ICCJ. Decizia nr. 438/2010. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 438/2010
Dosar nr. 5250/2/2008
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond.
Prin cererea înregistrată, la data de 3 septembrie 2008, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta SC M.M.F.M. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul G.R., constatarea refuzului nejustificat al acestuia de a modifica şi completa HG nr. 1202/2007 în sensul includerii culturii de soia între cele însămânţate în toamna anului 2006 şi primăvara anului 2007, calamitate natural, precum şi obligarea pârâtului la plata de despăgubiri în valoare de 95.880 lei, drept consecinţă a vătămării reclamantei în drepturile conferite de Legea nr. 381/2002.
În cauză a fost formulată cerere de intervenţie în interesul pârâtului de către iniţiatorul Proiectului, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, cerere care a fost încuviinţată în principiu.
2. Soluţia instanţei de fond.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1523 din 7 aprilie 2009, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârât şi intervenient, iar pe fond a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată, admiţând totodată cererea de intervenţie în interesul pârâtului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii, că numai în măsura în care hotărârea de guvern privind declararea stării de calamitate naturală în agricultură s-ar fi referit şi la culturile de soia, reveneau în sarcina reclamantei obligaţiile procedurale prevăzute pentru producătorii agricoli, conform dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 381/2002.
Pe de altă parte, instanţa a apreciat că apărările pârâtului, cu privire la lipsa de diligenţă a reclamantei care nu a realizat irigaţii şi şi-a asumat riscul înfiinţării de culturi în condiţii de secetă, nu pot fi primite întrucât aceste condiţii sunt comune tuturor culturilor calamitate astfel cum prevede art. 1 din HG nr. 636/2007 referitor la culturile de câmp însămânţate în toamna anului 2006 şi în primăvara anului 2007.
Reţinând argumentul pârâtului cu privire la acordarea de prioritate culturilor agricole calamitate în funcţie de importanţa lor strategică, precum şi dreptul de apreciere conferit acestuia prin dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 381/2002, instanţa de fond a conchis că la adoptarea HG nr. 1202/2007 pârâtul şi-a exercitat dreptul de apreciere în limita competenţelor legale, iar refuzul său de a soluţiona favorabil cererea reclamantei este justificat prin motive de ţin de interesul naţional.
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta.
SC M.M.F.M. SRL Olteniţa, critică soluţia instanţei de fond deoarece hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită şi încălcarea legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se invocă faptul că:
- instanţa de fond, în mod nelegal şi nemotivat, a calificat răspunsul G.R. la plângerea reclamantei de modificare şi completare a HG nr. 1202/2007, ca fiind justificat;
- în răspunsul G.R. nu se face referire la faptul că soia nu ar fi o cultură de importanţă naţională, iar în Nota de fundamentare care a stat la baza emiterii HG nr. 1202/2007 nu se fac referiri la cultura de soia sau la existenţa unor fonduri bugetare „limitate";
- între G.R. şi Ministerul Administraţiei şi Dezvoltării Rurale, ca iniţiator al HG, au existat neconcordanţe deoarece cultura de soia a fost propusă de minister pentru a fi trecută la culturi calamitate, inclusiv judeţul Călăraşi şi suprafaţa deţinută de reclamantă, dar în hotărârea de guvern această cultură nu a mai fost înscrisă;
- ca urmare a refuzului nejustificat, reclamantei i s-a produs un prejudiciu material creat prin imposibilitatea acoperii pierderilor conferite din cauza secetei excesive.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate, rejudecarea cererii şi admiterea acţiunii reclamantei.
Ministerul Administraţiei şi Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
4. Soluţia instanţei de recurs.
După examinarea motivelor de recurs invocate, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul pentru următoarele considerente:
- în mod corect, instanţa de fond a apreciat ca fiind justificat refuzul G.R. de a modifica sau completa HG nr. 1202 din 4/2007.
În baza Legii nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamităţi naturale în agricultură, G.R., la sesizarea Ministerului Agriculturii, în funcţie de calamităţile naturale şi de mărimea zonelor afectate, declară, prin hotărâre, starea de calamitate şi aprobă, tot prin hotărâre de guvern, soiurile de plante afectate de fenomenele naturale, precum şi atribuirea sumelor cuvenite despăgubirilor, în funcţie de sumele aprobate prin bugetul de stat în acest scop (conform art. 4 din Legea nr. 381/2002).
Elaborarea acestor acte se face pe baza informaţiilor primite de la A.N.M. cu privire la aria de răspândire şi intensitatea fenomenului meteorologic dar şi de la direcţiile pentru agricultură judeţene cu privire la suprafeţele afectate pe culturile asigurate şi la gradul de afectare al acestora.
În temeiul art. 14 din Legea nr. 381/2002, în contextul fenomenelor meteorologice extreme (secetă excesivă persistentă în timp) din toamna anului 2006 şi primăvara anului 2007, a fost emisă HG nr. 636/2007 când a fost declarată starea de calamitate naturală pentru culturile de grâu, secară, triticale, orz, orzoaică, rapiţă.
Acest act normativ a fost completat prin HG nr. 1202/2007 cu culturile de porumb şi floarea soarelui, iar recurenta solicită modificarea acesteia şi includerea şi a culturii de soia.
Însă, refuzul G.R. de a modifica actul normativ în sensul celor solicitate de recurentă este justificat pentru că, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, fenomenul de secetă excesivă a durat din toamna anului 2006 şi în primăvara anului 2007, au fost afectaţi numeroşi producători agricoli iar fondurile alocate de la buget sunt limitate, astfel că a fost necesară stabilirea unui ordin de priorităţi în funcţie de importanţa culturilor agricole afectate.
Este adevărat că în răspunsul comunicat recurentei, G.R. nu a făcut referiri la toate aceste aspecte, dar din interpretarea coroborată a prevederilor Legii nr. 381/2002 şi a Normelor de aplicare a acesteia, se pot stabili condiţiile în care autorităţile statului, cu atribuţii în acest domeniu, procedează la emiterea actelor normative.
Pentru că HG nr. 1202/2007 viza declararea stării de calamitate pentru culturile de porumb şi floarea soarelui, este firesc ca nota de fundamentare ce a fost elaborată să nu cuprindă referiri la cultura de soia, dar cu privire la sumele de bani se face trimitere la faptul că mai exista un disponibil bănesc de 500 milioane lei din suma prevăzută iniţial pentru despăgubiri din calamităţi.
Recurenta face o confuzie între Nota de fundamentare a HG nr. 1202/2007 şi Centralizatorul cu suma despăgubirilor întocmit în baza datelor transmise de direcţiile pentru agricultură judeţene şi care, într-adevăr, cuprinde şi suprafeţele cultivate cu soia, însă Nota de fundamentare a vizat numai suprafeţele cultivate cu porumb şi floarea-soarelui, astfel că nu se poate vorbi de o poziţie diferită a G.R. de cea a Ministerului Agriculturii.
Fiind respins capătul de cerere privind constatarea refuzului nejustificat al G.R. pentru modificarea şi completarea HG nr. 1202/2007, nu poate fi admis nici capătul de cerere privind acordarea despăgubirilor pentru acoperirea prejudiciului creat ca urmare a secetei excesive.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC M.M.F.M. SRL Olteniţa împotriva sentinţei civile nr. 1523 din 7 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 436/2010. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 44/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
