ICCJ. Decizia nr. 4381/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4381/2010
Dosar nr. 22503/215/2009
Şedinţa de la 15 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. 22503/215/2009, contestatoarea SC W.T. SRL Craiova a solicitat anularea procesului-verbal de contravenţie din 13 mai 2009 întocmit de agentul constatator din cadrul Direcţiei Regionale de Drumuri şi Poduri Iaşi şi exonerarea de plata amenzii contravenţionale sau, în subsidiar, înlocuirea sancţiunii amenzii cu avertisment.
În motivare, contestatoarea a arătat că, în mod nelegal, a fost sancţionată cu amendă contravenţională în sumă de 2.000 RON, în temeiul art. 60 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 43/1997.
Judecătoria Craiova, prin sentinţa nr. 15529 din 03 noiembrie 2009, a declinat competenţa de soluţionare a plângerii formulate împotriva procesului-verbal de contravenţie din 13 mai 2009 în favoarea Judecătoriei Suceava.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa a reţinut că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, care stabilesc o competenţă teritorială exclusivă în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripţie s-a săvârşit contravenţia.
Instanţa a arătat că, în speţă, locul constatării contravenţiei este localitatea Dărmăneşti, situată în raza de competenţă a Judecătoriei Suceava.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr. 7778/314/2009, petenta SC W.T. SRL Craiova a solicitat admiterea contestaţiei la executare şi anularea procesului-verbal de contravenţie din 13 mai 2009 întocmit de agentul constatator din cadrul Direcţiei Regionale de Drumuri şi Poduri Iaşi.
Prin încheierea de şedinţă din data de 07 decembrie 2009, Judecătoria Suceava a admis excepţia de litispendenţă şi a dispus ataşarea Dosarului nr. 7778/314/2009 la Dosarul nr. 22503/215/2009.
La data de 22 martie 2010, s-a depus la dosar o precizare la acţiunea introductivă de instanţă, în care s-a arătat că obiectul acesteia este o contestaţie la executare, întemeiată pe prevederile art. 399 alin. (3) C. proc. civ. şi ale art. 39 alin. (4) din O.G. nr. 2/2001.
În motivarea cererii precizatoare, contestatoarea a arătat că procesul-verbal de contravenţie nu i-a fost înmânat sau comunicat, situaţie în care a luat cunoştinţă de existenţa acestuia la momentul începerii procedurii de executare silită. Contestatoarea a precizat că, în această situaţie, i-a fost îngrădit dreptul de a formula plângere contravenţională, iar singura cale în care putea invoca apărările de fond referitoare la existenţa, întinderea şi valabilitatea creanţei este contestaţia la executare.
Judecătoria Suceava, prin sentinţa nr. 2238 din 04 mai 2010, a admis excepţia de necompetenţă teritorială, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, în temeiul art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., a înaintat cauza pentru pronunţarea regulatorului de competenţă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea soluţiei, instanţa a reţinut, în esenţă, faptul că, în raport de prevederile art. 400 alin. (1) şi (2) şi art. 373 alin. (2) C. proc. civ., competentă să soluţioneze contestaţia la executare este judecătoria în circumscripţia căruia se va face executarea.
Soluţionând conflictul de competenţă ivit, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare:
Prin procesul-verbal de contravenţie din 13 mai 2009 întocmit de agentul constatator din cadrul Direcţiei Regionale de Drumuri şi Poduri Iaşi, contestatoarea SC W.T. S.R.L. Craiova a fost sancţionată cu amendă contravenţională în sumă de 2.000 RON, în temeiul prevederilor 60 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 43/1997, ca urmare a încălcării prevederilor art. 41 alin. (1) din acelaşi act normativ.
Conform art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare silită se introduce la instanţa de executare.
Potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Pe de altă parte, art. 39 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 2/2001 dispune că punerea în executare a sancţiunii amenzii contravenţionale se face, pentru sumele care se fac venit integral al bugetul de stat, de organele de specialitate ale unităţilor subordonate Ministerului Finanţelor Publice – A.N.A.F., în a căror rază teritorială îşi are domiciliul fiscal contravenientul persoană juridică, iar executarea se face în condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale privind executarea silită a creanţelor fiscale, după cum impun prevederile alin. (3) al art. în discuţie.
În plus, art. 136 alin. (5) C. proc. fisc. prevede că pentru efectuarea procedurii de executare silită a creanţelor fiscale este competent organul de executare în a cărei rază teritorială se găsesc bunurile urmăribile, coordonarea întregii executări revenind organului de executare în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul fiscal debitorul sau organul de executare competent, desemnat potrivit art. 33, după caz; în cazul în care executarea silită se face prin poprire, aplicarea măsurii de executare silită se face de către organul de executare coordonator.
În speţa de faţă, sediul principal al contestatoarei este în municipiul Craiova, motiv pentru care acesta este locul unde se va face executarea silită a sancţiunii contravenţionale amenzii aplicate prin procesul-verbal aflat în discuţie.
Ca atare, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, adică, în cazul dedus judecăţii, Judecătoria Craiova.
Pe cale de consecinţă, în raport de cele anterior expuse, rezultă că instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare de faţă este Judecătoria Craiova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC W.T. S.R.L. Craiova în contradictoriu cu pârâta Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Iaşi – S.D.N. Câmpulung Moldovenesc în favoarea Judecătoriei Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4379/2010. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 4382/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
