ICCJ. Decizia nr. 478/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 478/2010
Dosar nr. 37531/3/2008
Şedinţa publică din 2 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a chemat în judecată pe pârâtul B.M., pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se constate calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.
În motivare, reclamantul a arătat că pârâtul a fost verificat la cererea adresată C.N.S.A.S.S.S.P.R. din Decembrie 1989, în calitatea sa de revoluţionar.
Susţine reclamantul că aşa cum rezultă din cuprinsul notei de constatare nr. S/DI/I/1742 din 30 iulie 2008 şi din înscrisurile ataşate notei pârâtul a fost recrutat în calitate de colaborator, cu numele conspirativ I., la data de 04 august 1982, de către ofiţerul de contrainformaţii în scopul cunoaşterii dacă în rândul tinerilor ofiţeri din B.I. 152 şi Şcoala de Gradaţi sunt elemente cu comportări suspecte în relaţiile cu cetăţenii străini sau cu manifestări duşmănoase, semnând în acest sens angajament olograf.
De la recrutare, din anul 1983, informatorul I. a furnizat un număr de 11 note informative cu conţinut operativ de securitate ce au fost exploatate în cazurile D.U.I., „R.", „E.", cât şi pentru verificarea reţelei informative.
Reclamantul a mai opinat că în cauză sunt îndeplinite cerinţele art. 2 alin. (6) din OUG nr. 24/2008, în concret ca informaţiile furnizate Securităţii să se refere la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi să facă posibilă suprimarea sau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Prin încheierea pronunţată, la data de 05 decembrie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, a scos cauza de pe rol şi a înaintat-o Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, cauza fiind înregistrată, la data de 12 decembrie 2008, sub acelaşi număr unic de înregistrare.
Pârâtul a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională solicitând să se constate că:
- informările sale date, în perioada 1982 - 1984, pe timpul funcţionarii ca ofiţer activ de grăniceri, au avut un caracter strict militar, legate de îndatoririle sale de serviciu, fiind date organelor de contrainformaţii militare din cadrul unitarii militare unde activa;
- activitatea de informare a încetat odată cu trecerea sa în rezerva, legătura cu organele de contrainformaţii militare fiind astfel sistată;
- a beneficiat de calitatea de urmărit încă din anul 1983, fiind prezentat ca un element ostil societăţii comuniste totalitare;
- informaţiile sale nu au creat nici un prejudiciu moral sau material persoanelor indicate, nefiind îngrădite sau suprimate nici unul din drepturile si libertăţile fundamentale ale omului;
- la data desfăşurării evenimentelor din decembrie 1989 nu era implicat în activităţile fostei securitatea ca politie politică, participarea sa fiind sinceră, vehementă ŞI voluntară, astfel încât nu este incompatibil cu acordarea titlului de Luptător cu merite deosebite pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989.
Pârâtul a solicitat introducerea în cauză, pentru opozabilitate, a S.S.P.R.
La data de 10 februarie 2009, S.L.I. „L.L.V.R.R.I.E.A." România a formulat cerere de intervenţie accesorie, solicitând respingerea acţiunii reclamantului.
Prin încheierea pronunţată la data de 10 martie 2009, instanţa a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenţie accesorie formulată.
La data de 31 martie 2009, S.S.P.R. a formulat cerere de intervenţie, solicitând admiterea acţiunii formulată de reclamant în situaţia în care există date sau documente privind calitatea pârâtului de lucrător sau colaborator al Securităţii.
Prin Sentinţa Civilă nr. 2065 din 19 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă cererea formulată de reclamantul C.S.A.S., constatându-se calitatea de colaborator al Securităţii cu privire la pârâtul B.M., născut la data de 02 iunie 1958 în comuna Bălteşti. Totodată, instanţa a respins cererea reconvenţională ca inadmisibilă, precum şi cererea de intervenţie formulată de S.S.P.R.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că din analiza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei rezultă că pârâtul, comandant pluton 2 la cp. 2-a din B.I. 152 grăniceri Constanţa, a furnizat B.C. o serie de note informative ce vizau elemente suspecte în atitudinea tinerilor ofiţeri gradaţi din B.I. 152 şi Şcoala de gradaţi şi manifestări duşmănoase, comportarea unor cadre din obiectiv, navigatori români, precum şi date privind turiştii străini.
A mai reţinut judecătorul fondului că, într-adevăr şi pe numele pârâtului a fost deschis un dosar de urmărire informativă, în scopul verificării naturii relaţiilor ofiţerului cu cetăţenii străini, cât şi pentru cunoaşterea şi prevenirea atragerii acestuia la activitatea ostilă, ori o eventuală evaziune, cu numele conspirativ de urmărire T., însă această împrejurare nu se încadrează în cazurile de exonerare ce pot fi invocate în situaţia constatării calităţii de colaborator al Securităţii, cazuri prevăzute de art. 2 lit. b) teza II-a din OUG nr. 24/2008, întrucât pârâtul nu a furnizat informaţiile respective în timpul anchetei, procesului sau în stare de arest pentru motive politice privind cauza pentru care a fost cercetat.
În atare condiţii, prima instanţă a constatat îndeplinite cerinţele prevăzute de OUG nr. 24/2008, apreciind că pârâtul a furnizat informaţii prin care a denunţat atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, care prin conţinutul lor vizau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, respectiv dreptul la libertate de exprimare prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965.
Totodată, în raport cu specificul procedurii reglementate de OUG nr. 24/2008, prin instanţă a apreciat, ca inadmisibilă, formularea cererii reconventionale şi cererii de intervenţie a S.S.P.R.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul B.M., solicitând casarea ei şi, în urma rejudecării cauzei în fond, respingerea acţiunii formulate împotriva sa.
În motivarea recursului s-a apreciat că soluţia adoptată de judecătorul fondului este greşită, întrucât:
- suprapunerea îndatoririlor de serviciu cu informaţiile furnizate către organele de contrainformaţii militare sunt adiacente unui ofiţer de grăniceri aflat în permanentă misiune în unitatea de grăniceri Constanţa, ducând la concluzii total eronate în cazul necunoaşterii regulamentelor militare, situaţie în care s-a aflat şi instanţa de fond care a refuzat să solicite documentele militare şi chiar declinarea competenţei în favoarea unei instanţe militare care să fieîn măsură să delimiteze sfera politică de cea militară.
- instanţa a concluzionat greşit că informaţiile cu caracter militar de serviciu ce au fost formulate se înscriu în colaborarea cu poliţia politică identificată post factum de către actualul regim în serviciul de contrainformaţii militare;
- orice acţiune îndreptată, de către orice persoană, împotriva încălcării frontierei de stat, fără acceptul organelor abilitate, a fost şi este considerată infracţiune, fiind îndreptată împotriva statului şi nu împotriva persoanelor fizice sau a drepturilor şi libertăţilor acestora;
- soluţia adoptată asupra cererilor de intervenţie şi cererii reconvenţionale nu face parte din specificul procedurii reglementate de OUG nr. 24/2008, care nu este o lege specială, acestea impunându-se a fi examinate prin prisma dispoziţiilor de drept comun ale codului de procedură civilă;
- asimilarea organelor de contrainformaţii militare cu organele de poliţie politică a condus implicit la deturnarea intenţiilor şi voinţei pârâtului-recurent;
- informaţiile furnizate exclud activităţile şi atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, întrucât prin conţinutul lor nu au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, iar întocmirea dosarului de urmărire informativă a anulat calitatea recurentului de „colaborator", fiindu-i subsecventă;
- a fost încălcat dreptul la apărare al pârâtului, în condiţiile în care nu au fost probate, în plan real, efectele informaţiilor furnizate asupra persoanelor presupus ostracizate, nefiind încuviinţate probele solicitate în acest sens;
- instanţa a refuzat să se pronunţe asupra constatărilor solicitate prin cererea reconvenţională şi asupra aspectului solicitat de intervenientul S.S.P.R. privind calitatea de revoluţionar a pârâtului, care nu poate fi confundată şi nici suprapusă cu demnităţile sau funcţiile prevăzute de OUG nr. 24/2008 în noul stat de drept.
În drept, au fost indicate, generic, dispoziţiile art. 299 – art. 316 C. proc. civ., criticile anterior redate putând fi circumscrise însă, în condiţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 3 şi 9 C. proc. civ.
Recursul nu este fondat.
Analizând actele dosarului, hotărârea atacată şi criticile ce i-au fost aduse, prin prisma prevederilor legale incidente în materia supusă controlului judiciar şi procedând, totodată, la examinarea cauzei sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte a constatat că nu subzistă în speţă nici un motiv de nelegalitate care să impună casarea sau modificarea acesteia, pentru considerentele în continuare arătate.
1. În conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) din OUG nr. 24/2008, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 293/2008, acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al securităţii sau de colaborator al acesteia se introduce la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.
Acelaşi act normativ a dispus, prin art. 34 alin. (2), transmiterea de îndată instanţei competente astfel individualizată a dosarelor aflate pe rolul Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bucureşti.
În raport cu aceste prevederi legale, care au instituit o competenţă materială exclusivă în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, excepţia necompetenţei materiale invocată de pârât a fost corect soluţionată şi, ca atare, motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., nu este incident.
2. Sub aspectul fondului cauzei, pe baza actelor depuse la dosar şi în raport cu prevederile legale incidente în materie, judecătorul fondului a concluzionat în mod corect că sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru a se constata calitatea de colaborator al Securităţii cu privire la pârâtul-recurent B.M.
Astfel, în înţelesul OUG nr. 24/2008, colaborator al securităţii este persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile şi atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, aşa cum se prevede la art. 2 lit. b).
Pentru ca o persoană care a furnizat informaţii să nu fie considerată colaborator al Securităţii, legiuitorul, prin teza a II-a aceluiaşi text a impus condiţia ca acestea să fie cuprinse în declaraţii, procese-verbale de interogatoriu sau confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost cercetată, fie condamnată.
Pârâtul-recurent a fost recrutat în calitate de colaborator, cu numele conspirativ I., la data de 4 august 1982, de către ofiţerul de contrainformaţii, în scopul cunoaşterii elementelor cu comportări suspecte în relaţiile cu cetăţenii străini, palavragii, lăudăroşi sau cu manifestări duşmănoase din rândul tinerilor ofiţeridin B1 152 şi Şcoala de gradaţie, semnând un angajament în acest sens, cu numele real.
Actele dosarului R 264, deschis pe numele său, atestă faptul că, în perioada 1982 – 1984, acesta a furnizat 11 note informative cu conţinut operativ de securitate ce au fost exploatate în cazurile D.U.I. „R.", „E.", cât şi pentru verificarea reţelei informative.
Informaţiile furnizate au vizat comportarea unor cadre din obiectiv, navigatori români, colegi se serviciu semnalaţi cu rude în străinătate sau care au stabilit contracte cu cetăţeni străini.
Or, este incontestabil faptul că asemenea atitudini erau considerate potrivnice regimului totalitar comunist, purtarea discuţiilor cu cetăţenii străini în afara cadrului oficial şi fără raportarea imediată a unor astfel de contacte fiind aspru sancţionată, întrucât puteau duce la spargerea barierelor informaţionale impuse de regim.
Prin conţinutul lor, informaţiile furnizate au vizat îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, libertatea de exprimare şi dreptul la viaţa privată, cum corect a reţinut prima instanţă, fiind îndeplinite astfel ambele cerinţe impuse de art. 2 lit. b), teza I din OUG nr. 24/2003 pentru a se constata calitatea de colaborator al Securităţii a pârâtului-recurent.
Nu lipsite de relevanţă sunt, în mod evident, în justificarea acestei concluzii, aprecierile pozitive făcute de ofiţerii de securitate, care nu pot fi justificate decât prin aceea că pârâtul a furnizat informaţii potrivit scopului pentru care a fost recrutat.
Întrucât legea nu impune condiţia ca îngrădirea efectivă unor drepturi şi libertăţi fundamentale să fie dovedită, fiind suficient ca persoana vizată să conştientizeze consecinţele delaţiunii sale, circumscrise unei astfel de îngrădiri, s-a apreciat în mod corect că probele testimoniale şi interogatoriul persoanelor indicate în documentele C.N.S.A.S., solicitate de pârât, nu sunt utile şi concludente cauzei, neputându-se reţine că prin respingerea acestei cereri dreptul său la apărare a fost încălcat.
În speţă este dovedit, de altfel, ca informaţiile furnizate de acesta au fost exploatate în cadrul unor verificări specifice activităţii Securităţii efectuate cu privire la respectivele persoane.
Pretinsa suprapunere a îndatoririlor de serviciu cu informaţiile furnizate şi pretinsul caracter militar al acestora nu pot fi reţinute, în condiţiile în care nu au vizat aspecte circumscrise încălcăriifrontierei de stat sau constatării săvârşirii unor astfel de infracţiuni, cum se susţine în cererea de recurs.
Mai mult, niciun act normativ care a reglementat domeniul apărării naţionale şi disciplina militară nu a instituit obligaţia unei colaborări cu ofiţerii de contrainformaţii, eventualele aspecte negative constatate în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu putând fi raportate în condiţiile regulamentare, sub numele real şi cu asumarea responsabilităţii, structurilor militare abilitate să dispună măsurile necesare pentru remedierea lor.
Nejustificate sunt şi susţinerile recurentului privind pretinsa anulare a calităţii sale de colaborator prin întocmirea dosarului sau de urmărire, în condiţiile în care o atare împrejurare nu se încadrează în cazurile de exonerare expres şi limitativ prevăzute de art. 2 lit. b), teza a II-a din OUG nr. 24/2008, ale cărui dispoziţii sunt de strictă interpretare.
În raport cu prevederile art. 3 lit. z) din OUG nr. 24/2008, care au instituit dreptul de informare în legătură cu existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător al Securităţii în cazul persoanelor care deţin titlul de luptător pentru Victoria Revoluţiei din decembrie 1989, nu pot fi primite nici celelalte critici aduse hotărârii atacate prin cererea de recurs.
Faţă de cele expuse, motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu poate fi reţinut, hotărârea atacată fiind dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă controlului judiciar.
Din examinarea cauzei sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., a rezultat că nu subzistă în cauză nici un alt motiv de nelegalitate care să impună casarea sau modificarea hotărârii atacate.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.M. împotriva Sentinţei Civile nr. 2065 din 19 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 474/2010. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 48/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
