ICCJ. Decizia nr. 4309/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4309/2010
Dosar nr. 1633/36/2009
Şedinţa de la 13 octombrie 201.
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 7505 din 24 aprilie 2009 Judecătoria Constanţa a admis excepţia necompetentei materiale a instanţei şi a trimis cauza spre competentă soluţionare Secţiei Contencios Administrativ şi Fiscal a Curţii de Apel Constanţa.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut faptul că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa sub nr. 3319/212/2009, reclamantul C.M. a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României, Subsecretariatul de Stat pentru problemele revoluţionarilor, pentru ca pe baza probelor ce se vor administra să se dispună obligarea pârâtului la emiterea certificatului de luptător pentru victoria revoluţiei din 1989.
S-a mai reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 10 din Legea 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel, precum şi faptul că Guvernul României este, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, autoritatea publică a puterii executive, care funcţionează în baza votului de încredere acordat de Parlament şi care asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice.
Pentru aceste motive, văzând şi prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a trimis cauza spre competentă soluţionare secţiei contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Constanţa.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 100/CA din 11 martie 2010 a admis excepţia necompetenţei materiale de soluţionare a acţiunii formulate de către reclamantul C.M., în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Constanţa a reţinut că reclamantul a precizat că obiectul cererii sale este stabilirea de către instanţă a calităţii de luptător pentru victoria revoluţiei.
în speţă, reclamantul a solicitat ca instanţa să constate calitatea sa de luptător în revoluţia din decembrie 1989, în temeiul legii nr. 42/1990, acesta nefăcând nicio referire la prevederile legii nr. 554/2004. S-a arătat că legea invocată ca temei de drept nu prevede o competenţă specială a instanţei de contencios administrativ.
S-a mai reţinut de către instanţă că reclamantul nu a susţinut în cuprinsul cererii de chemare în judecată faptul că ar fi adresat Comisiei pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din decembrie 1989 vreo cerere, astfel că nu şi-a întemeiat acţiunea pe prevederile legale reţinute de către prima instanţă şi în general pe vreun text al Legii nr. 554/2004, ci numai pe prevederile Legii nr. 42/1990.
Pentru aceste considerente, Curtea de Apel a apreciat că cererea trebuie soluţionată de către instanţa de drept comun, potrivit art. 1 punctul 1 C. proc. civ.
Reţinând că, în temeiul art. 20 şi urm. C. proc. civ., conflictul negativ de competenţă se soluţionează de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Curtea de Apel Constanţa a înaintat dosarul acestei instanţe în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Înalta Curte, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a adopta această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.
Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei, se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin derogare de la prevederile Codului de procedură civilă, în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
Prin cererea formulată, reclamantul a chemat în judecată Guvernul României, solicitând obligarea acestuia la emiterea certificatului de luptător pentru victoria revoluţiei din 1989.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, emitentul actului administrativ atacat este o autoritate publică centrală.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Constanţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe C.M. şi pe Guvernul României, în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4308/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4310/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
