ICCJ. Decizia nr. 4248/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4248/2010
Dosar nr.1219/39/200.
Şedinţa publică din 12 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată la Curtea de Apel Suceava, contestatoarea S.A.M.E. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Suceava, anularea hotărârii nr. 5411 din 14 octombrie 2009 şi stabilirea în persoana sa a calităţii de beneficiar al Legii 189/2000, cu acordarea drepturilor băneşti aferente.
Intimata, prin întâmpinare, a solicitat respingerea contestaţiei, arătând că cererea contestatoarei nu întruneşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Prin sentinţa nr. 11 din 18 ianuarie 2010, Curtea de Apel Suceava a admis acţiunea formulată de contestatoarea S.A.M.E. împotriva Hotărârii nr. 5411 din 14 septembrie 2009 emisă de intimata Casa Judeţeană de Pensii Suceava, a anulat hotărârea nr. 5411 din 14 octombrie 2009 a Comisiei pentru aplicarea Legii 189/2000 şi a obligat intimata să recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a prevederilor art. 1 din Legea 189/2000 - modificată - cu stabilirea drepturilor aferente.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că din interpretarea dispoziţiilor art. 1 din OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea 189/2000, rezultă că beneficiază de prevederile ordonanţei nu numai cetăţenii români care au suferit în mod direct de pe urma persecuţiilor din motive etnice, dar şi copiii născuţi în perioada prevăzută de lege, deoarece consecinţele acestor persecuţii au fost resimţite şi de copiii născuţi în perioada strămutării părinţilor lor.
In consecinţă, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a făcut, prin probele administrate, dovada că părinţii săi au fost strămutaţi în Germania în anul 1940 şi că s-a născut în timpul şederii acestora în lagărul de muncă, astfel că a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile ca şi părinţii săi, fiind, deci, îndreptăţită să beneficieze de prevederile Legii 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a declarat recurs, în termen legal, intimata Casa Judeţeană de Pensii Suceava.
Prin motivele de recurs, recurenta-intimată susţine, în esenţă, că în mod greşit Curtea de apel a acordat contestatoarei drepturile reparatorii, întrucât aceasta nu a făcut dovada persecuţiilor prevăzute de lege şi nici nu avea cum să sufere persecuţii din motive etnice, deoarece s-a născut în anul 1944 după strămutarea părinţilor săi, care a avut loc în 1940, astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
De asemenea, recurenta a arătat că nu există un temei legal expres potrivit căruia cei născuţi ulterior datei strămutării părinţilor să poată beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000, pe considerentul că au suferit privaţiuni ca urmare a statutului de strămutat pe care 1-au avut părinţii.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, „beneficiază de prevederile ordonanţei persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice", fiind „refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate".
In cauză, este necontestat faptul că familia intimatei-contestatoare a făcut, în anul 1940, obiectul strămutării în lagărul Beckerheim, Bad Berka- Germania şi că reclamanta s-a născut la data de 17 decembrie 1944 în acelaşi lagăr.
Instanţa de fond a realizat o corectă interpretare teleologică a prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea 189/2000.
Pe cale de consecinţă, în mod corect şi în acord cu practica unitară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa de fond a reţinut că prejudiciile suferite de părinţi urmare a strămutării sunt suportate şi de către copiii lor minori, ceea ce justifică similitudinea de regim juridic aplicabil.
A admite teza recurentei-intimate ar însemna acceptarea unui tratament discriminatoriu între intimata-contestatoare, pe de o parte, şi părinţii săi, pe de altă parte, cu care aceasta s-a aflat în aceeaşi situaţie, în speţă cea de strămutat, suportând consecinţe nefavorabile similare datorate persecuţiilor din motive etnice.
Interpretarea pe care instanţa de fond a dat-o dispoziţiilor OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, este în acord şi cu aspectele reţinute de Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, în sensul că „toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie beneficiază de aceleaşi drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuţie prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competenţa exclusivă a instanţei judecătoreşti".
Fată de cele arătate, Curtea constată că sentinţa civilă atacată este legală şi temeinică, urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Suceava să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Suceava împotriva sentinţei civile nr. 11 din 18 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4243/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4252/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
