ICCJ. Decizia nr. 423/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 423/2010
Dosar nr. 127/43/200.
Şedinţa publică din 28 ianuarie 201.
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii.
Reclamantul K.A. a chemat în judecată Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună desfiinţarea titlului de despăgubire stabilit prin Decizia nr. 6663/FF din 5 ianuarie 2009 pentru suma de 7.709 RON şi obligarea pârâtei la emiterea unui alt titlu de despăgubire cu un cuantum rezonabil şi acordarea de daune interese în cuantum de 1000 lei pentru prejudiciile aduse prin nesoluţionarea cererii în termen.
2. Motivele de fapt şi de drept pe care s-a întemeiat cererea.
Reclamantul a arătat că a solicitat retrocedarea unui teren extravilan în suprafaţă de 9300 mp situat în circumscripţia administrativă a comunei Frumoasa judeţul Harghita, parcela „Kovecses. Întrucât nu a existat posibilitatea despăgubirii în natură, pârâta, în baza exclusivă a raportului de evaluare a emis Decizia nr. 6663/FF din 5 ianuarie 2009 privind acordarea de despăgubiri pentru suma de 2.709 RON. Deşi şi-a exprimat nemulţumirea cu privire la raportul de evaluare, totuşi titlul de despăgubire a fost emis la suma stabilită de evaluator.
3. Apărările formulate de pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Prin întâmpinare pârâtul a invocat excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată pentru neformularea plângerii prealabile de către reclamant.
Totodată, pârâtul a formulat cerere de chemare în garanţie a expertului evaluator S.T.
4. Hotărârea instanţei de fond.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 95 din 12 iunie 2009 a respins excepţia prematurităţii acţiunii formulată de pârâtă şi a admis acţiunea reclamantului dispunând desfiinţarea deciziei nr. 6663/FF emisă de pârâtă la data de 5 ianuarie 2009, obligând-o să emită o altă decizie care să conţină titlu de despăgubire în favoarea reclamantului, în cuantum de 18.600 lei.
De asemenea, a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1000 lei, reprezentând daune morale.
Totodată, a admis cererea de chemare în garanţie a numitului S.T., cerere formulată de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligând chematul în garanţie la plata către pârâtă a sumei de 1000 lei.
5. Motivele de fapt şi de drept ale sentinţei.
Instanţa a reţinut că excepţia prematurităţii invocată de pârâtă este nefondată, întrucât reclamantul a formulat plângere prealabilă împotriva deciziei atacate (fila 4).
În privinţa fondului cauzei se reţine că valoarea de despăgubire stabilită prin Decizia nr. 6663/FD din 5 ianuarie 2009 este o valoare care nu reflectă realitatea pieţei imobiliare de la data efectuării raportului de evaluare, astfel că cererea a fost admisă.
Cum soluţionarea cu întârziere a cererii reclamantului i-a creat acestuia un prejudiciu de ordin moral, pârâta a fost obligată la daune morale în cuantum de 1000 lei.
Cu privire la cererea de chemare în garanţie, instanţa a reţinut că aceasta trebuie admisă în condiţiile în care întârzierea se datorează expertului evaluator care efectuând o lucrare superficială a deschis posibilitatea formulării unor contestaţii ce au condus la tergiversarea emiterii deciziei care să conţină titlu de despăgubire.
6. Recursul formulat de pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Motive de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
6.1. În ceea ce priveşte excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată, recurentul consideră că reclamantul a formulat plângere prealabilă la data de 8 mai 2008 şi înregistrată la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor cu nr. 17423/FF din 20 mai 2009, ulterior introducerii cererii de chemare în judecată, din 13 martie 2009.
Recurentul a răspuns la plângerea prealabilă în termen legal, în data de 18 iunie 2009.
Faţă de dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, acţiunea reclamantului în contencios administrativ este prematur introdusă.
Plângerea prealabilă este tardivă, formulată peste termenul de 30 de zile prevăzut de Legea contenciosului administrativ.
6.2. Pe fondul cauzei, se invocă lipsa de temei legal a soluţiei pronunţate de instanţa de fond.
Existenţa unui contract de vânzare-cumpărare şi compararea cu grila notarilor nu justifică trecerea peste raportul de evaluare întocmit de expertul evaluator S.T.
Raportul de evaluare respectă standardele internaţionale de evaluare, iar reclamantul avea posibilitatea prevăzută de art. 16 pct. 13 din HG nr. 1095/2005 de a fi asistat de un evaluator ales pe tot parcursul desfăşurării procedurii.
Datele furnizate de reclamant cu privire la tranzacţiile efectuate în zonă şi care ar fi condus la stabilirea unei alte valori asupra terenului au fost transmise ulterior emiterii deciziei de despăgubire.
6.3. Referitor la obligarea recurentului la plata către reclamant a sumei de 1000 lei daune morale, se învederează faptul că repararea prejudiciului este condiţionată de anularea sau existenţa unui refuz nejustificat, ceea ce în speţă nu s-a dovedit.
Culpa aparţine expertului evaluator, care, prin formularea contestaţiilor şi răspunsurile la acestea a condus la tergiversarea emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire.
7. Recursul formulat de chematul în garanţie S.T..
Motive de recurs ce pot fi încadrate la cele prevăzute de art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Cu privire la obligarea la plata sumei de 1000 lei daune morale în urma admiterii cererii de chemare în garanţie formulată de pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Recurentul solicită modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii cererii de chemare în garanţie.
Recurentul arată că reclamantul s-a plâns de valoarea stabilită şi nu de termenul în care s-a făcut evaluarea.
Consideră că a efectuat lucrarea în timp util şi nu se consideră vinovat că Decizia s-a eliberat mai târziu.
7.2. Pe fondul cererii, cu privire la evaluarea terenului, recurentul arată că imobilul este în extravilan, iar instanţa de judecată nu putea pe baza unui singur contract de vânzare-cumpărare să stabilească o altă valoare a terenului.
8. Apărările formulate de intimatul-reclamant K.A.
Intimatul solicită respingerea recursurilor ca nefondate, arătând că nu a fost de acord cu evaluarea stabilită înainte de emiterea deciziei, că deşi s-au solicitat date cu privire la vânzările din zonă nu au fost luate în considerare, iar terenul în cauză este arabil.
În ceea ce priveşte excepţia prematurităţii acţiunii solicită respingerea acesteia.
II. Considerentele instanţei de recurs.
1. Recursurile sunt fondate şi urmează a fi admise.
2. Soluţia instanţei de fond cu privire la soluţionarea excepţiei lipsei procedurii prealabile s-a făcut cu aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
3. Potrivit art. 19 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 modificată şi completată, deciziile adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pot fi atacate cu contestaţie în condiţiile Legii nr. 554/2004, modificată şi completată.
La rândul său, Legea nr. 554/2004 modificată şi completată impune parcurgerea unei proceduri prealabile, anterioare formulării acţiunii în justiţie, conform art. 7 alin. (1).
Împrejurarea nerespectării acestei proceduri prealabile este sancţionată cu respingerea acţiunii ca inadmisibilă.
4. Reclamantul nu a formulat reclamaţie administrativă în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei.
La fila 4 din dosarul de fond se află o petiţie olografă, nedatată şi neînregistrată la Secretariatul recurentului, prin care reclamantul îşi exprimă nemulţumirea în ceea ce priveşte evaluarea terenului.
Această cerere nu poate fi apreciată ca reprezentând plângere prealabilă, deoarece nu este confirmată de recurent, iar reclamantul nu a adus dovezi cu privire la înregistrare.
De altfel, însuşi reclamantul a arătat la fila 95 din dosarul de fond că acea petiţie a fost formulată anterior emiterii deciziei şi pentru că poziţia sa era cunoscută recurentului nu a mai considerat necesar să se adreseze cu o altă cerere.
5. Prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată sunt imperative şi nu lasă la aprecierea părţilor necesitatea efectuării unui demers administrativ prealabil.
6. Faţă de acestea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I, alin. (3) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, urmează a se admite recursurile şi a se casa sentinţa recurată.
7. În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, va fi admisă excepţia lipsei procedurii prealabile (dovedită în mod greşit de recurenta-pârâtă) iar acţiunea va fi respinsă ca inadmisibilă.
8. Drept consecinţă, şi cererea de chemare în garanţie formulată de intimatul-pârât împotriva lui S.T. va fi respinsă.
9. În raport de soluţia pronunţată, instanţa de recurs consideră că nu mai este necesar a se pronunţa cu privire la motivele de recurs cu privire la fondul pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei civile nr. 95 din 12 iunie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi respinge acţiunea ca inadmisibilă.
Respinge cererea de chemare în garanţie formulată de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 416/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 425/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
