ICCJ. Decizia nr. 4327/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4327/2010
Dosar nr. 1073/57/2009
Şedinţa publică din 14 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 214/F/CA din 27 octombrie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul P.V., în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F., a anulat Ordinul din 04 iunie 2009 emis de conducătorul autorităţii pârâte, suspendându-l până la soluţionarea irevocabilă a cauzei, şi a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale constând în diferenţa dintre salariul avut în funcţia deţinută anterior emiterii ordinului în litigiu şi salariul pe care-l primeşte în prezent, de la data emiterii ordinului anulat şi până la reîncadrarea efectivă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin Ordinul nr. 1190 din 04 iunie 2009 emis de preşedintele A.N.A.F. din subordinea Ministerului Finanţelor Publice s-a dispus ca reclamantul în calitate de şef administraţie la Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Petroşani să fie mutat în funcţia publică de conducere de şef birou la Biroul evidenţă plătitori, compensări şi restituiri în cadrul aceleiaşi administraţii, conform art. 87 alin. (2) lit. d) şi art. 91 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 188/1999. S-a mai dispus că elementele salariale ale reclamantului pentru noul său post vor fi stabilite prin decizie a directorului executiv al D.G.F.P. Hunedoara, concomitent cu fişa postului.
Temeiul principal al acestui ordin a constat în cererea reclamantului prin care a solicitat mutarea definitivă în funcţia publică de conducere de şef birou la Biroul evidenţă plătitori - compensări şi restituiri la Administraţia Finanţelor Publice a judeţului Hunedoara.
Prin cererea adresată de reclamant preşedintelui A.N.A.F. din data de 07 mai 2009 şi înregistrată sub nr. 938458 cu aceiaşi dată, reclamantul a solicitat anularea cererii din data de 30 aprilie 2009 prin care acesta solicita mutarea sa în funcţia de şef de birou.
Reclamantul a formulat şi plângere prealabilă prin care a solicitat revocarea Ordinului nr. 1190 din 04 iunie 2009.
Prin Adresa din 17 iulie 2009 emisă de A.N.A.F. s-a comunicat respingerea cererii reclamantului de revocare a ordinului atacat. În considerentele acestei adrese se arată că cererea reclamantului de anulare a primei cereri prin care solicita mutarea pe postul de şef de birou, n-a fost aprobată în condiţiile în care prima cerere a fost deja aprobată. Se mai reţine că ordinul a fost emis la data de 04 iunie 2009, întrucât după aprobarea prealabilă a cererii reclamantului de mutare s-a aşteptat epuizarea termenului de preaviz prevăzut de OUG nr. 37/2009, pentru că postul de şef birou era inclus în lista posturilor vacante puse la dispoziţia funcţionarilor publici cu funcţii de conducere ce intra sub incidenţa OUG nr. 37/2009.
Instanţa de fond a reţinut, de asemenea, că aparenta excepţie a lipsei de interes, invocată de pârâtă, nu constituie o excepţie procesuală propriu-zisă, apreciind că argumentele în susţinerea acesteia constituie apărări pe fondul cauzei, motiv pentru care au fost luate în considerare ca atare la analiza fondului cererii reclamantului.
Astfel, se arată în considerentele sentinţei atacate, potrivit prevederilor art. 91 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, actul administrativ unilateral prin care se produce modificarea raportului de serviciu al funcţionarului public, în sensul mutării sale, este condiţionat, în validitatea sa, printre altele, de solicitarea justificată a funcţionarului public, pentru că în principiu mutarea acestuia nu se poate face fără acordul scris al funcţionarului, manifestat într-o formă sau alta (în speţă solicitarea justificată).
Aşadar, reţine prima instanţă, lipsa solicitării justificate ori a acordului scris în sensul mutării, atrag sancţiunea nulităţii actului administrativ.
În speţă, arată instanţa de fond, ordinul în discuţie a fost emis în lipsa unei solicitări justificate din partea reclamantului şi chiar dacă iniţial acesta a formulat o cerere de mutare pe alt post, ea a fost revocată de către reclamant, până la momentul adoptării Ordinului nr. 1190 din 04 iunie 2009 şi comunicată pârâtei într-un termen rezonabil.
Apărarea pârâtei conform căreia cererea iniţială fusese aprobată de conducerea A.N.A.F. nu a fost reţinută de prima instanţă, aceasta apreciind că revocarea de către reclamant a cererii iniţiale nu se impunea a fi aprobată, pentru a i se da eficienţă sau cel puţin nu era împiedicată aprobarea acesteia de aprobarea primei cereri, care rămăsese de altfel rară obiect; nu în ultimul rând, reţine instanţa de fond, cererea reclamantului de mutare pe un alt post nu a fost justificată de acesta prin motive obiective sau subiective, aşa încât în mod greşit s-a procedat Ia aprobarea cererii şi ulterior la emiterea ordinului.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâta A.N.A.F., care a invocat motivul prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, următoarele critici:
- instanţa de fond a anulat în mod greşit Ordinul nr. 1190 din 4 iunie 2009, care a fost emis în mod legal ca urmare a cererii prin care reclamantul a solicitat mutarea definitivă într-o altă funcţie publică de conducere şi anume aceea de şef de birou în cadrul A.F.P. Petroşani, în conformitate cu dispoziţiile art. 87 alin. (2) lit. d) şi art. 91 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici;
- din aceleaşi motive, instanţa de fond a dispus în mod greşit obligarea autorităţii la plata diferenţei de drepturi salariale, de la data emiterii ordinului şi până la data reîncadrării efective pe funcţia de conducere anterioară;
- în ceea ce priveşte măsura suspendării executării ordinului în litigiu până la soluţionarea irevocabilă a cauzei, se susţine că instanţa de fond a ignorat faptul că nu a fost achitată cauţiunea de 20% şi că nu sunt îndeplinite condiţiile existenţei unui caz bine justificat şi a iminenţei producerii unei pagube.
În cursul judecării recursului, la solicitarea instanţei, autoritatea recurentă a depus la dosar copia xeroxată a cererii înregistrate sub nr. 11043 din 30 aprilie 2009 la D.G.F.P. Hunedoara – Deva şi sub nr. 938458 din 4 mai 2009 la D.G.O.R.U. din cadrul A.N.A.F., precum şi a Ordinului nr. 1190 din 4 iunie 2009 emis de preşedintele A.N.A.F.
Reclamantul-intimat a depus concluzii scrise prin care a combătut criticile formulate în recurs şi a susţinut, în esenţă, că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, deoarece mai înainte de emiterea ordinului în litigiu, la data de 7 mai 2009 a formulat o cerere prin care a revenit asupra solicitării din prima cerere.
Recursul este nefondat.
În cauză este necontestat că Ordinul nr. 1190 din 4 iunie 2009 a fost emis în temeiul prevederilor art. 87 alin. (2) lit. d) şi art. 91 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, ca urmare a cererii formulate de intimatul-reclamant, înregistrată la D.G.A.F.P. Hunedoara sub nr. 11043 din 30 aprilie 2009, fiind mutat definitiv din funcţia publică de conducere de şef administraţie al A.F.P. Petroşani în funcţia publică de conducere de şef birou la Biroul de evidenţă plătitori, compensări şi restituiri A.F.P. Petroşani.
Într-adevăr, potrivit art. 87 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 188/1999, „Modificarea raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici de execuţie şi funcţionarilor publici de conducere are loc prin mutarea în cadrul altui compartiment sau altei structuri fără personalitate juridică a autorităţii sau instituţiei publice”, iar potrivit art. 91 alin. (2) lit. b) „Mutarea definitivă în cadrul altui compartiment poate avea loc în următoarele situaţii: {…} b) la solicitarea justificată a funcţionarului public, cu aprobarea conducătorului autorităţii sau instituţiei publice pe o funcţie publică de aceeaşi categorie, clasă şi grad profesional, cu respectarea pregătirii profesionale a funcţionarului public”.
De asemenea, în cauză, este necontestat că intimatul-reclamant, ulterior formulării cerii prin care a solicitat mutarea definitivă în funcţia publică de şef birou Evidenţă plătitori, compensări şi restituiri din cadrul A.F.P. Petroşani, a formulat o nouă cerere, înregistrată sub nr. 938458 din 7 mai 2009, prin care a revenit asupra primei cereri, solicitând anularea acesteia.
Or, actul administrativ atacat, Ordinul nr. 1190/2009 a fost emis la data de 4 iunie 2009, fără ca pe prima cerere să existe vreo rezoluţie din care să rezulte că solicitarea de mutare ar fi fost aprobată la o dată anterioară celei emiterii ordinului în litigiu.
Deci, cum pe cererea de mutare nu există o rezoluţie distinctă de aprobare, rezultă că aceasta a fost aprobată prin însăşi emiterea ordinului de mutare definitivă în noua funcţie publică de conducere.
Dar, aşa cum s-a arătat mai sus, mutarea definitivă pe o altă funcţie are loc, în primul rând, la solicitarea justificată a funcţionarului public şi, în al doilea rând, cu aprobarea conducătorului autorităţii.
Deci, din interpretarea textelor legal citate mai sus, rezultă că, până la data aprobării cererii de mutare, funcţionarul public poate să revină asupra cererii, ceea ce s-a întâmplat şi în cauză.
Astfel fiind, rezultă că, în cauză, ordinul a fost emis fără temei faptic şi legal, situaţie în care, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, Ordinul în litigiu este lovit de nulitate, ceea ce face ca motivul de recurs invocat să fie neîntemeiat.
Pe cale de consecinţă, având în vedere aceleaşi considerente, obligarea autorităţii publice recurente la plata despăgubirilor este o soluţie legală şi temeinică.
În ceea ce priveşte critica referitoare la măsura suspendării executării ordinului anulat, instanţa de recurs observă că art. 14, 15 din Legea nr. 554/ 2004 nu cer plata unei cauţiuni, iar în cauză nu a fost atacat un act administrativ-fiscal, în sensul dispoziţiilor generale ale OG nr. 92/2003 privind C. proCod Fiscal, pentru a fi obligatorie plata unei cauţiuni.
În ceea ce priveşte condiţiile cazului bine justificat şi iminenţei producerii unei pagube, instanţa de recurs reţine că instanţa de fond a apreciat în mod judicios îndeplinirea acestora, măsura suspendării ordinului în litigiu până la soluţionarea irevocabilă a cauzei fiind legală şi temeinică.
În concluzie, având în vedere considerentele de mai sus, recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta A.N.A.F. împotriva sentinţei nr. 214/F/CA din 27 octombrie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4334/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4322/2010. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
