ICCJ. Decizia nr. 425/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 425/2010
Dosar nr. 605/57/2009
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul M.I. a chemat în judecată Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta să dispună anularea Ordinului nr. 431 din 23 aprilie 2009 emis de Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale, suspendarea acestui ordin până la rămânerea irevocabilă a hotărârii ce se va pronunţa şi obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că ocupa funcţia de director executiv în cadrul Casei Judeţene de Pensii Alba din luna martie 2005, funcţie ocupată prin concurs, însă prin Ordinul nr. 431/2009 i s-a comunicat că funcţia publică pe care o deţinea s-a desfiinţat prin OUG nr. 37/2009 şi că i se acordă un preaviz de 30 de zile de la expirarea căreia este eliberat din funcţia publică deţinută.
A mai arătat că măsura dispusă este nelegală, deoarece prin OUG nr. 37/2009 nu s-a desfiinţat postul deţinut, ci s-a schimbat numai denumirea postului fiind menţinute toate atribuţiile prevăzute de Legea nr. 188/1999.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţia netimbrării cererii şi excepţia prematurităţii acesteia, pe considerentul că reclamantul nu s-a adresat cu plângere prealabilă pârâtei în vederea revocării actului atacat.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 139/F din 9 iunie 2009 a respins excepţia netimbrării cererii, a admis excepţia inadmisibilităţii acesteia şi în consecinţă a respins acţiunea formulată de reclamant.
Totodată, a respins cererea de suspendare a Ordinului nr. 431 din 23 aprilie 2009 emis de pârâtă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că sub aspectul taxării, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile în materia conflictelor de drepturi care conform Legii nr. 146/1997 sunt scutite de plata taxei de timbru.
Referitor la excepţia inadmisibilităţii acţiunii s-a reţinut că aceasta este întemeiată, întrucât măsura eliberării din funcţia publică constituie o modalitate de încetare a raportului de serviciu, conform art. 97 din Legea nr. 188/1999 situaţie în care era obligatorie procedura recursului graţios prevăzut la art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs reclamantul M.I.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a judecat pricina cu încălcarea principiilor contradictorialităţii şi a dreptului la apărare, întrucât a soluţionat litigiul la primul termen de judecată, fără a-i da posibilitatea să depună concluzii scrise şi fără a intra în cercetarea fondului litigiului.
S-a mai susţinut, de către recurent, că plângerea împotriva actului administrativ s-a depus înăuntrul termenului de 30 de zile, prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, la Curtea de Apel Alba Iulia în loc să o depună la organul emitent – C.N.P.A.S., însă, pentru a nu-i îngrădi dreptul de apărare, Curtea de Apel avea posibilitatea trimiterii contestaţiei la organul jurisdicţional competent, pentru soluţionarea plângerii prealabile.
Recurentul a mai susţinut că, nemulţumit fiind de actul contestat, s-a adresat organului emitent al actului cu adresa nr. 406 din 12 mai 2009, în termen legal, pentru acoperirea procedurii prealabile, adresa putând fi considerată drept procedură prealabilă.
Cu privire la actul administrativ contestat, recurentul a susţinut că acesta este netemeinic şi nelegal, întrucât îl înlătură din funcţia publică ocupată, sub aparenţa înfiinţării unei funcţii noi, nefiind stabilite pentru acesta, alte atribuţii ori responsabilităţi, activităţile pe care le va desfăşura directorul coordonator fiind tot cele care implică, în sensul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, exercitarea prerogativelor de putere publică.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, susţinerea reclamantului în sensul că nu şi-a putut formulat apărarea nu poate fi primită, întrucât acesta, legal citat a fost prezent şi asistat în instanţă de avocatul T.E.C., care a solicitat apelarea cauzei la a doua strigare, tocmai pentru a studia conţinutul întâmpinării şi a putea răspunde la excepţiile invocate.
Cât priveşte ce de-al doilea motiv de recurs, parcurgerea procedurii administrative prealabile reprezintă o condiţie obligatorie, a cărei neîndeplinire afectează însuşi exerciţiul dreptului la acţiune în contencios administrativ, sancţiunea neexercitării acestui recurs administrativ fiind aceea a respingerii acţiunii ca inadmisibilă.
Susţinerea recurentului potrivit căreia adresa nr. 1060 DDP din 12 mai 2009 ar constitui dovada îndeplinirii procedurii prealabile nu poate fi primită de instanţă, deoarece prin această cerere reclamantul solicita trecerea pe funcţia publică de execuţie, de consilier clasa I şi nicidecum nu priveşte anularea Ordinului nr. 431 din 23 aprilie 2009 emis de Casa Judeţeană de Pensii Alba.
În acest sens, instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, anterior sesizării instanţei, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la comunicarea actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Cum reclamantul nu a parcurs procedura prealabilă prevăzută de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, în mod corect instanţa de fond a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi în consecinţă a dispus respingerea acesteia ca inadmisibilă.
Examinând şi din oficiu hotărârea atacată, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa nici unui motiv de casare recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.I. împotriva sentinţei civile nr. 139/F/CA din 9 iunie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 423/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 43/2010. Contencios → |
|---|
