ICCJ. Decizia nr. 432/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 432/2010
Dosar nr. 7810/2/200.
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Procedura în faţa primei instanţ.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Institutul de Cercetare – Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Baloteşti, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Agenţia Domeniului Statului a solicitat anularea HG nr. 1342/2008.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că HG nr. 1342/2008 a fost adoptată de Guvern fără respectarea prevederilor „legale şi constituţionale", precum şi fără respectarea obiecţiunilor şi propunerilor legale ale instituţiilor avizatoare.
În fapt a arătat că s-a reorganizat ca instituţie publică în baza HG nr. 131/2008, finanţată din venituri proprii şi aflată în subordinea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice.
A susţinut că, regimul juridic al terenurilor aflate în administrarea sa, terenuri din domeniul public al statului - este reglementat de prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 290/2002, în sensul că terenurile rămân în administrarea institutului pe durata realizării obiectului de activitate şi de prevederile Legii nr. 525/2004, art. 223, care dispun expres că aceste terenuri rămân definitiv şi irevocabil în administrarea institutelor, cu excepţia terenurilor agricole necesare reconstituirii dreptului de proprietate privată al persoanelor îndreptăţite, solicitate în baza Legii nr. 18/1991.
Reclamantul a susţinut că s-au făcut observaţii la proiectul de hotărâre întrucât suprafaţa de 1749,24 ha teren aflat în domeniu public al statului, i-a fost dată în exploatare, prin contractul de concesiune nr. 78/2002, de către Agenţia Domeniilor Statului, iar acest contract nu a fost modificat ulterior.
Cu privire la predarea de către reclamant către Comisia Locală Corbeanca a suprafeţelor de 221 ha şi 1122 ha, a susţinut că nu s-a dispus scoaterea acestora din domeniul public şi trecerea în domeniul privat al statului şi nici nu s-a întocmit anexa cu datele de identificare ale suprafeţelor.
A mai arătat că a obţinut o hotărâre irevocabilă prin care a fost anulată o hotărâre a Comisiei Locale de aplicare a Legii fondului funciar Corbeanca deoarece a fost obligat nelegal să restituie suprafaţa de 221 ha şi respectiv 1122 ha teren acestei comisii, iar prin hotărârea de Guvern contestată, dată cu încălcarea hotărârii judecătoreşti, este din nou obligat să restituie această suprafaţă neidentificată de teren şi fără atribuirea corelativă în patrimoniul reclamantului a unei suprafeţe identice pe alt amplasament.
A mai arătat că, inclusiv suprafaţa de 37,54 ha luciu de apă ce se afla în domeniul public al statului a fost trecută în domeniul public al Comunei Baloteşti, iar reclamantul are un contract de concesiune cu Agenţia Domeniilor Statului şi de asemenea un drept de administrare asupra terenurilor, astfel că, prin actul contestat i s-au lezat drepturile anterior dobândite.
În drept acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004, Legii nr. 525/2004, Legii nr. 147/2004, Legii nr. 290/2002 şi Legii nr. 213/1998.
Pârâta, Agenţia Domeniilor Statului a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive şi, în subsidiar, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Pârâţii, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Guvernul României au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
2. Hotărârea Curţii de ape.
Prin sentinţa civilă nr. 1549 din 8 aprilie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Agenţia Domeniilor Statului, ca şi acţiunea reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Agenţia Domeniilor Statului, instanţa a reţinut netemeinicia acesteia, întrucât, pe de o parte din actul contestat prin acţiune rezultă că Guvernul i-a conferit pârâtei atribuţii de punere în executare a anumitor dispoziţii, cum ar fi să identifice şi să predea reclamantului în administrare o suprafaţă de teren arabil, pe de altă parte din actele aflate la dosar rezultă că Agenţia Domeniilor Statului a încheiat cu reclamantul un contract de concesiune cu privire la suprafeţe de teren vizate de actul contestat.
Cu privire la fondul cauzei, prima instanţă a observat că reclamantul s-a înfiinţat ca institut de cercetare-dezvoltare în domeniul agricol prin HG nr. 131/2008, modificată şi completată prin HG nr. 1342/2008 pe care reclamantul a contestat-o.
Conform Legii nr. 525/2004 de aprobare a OUG nr. 64/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 290/2002, art. 223 art. unic, pct. 3, alin. (1) şi pct. 4, suprafeţele de teren trecute potrivit Legii nr. 147/2004 în administrarea institutelor de cercetare - dezvoltare din domeniul agricol rămân definitiv şi irevocabil în administrarea acestora, cu excepţia terenurilor agricole prevăzute în Anexa nr. 7, necesare reconstituirii dreptului de proprietate privată a persoanelor îndreptăţite, solicitate în baza Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată.
A reţinut că pârâtul Guvernul României, a dispus predarea suprafeţei de 221,1122 ha teren arabil din administrarea reclamantului în administrarea comisiei locale de fond funciar Corbeanca, măsura încadrându-se în excepţiile permise de Anexa nr. 7 a Legii nr. 525/2004, astfel că reclamantul nu poate invoca vătămarea dreptului său de administrare prin Hotărârea de Guvern contestată.
A apreciat că împrejurarea că reclamantul a obţinut hotărâri judecători irevocabile cu privire la suprafaţa de 221, 1122 ha, în sensul că au fost anulate hotărâri ale Comisiei Judeţene de aplicare a legilor fondului funciar nu poate fi opusă Guvernului, ca motiv de nelegalitate a actului contestat.
A observat, că prin hotărârea de Guvern contestată s-a prevăzut o obligaţie conexă în sarcina Agenţiei Domeniilor Statului de a identifica şi preda către reclamant o suprafaţă de teren comasată de 221, 1122 ha teren arabil din domeniul public sau privat al statului, în judeţul Ilfov sau judeţele limitrofe, tocmai pentru a nu se aduce atingere situaţiei obţinute de reclamant prin hotărârile judecătoreşti irevocabile, cu privire la care Guvernul a hotărât în limitele conferite de Legea nr. 290/2002.
Referitor la contractul de concesiune încheiat de reclamant cu Agenţia Domeniilor Statului s-a reţinut că obiectul acestui contract a vizat doar suprafaţa de 37,54 ha amenajată pentru piscicultură, suprafaţa respectivă fiind lăsată cu această destinaţie în patrimoniul reclamantului după reorganizare.
Întrucât art. 223 din Legea nr. 290/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 525/2004, exceptează terenurile agricole prevăzute în Anexa nr. 7, de solicitările făcute în temeiul Legii nr. 18/1991 republicată, după apariţia Legii nr. 247/2005 care impune realizarea principiului restituirii în natură, în condiţiile în care această obligaţie a fost asumată de România faţă de Consiliul Europei cu ocazia adoptării Rezoluţiei nr. 1123/1997, instanţa de fond a apreciat că în mod corect Guvernul României, prin HG contestată a dispus abrogarea art. 3 alin. (2) şi Anexa nr. 9 din HG nr. 131/2008.
3. Recursul declarat de reclamantul Institutul de Cercetare – Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Baloteşti
Împotriva hotărârii Curţii de apel a declarat recurs reclamantul, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul susţine că hotărârea atacată este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greşită a legii, prin aceea că:
3.1. Actul administrativ atacat a fost adoptat fără avizul instituţiilor implicate şi fără a se ţine seama de observaţiile şi propunerile acestora.
3.2. Nu s-a observat că dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 213/1998 şi cele cuprinse în Legea nr. 290/2002, „se completează fără să se excludă".
Terenurile vizate de hotărârea de Guvern sunt indispensabile pentru activitatea institutului şi, în orice caz, nu pot fi predate pentru că nu au fost identificate, ele „nefigurând pe un inventar".
3.3. Au fost ignorate prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 18/1990 şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 care dispun că nu pot face obiectul reconstituirilor dreptului de proprietate terenurile care fac parte din domeniul public al statului.
3.4. Nu s-a ţinut seama de efectul abrogator (tacit) al Legii nr. 45/2009, prin care „s-a stabilit imperativ încă o dată" că pe suprafeţele de teren indispensabile cercetării este interzisă reconstituirea dreptului de proprietate în baza legii fondului funciar.
4. Procedura în faţa Înaltei Curţi
La data de 1 octombrie 2009, în recurs, I.V. a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul intimatului-pârât Guvernul României, arătând că justifică un interes legitim prin aceea că urmează a fi pus în posesie de Comisia Locală Corbeanca pe o parte din terenul vizat de actul administrativ atacat.
Această cerere a fost încuviinţată în principiu prin încheierea de la 22 ianuarie 2010.
În cauză au formulat întâmpinări toţi intimaţii, solicitând respingerea recursului ca nefondat, invocând argumente similare.
În esenţă, aceştia au susţinut că prin adoptarea Legii nr. 247/2005 s-a urmărit a se acorda prevalenţă principiului restituirii în natură, conform instrumentului de motivare şi prezentare ce a însoţit proiectul de lege. Ca efect al acestei reglementări şi în vederea corelării suprafeţelor aflate în exploatarea recurentului cu inventarul actualizat al Agenţiei Domeniilor Statului şi cu suprafeţele de teren atribuite persoanelor îndreptăţite de către Comisiile locale de fond funciar s-a adoptat hotărârea de Guvern atacată.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma recursului declarat, a întâmpinărilor şi a cererii de intervenţie accesorie, cât şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este legală şi temeinică, aşa încât o va menţine.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante, corespunzătoare motivelor de recurs formulate
Recurentul a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ HG nr. 1342/2008 pentru modificarea şi completarea HG nr. 131/2008 privind înfiinţarea Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Baloteşti prin reorganizarea Institutului de Cercetare şi Producţie pentru Bovine Baloteşti, precum şi pentru modificarea unor acte normative privind înfiinţarea unor unităţi de cercetare – dezvoltare în domeniul agricol, publicată în Monitorul Oficial la data de 24 octombrie 2008, solicitând anularea parţială a acesteia, în privinţa art. I pct. 1-6 şi pct. 9-11.
Motivele de nelegalitate formulate în faţa primei instanţe au fost reiterate în recurs şi sunt toate nefondate, după cum urmează.
1.1. Proiectul actului normativ elaborat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a fost supus avizării în condiţiile art. 8 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, fiind avizat favorabil de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Ministerul Economiei şi Finanţelor şi Ministerul Justiţiei ( fila 108,dosar fond).
Contrar susţinerilor recurentului, la adoptarea hotărârii de Guvern s-a ţinut seama de observaţiile Ministerului Justiţiei conţinute în adresa nr. 108027 din 25 septembrie 2008 şi de Decizia civilă nr. 1332/2008, irevocabilă a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, reglementarea fiind tocmai în sensul de a se minimiza impactul predării suprafeţei de 221,1122 ha către Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar Corbeanca, judeţul Ilfov.
Astfel, relevant în această privinţă este art. I pct. 3 al actului administrativ.
„După art. 2 se introduce un nou articol, art. 21, cu următorul cuprins:
Art. 21 – (1) Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Baloteşti are obligaţia de a preda, prin protocol de predare-preluare, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri, Comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar Corbeanca, judeţul Ilfov, suprafaţa de teren de 221,1122 ha, aflata în domeniul public al statului şi în administrarea Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Baloteşti, în conformitate cu prevederile art. III alin. (11) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările si completările ulterioare.
(2) Agenţia Domeniilor Statului are obligaţia, în termenul prevăzut la alin. (1), de a identifica şi de a preda Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Baloteşti în administrare o suprafaţă de teren comasată de 221,1122 ha arabil, domeniul public sau privat al statului, aflata în administrarea sa, din judeţul Ilfov sau judeţele limitrofe, în conformitate cu prevederile Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările şi completările ulterioare.".
1.2. Recurentul contrapune dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia cu cele cuprinse în art. 223 din Legea nr. 290/2002 privind organizarea şi funcţionarea unităţilor de cercetare-dezvoltare din domeniul agriculturii, silviculturii, industriei alimentare şi a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti" (în vigoare la data adoptării actului administrativ) ajungând la concluzia că terenurile care fac obiectul unor cereri de retrocedare nu pot fi restituite foştilor proprietari şi „vor fi păstrate în administrarea unităţilor de profil".
În realitate, dispoziţiile art. 223 din Legea nr. 290/2002 în forma în vigoare la data adoptării hotărârii de Guvern examinate, au următorul cuprins.
„Suprafeţele de teren trecute, potrivit Legii nr. 147/2004, în administrarea institutelor, unităţilor, centrelor, staţiunilor de cercetare-dezvoltare din domeniul agricol, precum şi a instituţiilor de învăţământ superior agricol şi silvic rămân în administrarea acestora, cu excepţia terenurilor agricole preluate de la foştii proprietari şi solicitate de persoanele îndreptăţite la reconstituire, precum şi a celor prevăzute în anexa nr. 61. Terenurile aparţinând foştilor proprietari, dar indispensabile activităţii de cercetare-dezvoltare, colecţiile de material biologic, loturile demonstrative, suprafeţele destinate producerii de sămânţă şi material de plantat din verigi superioare, testărilor tehnologice şi terenurile pentru producerea furajelor necesare animalelor de experienţă şi producţie, plantaţiile cu rol în ameliorare, parcelele amenajate special pentru experimentări multianuale, în care s-au investit sume importante dificil de recuperat sau care implică investiţii noi considerabil de mari, vor fi păstrate în administrarea unităţilor de profil".
Din simpla lectură a acestui text, chiar fără a face apel la regulile de interpretare a normelor juridice, se ajunge la concluzia contrară celei exprimate de recurent, şi anume că numai în situaţiile strict enumerate de legiuitor, terenurile aparţinând foştilor proprietari nu se restituie acestora.
1.3. Prin emiterea hotărârii atacate, s-a reglementat transferul suprafeţei totale de 660,5637 ha din domeniul public al statului şi administrarea recurentului, în domeniul privat al statului, la dispoziţia Comisie locale Baloteşti de aplicare a legilor fondului funciar.
Această operaţiune juridică este legală, realizându-se conform dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998.
1.4. Acest motiv de recurs este străin de cauza examinată. Intervenirea unui act normativ ulterior care ar abroga implicit actul normativ examinat nu produce consecinţe asupra legalităţii acestuia.
De altfel, evenimentul normativ invocat nici nu are efectul abrogator scontat de recurent, câtă vreme Legea nr. 45/2009 conţine dispoziţii similare celor analizate în cadrul motivului al treilea de recurs.
Sintetizând, Înalta Curte reţine că intimatul-pârât Guvernul României, în virtutea funcţiei normative pe care o exercită în conformitate cu art. 108 alin. (1) din Constituţie a adoptat HG nr. 1342/2008 în mod legal, în cadrul marjei de apreciere de care beneficiază, toate criticile formulate de recurent vădindu-se a fi nefondate.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru toate considerentele expuse la pct. II.1 din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) –(3) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul Institutul de Cercetare – Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Baloteşti împotriva sentinţei civile nr. 1549 din 8 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 43/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 449/2010. Contencios. Completare/lămurire... → |
|---|
