ICCJ. Decizia nr. 4301/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4301/2010
Dosar nr. 2929/2/2010
Şedinţa publică din 13 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanta SC I.D.C. SA Voluntari a chemat în judecată pe pârâta A.N.R.E. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună suspendarea deciziei Preşedintelui A.N.R.E. nr. 834 din 25 martie 2010 până la soluţionarea irevocabilă a plângerii ce face obiectul Dosarului nr. 2925/2/2010.
În fapt, reclamanta a arătat că la 26 martie 2010 i s-a comunicat Decizia sus invocată, pe care o apreciază nelegală, încălcând în mod flagrant drepturile de prestator de servicii în Ansamblul rezidenţial Class.
Decizia a fost emisă fără consultarea sa, fără a fi sancţionată ori avertizată asupra unor nereguli în alimentarea cu energie electrică a Ansamblului Class şi fără a se pune problema deconectării Ansamblului rezidenţial.
Prin sentinţa civilă nr. 1856 din 21 aprilie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta SC I.D.C. SA în contradictoriu cu pârâta A.N.R.E., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că deşi a arătat că Decizia contestată contravine ordinului A.N.R.E. nr. 3/2007, reclamanta nu a arătat care sunt textele din ordinul sus indicat care ar face să se considere Decizia atacată ca nelegală.
S-a mai reţinut că, faptul că există o procedură privind modul de calcul a tarifului de distribuţie, a tarifului de retransmisie, nu interzice crearea unei situaţii noi, sau emiterea unui act administrativ prin care să se permită consumatorilor să aleagă un alt furnizor de energie electrică şi că oricum aceste aspecte nu pot fi considerate ca împrejurări de fapt şi drept de natură a crea o îndoială puternică în privinţa actului a cărui suspendare se solicită.
Cu privire la prevenirea unei pagube iminente se apreciază că pot fi reţinute numai susţinerile reclamantei referitoare la prejudiciul suferit de aceasta, pentru că pentru prejudiciile cauzate furnizorului său sau al consumatorilor, nu are calitate să-le invoce.
Cu privire la art. 9 alin. (11) din Legea nr. 13/2007 se reţine că din acest text de lege reiese că deciziile pârâtei nu pot fi suspendate fiind obligatorii până la pronunţarea unei hotărâri definitive şi irevocabile prin care s-ar anula acele decizii.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta SC I.D.C. SA Voluntari a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinice, fără a preciza motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că recursul este nul.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a constatat că prezenta cerere de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Potrivit acestor dispoziţii: „cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”.
Este adevărat că recurenta, prin cererea formulată, a precizat că va depune motivele de recurs, însă până la primul termen de judecată, respectiv 13 octombrie 2010, nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală.
De asemenea, conform dispoziţiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ., „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor în care instanţa de recurs ar putea reţine din oficiu motive de casare de ordine publică”.
Or, în cauză nu există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, de către instanţă.
Astfel fiind, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) şi art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul că cererea de recurs formulată, nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină şi nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de SC I.D.C. SA Voluntari, împotriva sentinţei civile nr. 1856 din 21 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4319/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4298/2010. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
