ICCJ. Decizia nr. 4311/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4311/2010
Dosar nr. 323/36/2010
Şedinţa de la 13 octombrie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Constanţa, contestatoarea SC S.R. SRL Bucureşti, sucursala Năvodari, a formulat, în contradictoriu cu Primăria Năvodari, Oraşul Năvodari şi Consiliul Local Năvodari, contestaţie la executare, solicitând instanţei să se dispună anularea titlului executoriu nr. 4020/2008, actualizat la 5 martie 2009, emis în dosarul de executare nr. 4020/2008 al Primăriei Năvodari – Direcţia de Impozite şi Taxe Locale, anularea tuturor actelor de executare din acest dosar de executare, precum şi suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare.
Prin sentinţa nr. 19518 din 26 noiembrie 2009 a Judecătoriei Constanţa, secţia civilă, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a apreciat că obiectul principal al cauzei deduse judecăţii îl reprezintă anularea titlului executoriu, reţinând că în cauză sunt incidente, cu privire la stabilirea competenţei materiale a instanţei, dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, potrivit cărora litigiile privind taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Prin sentinţa civilă nr. 147/CA din 21 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Curţii şi a fost dispusă declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.
Instanţa a reţinut că Judecătoria este instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare, anularea tuturor actelor de executare, anularea titlului executoriu şi anularea executării silite înseşi, fiind aplicabile dispoziţiile art. 169 alin. (4) C. proCod Fiscal
Curtea a indicat şi Decizia nr. XIV din 5 februarie 2007 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată într-un recurs în interesul legii, care a statuat că judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea este competentă să soluţioneze contestaţia, atât împotriva executării silite înseşi, a unui act sau măsuri de executare..., cât şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de un alt organ jurisdicţional, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Totodată, a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă şi a sesizat instanţa competentă să soluţioneze conflictul intervenit în soluţionarea litigiului dedus judecăţii, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20, art. 21 şi art. 22 C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.
Conflictul de competenţă ivit între Curtea de Apel Constanţa şi Judecătoria Constanţa se va rezolva în sensul stabilirii competenţei de soluţionare a cauzei privind pe SC S.R. SRL Bucureşti, sucursala Năvodari, Primăria Năvodari – Direcţia de Impozite şi Taxe Locale, Oraşul Năvodari prin Primar, Consiliul Local al Oraşului Năvodari şi pe Primarul Oraşului Năvodari în favoarea Judecătoriei Constanţa, pentru considerentele ce urmează.
În conformitate cu dispoziţiile art. 169 alin. (1) C. proCod Fiscal orice persoană interesată poate face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat, cu încălcarea prevederilor legale, de către organele de executare fiscale, precum şi împotriva refuzului acestora de a îndeplini un act de executare în condiţiile legii.
În reglementarea competenţei şi a modului de soluţionare, dispoziţiile art. 169 alin. (4) C. proCod Fiscal prevăd următoarele: contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă.
Înalta Curte reţine că în lipsa unor proceduri exprese referitoare la instanţa judecătorească competentă, devin aplicabile dispoziţiile art. 2 alin. (3) C. proCod Fiscal, conform cărora unde prezentul cod nu dispune se aplică dispoziţiile Codului de procedură civilă.
Dispoziţiile art. 400 alin. (2) C. proc. civ. cuprind prevederi în conformitate cu care contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută, iar dacă asemenea contestaţie vizează un titlu executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicţie, competenţa de soluţionare aparţine instanţei de executare.
Din coroborarea acestor dispoziţii cu prevederile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd că instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, rezultă că judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea este competentă să judece atât contestaţia la executarea propriu-zisă, cât şi contestaţia la titlu.
Această soluţie se impune deoarece, în cazul contestării executării silite ce se realizează de organele administrativ fiscale în temeiul unui titlu executoriu fiscal, dreptul comun este reprezentat de normele dreptului civil, material şi procesual, iar nu de normele de drept public cuprinse în Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ şi, respectiv, în Titlul IX C. proCod Fiscal, dispoziţii aplicabile numai la soluţionarea acţiunii în anularea sau modificarea obligaţiei fiscale, ce constituie titlu de creanţă fiscală.
Aşa fiind, pentru corecta aplicare a dispoziţiilor art. 169 alin. (4) C. proCod Fiscal, se impune a se stabili că judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea este competentă să judece contestaţia, atât împotriva executării silite înseşi, a unui act sau măsuri de executare, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de un alt organ jurisdicţional, evident numai dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. Civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Constanţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe SC S.R. SRL Bucureşti, sucursala Năvodari, şi pe Primăria Oraşului Năvodari – Direcţia de Impozite şi Taxe Locale, Oraşul Năvodari prin Primar, Consiliul Local al Oraşului Năvodari şi Primăria Oraşului Năvodari, în favoarea Judecătoriei Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4310/2010. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 4328/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
