură să facă inaplicabile dispoziţiile art. 2 lit. a) din OUG 24/2008.
Referitor la cererea reconvenţională, instanţa de fond a apreciat că este incompatibilă atât cu dispoziţiile OUG nr. 24/2008, cât şi cu dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., ordonanţa reglementând cadrul legal cu privire la constatarea calităţii de lucrător sau colaborator la Securităţii, nefiind admisibil ca în temeiul său să se solicite a se constata calitatea unei persoane de persoană urmărită informativ.
Împotriva acestei sentinţe, B.I. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului formulat recurentul a susţinut în esenţă că în mod greşit instanţa de fond a apreciat şi reţinut prin sentinţa atacată faptul că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008, în ceea ce priveşte persoana sa.
Astfel, a susţinut recurentul că la pronunţarea sentinţei atacate instanţa de fond nu a avut în vedere probatoriul administrat în cauză, reţinându-se în mod eronat că ar fi urmărit informaţii cele două persoane anterior anului 1964, respectiv începând cu anul 1962.
A mai susţinut recurentul că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că deşi prin cererea formulată de intimata-reclamantă s-a solicitat trimiterea în judecată a numitului B.I.M., aceasta se referă în fapt la B.I. fără a avea în vedere că întregul material probator administrat în cauză priveşte pe B.I.M.
Apreciază recurentul că sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică deoarece se reţine trimiterea în judecată în baza Legii nr. 187/1999 deşi aceasta a fost declarată neconstituţională, unele din prevederile acesteia fiind preluate de Legea nr. 293/2008, iar pe de altă parte susţine că în mod greşit instanţa de judecată a apreciat ca fiind întemeiată acţiunea reclamantului întrucât din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că acesta ar fi desfăşurat activitatea prevăzută de OUG nr. 24/2008.
Apreciază recurentul că la pronunţarea sentinţei atacate instanţa de fond nu a respectat principiul constituţional al prezumţiei de nevinovăţie şi nu a avut în vedere faptul că activitatea desfăşurată de persoanele care au lucrat ca ofiţeri M.A.I. – Securitate a fost reglementată în conformitate cu prevederile constituţionale în vigoare la acea perioadă, această activitate fiind desfăşurată cu respectarea dispoziţiilor legale de organizare cât şi în conformitate cu prevederile C. pen. privind incriminarea unor infracţiuni contra securităţii statului.
Susţine recurentul că în mod greşit instanţa de fond a respins cererea sa reconvenţională întrucât prin formularea acesteia a dorit să dovedească faptul că împotriva sa au fost luate măsuri de urmărire informativă.
În drept nu au fost invocate dispoziţii legale, instanţa de control judiciar apreciind că în cauză criticile formulate se încadrează în dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Analizând cauza prin prisma criticilor formulate, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, cât şi în temeiul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul formulat ca nefondat, pentru următoarele considerente.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din OUG nr. 24/2008 este lucrător al Securităţii orice persoană care având calitatea de ofiţer sau subofiţer al Securităţii sau a Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit în perioada 1945 – 1989 a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Având în vedere aceste dispoziţii legale Curtea constată că sentinţa recurată este legală şi temeinică, instanţa de fond reţinând în mod corect şi expunând pe larg în raport cu probatoriul administrat în cauză, argumentele pentru care s-a constatat şi reţinut că pârâtul B.I. are calitatea de lucrător al Securităţii.
Criticile recurentului –pârât privind faptul că acţiunea viza în fapt o altă persoană respectiv pe B.I.M. nu pot fi reţinute întrucât sunt nefondate, instanţa de fond constatând în baza probatoriului administrat în cauză şi după examinarea certificatului de naştere al acestuia, că persoana vizată este recurentul-pârât B.I., toate datele civile fiind corect precizate prin cererea de chemare în judecată.
În ceea ce priveşte criticile formulate de recurent pe fondul cauzei, Curtea le apreciază ca fiind neîntemeiate întrucât din examinarea materialului probator administrat în cauză, rezultă că prin activitatea desfăşurată a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale prevăzute de legislaţia internă în vigoare în perioada respectivă cât şi de legislaţia internaţională, respectiv drepturi prevăzute de Constituţia României din 1965 ca şi de Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
Nu pot fi reţinute nici criticile formulate de recurent cu privire la respingerea cererii reconveţionale formulate prin care a solicitat să se constate că a fost urmărit informativ de organele de securitate, în perioada ulterioară trecerii sale în rezervă, întrucât astfel cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond o astfel de solicitare este incompatibilă atât cu dispoziţiile OUG nr. 24/2008 cât şi de dispoziţiile de procedură civilă.
Pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul declarat de B.I. împotriva sentinţei civile nr. 4356 din 08 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.I. împotriva sentinţei civile nr. 4356 din 8 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2010
| ← ICCJ. Decizia nr. 4080/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 4218/2010. Contencios → |
|---|
