ICCJ. Decizia nr. 4383/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4383/2010
Dosar nr. 147/35/2010
Şedinţa de la 15 octombrie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu Mare la 22 iunie 2009, creditoarea C.N.A.D.N.R. SA, prin Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj, a solicitat, în contradictoriu cu debitoarea SC T. SRL, emiterea unei ordonanţe de plată prin care să se dispună obligarea acesteia la plata echivalentului în RON a sumei de 103,93 euro plătibil la cursul de schimb al zilei comunicat de B.N.R., valabil pentru ultima zi din luna anterioară datei achitării tarifului, cu titlu de debit reprezentând rate eşalonate ale tarifelor de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România rămase restante; obligarea pârâtei la plata de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar.
În motivarea cererii creditoarea a arătat că a încheiat cu pârâta debitoare contractul din 18 martie 2006 având ca obiect eliberarea rovinietelor pentru autovehiculele cuprinse în anexele la contract, cuantumul acestora fiind de 1.788,00 euro, cu obligaţia achitării în patru rate. Creditoarea a arătat că debitorul nu a achitat a doua şi a patra rată la datele scadente, acestea fiind achitate cu întârziere, motiv pentru care au fost calculate penalităţi de întârziere, rezultând un debit total de 103,93 euro.
Prin sentinţa civilă nr. 455 din 12 ianuarie 2010, Judecătoria Satu Mare a admis excepţia necompetenţei materiale proprii, invocată din oficiu de către această instanţă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal. Sentinţa a rămas irevocabilă prin nerecurare.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Satu Mare a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 1 din O.U.G. nr. 84/2003, C.N.A.D.N.R. SA este o persoană juridică de drept privat asimilată autorităţilor publice centrale, ale cărei direcţii regionale nu au personalitate juridică, iar faţă de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, contractul care stă la baza cererilor de chemare în judecată formulate de creditorul C.N.A.D.N.R. SA este asimilat actului administrativ.
În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 10 alin (1) teza I din Legea nr. 554/2004, competenţa materială de soluţionare a cauzei revine în speţă Curţii de apel de la domiciliul pârâtului.
Prin sentinţa civilă nr. 113/CA/2010-PI, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, admiţând excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de Curte din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Satu Mare.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a arătat că, în speţă, contractul încheiat de către părţi, în temeiul căruia s-a născut obligaţia în litigiu, nu are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice şi nici achiziţiile publice şi, deci, nu poate fi calificat ca un contract asimilat actului administrativ de natură a atrage competenţa instanţei de contencios administrativ în soluţionarea cauzei în temeiul art. 10 din Legea contenciosului administrativ.
Contractul privind eliberarea rovinietei pentru utilizarea reţelei de drumuri naţionale are natura unui contract comercial, încheiat între o autoritate publică şi o societate comercială, prin care autoritatea percepe societăţii comerciale o taxă de utilizare a reţelei de drumuri naţionale. Constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 şi 22 alin. (3) C. proc. civ., Curtea a decis înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Examinând conflictul negativ de competenţă, Curtea va constata că, în speţă, în raport de obiectul litigiului şi dispoziţiile legale incidente, competenţa soluţionării cauzei aparţine Judecătoriei Satu Mare.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prezenta cauză are ca obiect cererea de ordonanţă de plată formulată de către Direcţia Regională Cluj a C.N.A.D.N.R. SA, cerere întemeiată pe prevederile O.U.G. nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale.
Potrivit art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007, „cererea privind creanţa de plată a preţului se depune la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.”
Prezentul litigiu poartă asupra executării obligaţiilor decurgând din contractul având ca obiect eliberarea rovinietelor în beneficiul unui debitor persoană juridică de drept privat de către C.N.A.D.N.R. SA, care este, potrivit statutului său, prevăzut în anexa la O.U.G. nr. 84/2003, „societate comercială pe acţiuni, care îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu legile române şi cu prezentul statut”.
Din conţinutul clauzelor contractului din 18 martie 2006 şi din prevederile O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România rezultă că un asemenea contract se încheie pentru eşalonarea tarifului de utilizare şi condiţionarea eliberării rovinietelor de plata ratelor trimestriale a tarifului de utilizare pentru autovehiculele deţinute.
Obiectul contractului nu este punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice sau de servicii, aspecte de natură a atrage, potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, competenţa instanţei specializate de contencios administrativ.
Un asemenea contract este un contract comercial, fiind încheiat între două persoane juridice de drept privat, şi având ca obiect eşalonarea tarifului de utilizare şi eliberarea rovinietelor în schimbul preţului.
În aceste condiţii, neputându-se reţine calitatea specială a vreuneia din părţi sau natura de contract administrativ a cauzei obligaţiei în litigiu, aspecte care ar atrage competenţa specială a instanţei de contencios administrativ, Curtea urmează a face aplicarea prevederilor dreptului comun în materie, prevederi ce stabilesc competenţa de soluţionare a prezentei cereri în favoarea judecătoriei competentă teritorial.
Faţă de argumentele expuse, Înalta Curte concluzionează că în prezenta cauză competenţa materială de soluţionare în primă instanţă a cauzei revine Judecătoriei Satu Mare, soluţionând conflictul negativ de competenţă în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe creditoarea C.N.A.D.N.R. SA, prin Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj, în contradictoriu cu debitoarea SC T. SRL, în favoarea Judecătoriei Satu Mare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4382/2010. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 4384/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
