ICCJ. Decizia nr. 4243/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4243/2010
Dosar nr. 8462/2/2009
Şedinţa publică din 12 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 04 septembrie 2009 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta S.L. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti - Direcţia Cetăţenie, solicitând constatarea refuzului nejustificat al pârâtului de soluţionare a cererii de redobândire a cetăţeniei române, obligarea pârâtului să analizeze/ avizeze cererea sa în termen de maxim 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, obligarea pârâtului la plata daunelor morale în cuantum de 1000 lei.
Pârâtul Ministerul Justiţiei - Direcţia cetăţenie a solicitat, prin întâmpinare, respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect, faţă de împrejurarea că cererea reclamantei de redobândire a cetăţeniei române a fost avizată pozitiv în şedinţa din 15 octombrie 2009, precum şi respingerea capătului de cerere privind daunele morale ca neîntemeiat.
Prin Sentinţa civilă nr. 662 din 05 februarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca rămasă fără obiect cererea reclamantei S.L. împotriva pârâtului Ministerul Justiţiei - Direcţia Cetăţenie, cerere de constatare a refuzului nejustificat al pârâtului prin intermediul Direcţiei Cetăţenie de a-i soluţiona cererea de redobândire a cetăţeniei române şi de obligare a pârâtului prin intermediul Direcţiei Cetăţenie - Comisia pentru Cetăţenie să procedeze la analizarea/avizarea cererii sale de redobândire a cetăţeniei în termen de maxim 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei privind plata daunelor şi a obligat pe pârât la 504,3 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că S.L. a înregistrat cererea de redobândire a cetăţeniei române în anul 2003 şi, deşi a formulat cerere de urgentare a soluţionării dosarului, Direcţia Cetăţenie nu a răspuns nici uneia dintre cererile reclamantei.
Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanţa de fond a constatat că cererea de redobândire a cetăţeniei române formulată de către S.L. a fost examinată şi avizată pozitiv de către Comisia pentru Cetăţenie şi a apreciat capetele de cerere referitoare la constatarea refuzului nejustificat al pârâtului şi la obligarea pârâtului să analizeze/avizeze cererea mai sus-menţionată, ca rămase fără obiect.
În ceea ce priveşte daunele morale, prima instanţă le-a considerat nedovedite şi, având în vedere împrejurarea că pârâtul a soluţionat cererea reclamantei după sesizarea instanţei de fond, 1-a obligat pe acesta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 504,3 lei, în baza art. 274 C. proc. civ.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei - Direcţia Cetăţenie.
În motivarea recursului se arată că sentinţa pronunţată este nelegală, prin prisma motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârea este lipsită de temei legal şi a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
Recurentul consideră că instanţa în mod greşit a dispus obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei - Direcţia Cetăţenie la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că dispoziţiile art. 275-276 C. proc. civ. fac o aplicare particulară a principiului potrivit căruia acordarea cheltuielilor de judecată se bazează pe culpa procesuală a părţii ce a pierdut procesul.
Aşa cum rezultă din considerentele şi dispozitivul sentinţei criticate, instanţa nu a stabilit culpa procesuală a Ministerului Justiţiei, iar pârâtul nu a căzut în pretenţii faţă de reclamantă.
Având în vedere modul de soluţionare a acţiunii, respectiv respingerea ca rămasă fără obiect a cererii formulată de reclamantă, recurentul susţine că, fără a cădea în pretenţii, şi anume fără a se stabili obligaţii cu privire la acţiunea reclamantei ori a culpei procesuale a pârâtului, nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru admiterea capătului de cerere privind cheltuielile de judecată.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Pentru ca o parte să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată trebuie să se afle în culpă procesuală, adică să cadă în pretenţii, în sensul art. 274 alin. (1) C. proc. civ.
Astfel, cheltuielile de judecată vor cuprinde taxele de timbru şi de procedură, plata experţilor, onorariile de avocat, etc, dar numai cele strict necesare pentru buna desfăşurare a judecăţii.
Pentru ca aceste cheltuieli să fie acordate de către instanţă, partea care a câştigat procesul trebuie să dovedească că le-a făcut, iar din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamanta S.L. a făcut dovada cheltuielilor de judecată ocazionate cu susţinerea intereselor în fata instanţei de fond.
Este adevărat că cererea reclamantei de redobândire a cetăţeniei române a fost examinată şi avizată favorabil de către Comisia pentru Cetăţenie, la data de 15 octombrie 2009, dar, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, aceasta s-a produs ulterior datei la care reclamanta a înregistrat cererea de chemare în judecată, respectiv 04 septembrie 2009.
Prin urmare, culpa procesuală a pârâtului constă în faptul că, la momentul introducerii acţiunii, cererea petentei de redobândire a cetăţeniei române nu era analizată şi soluţionată şi justifica declanşarea procesului.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată, pronunţând o hotărâre temeinică şi legală pe care o va menţine.
In consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Justiţiei - Direcţia Cetăţenie împotriva sentinţei civile nr. 662 din 5 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4214/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4248/2010. Contencios → |
|---|
