ICCJ. Decizia nr. 4389/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4389/2010
Dosar nr. 12053/2/2009
Şedinţa publică de la 15 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prima instanţă
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Academia de Poliţie a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii P.I.P.M. şi T.C.G.G., obligarea acestora la cheltuieli de întreţinere ocazionate de şcolarizarea pârâţilor.
În motivarea acţiunii, s-au arătat următoarele:
După înmatricularea ca studenţi a reclamanţilor, s-a constatat că aceasta este nelegală.
Arată reclamantă că din nota de raport din 22 septembrie 2009 a Serviciului Resurse Umane s-a constatat ca pârâtul P.I.P.M. figurează în evidenţele operative ale I.P.J. Vâlcea cu amendă administrativă pentru infracţiunea prevăzută de art. 208-209 lit. a), g), i) C. pen., prin ordonanţa nr. 2349/P/2005 a Parchetului Vâlcea a fost amendat cu amendă administrativă pentru art. 11 din Legea nr. 61/1991, iar prin ordonanţa nr. 1809/P/2007, acelaşi Parchet a admis dosarul cu propunerea de neînmatricularea acestuia la Academia de Poliţie.
În ceea ce-l priveşte pe ce de al doilea pârât, T.C.G.G., s-a arătat de reclamantă că din nota de raport din 06 octombrie 2009 a Serviciului Resurse Umane acesta este cercetat într-un dosar penal, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1) şi alin. (3) şi art. 291 C. pen.
Pârâtul P.I.P.M. a invocat, prin întâmpinare, excepţia de necompetenţă materială a Curţii de apel, cu motivarea că reclamanta nu este o autoritate publică centrală, ci o instituţie de învăţământ public acreditată şi, prin urmare, competenţa revine Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa nr. 2337 din 17 mai 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a ix-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că reclamanta nu are calitatea de autoritate publică la nivel central, fiind înfiinţată în baza H.G. nr. 137/1991, ca instituţie militară de învăţământ superior cu autonomie universitară, fiind subordonată Ministerului de Interne, iar potrivit art. 1 din H.G. nr. 249/2007, este o instituţie publică de învăţământ superior acreditată.
Instanţa de recurs
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Academia de Poliţie, motivând că autoritatea pârâtă are calitatea de instituţie centrală, invocându-se în susţinerea acestei calităţi actele de înfiinţare şi funcţionare ale Academiei de Poliţie, precum şi practica judiciară.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 12 din O.U.G. nr. 30/2007 şi H.G. nr. 294/2007, din Ministerul Internelor şi Reformei Administrative fac parte instituţii şi structuri aflate în subordine/coordonarea acestuia, iar potrivit H.G. nr. 416/2007, Anexa nr. 1, pct. 11, lit. A pct. 19 este inserată Academia de Poliţie, alături de instituţii precum Agenţia Naţională de cadastru şi Publicitate Imobiliară, Arhivele Naţionale, Poliţia României, Oficiul pentru Imigrări etc.
Potrivit art. 1 alin. (1) şi (2) din H.G. nr. 294/2007, Academia de Poliţie este instituţie de învăţământ superior acreditată, care funcţionează în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor, iar coordonarea funcţională a Academiei se stabileşte prin ordin al Ministrului Administraţiei şi Internelor.
Se constată că, potrivit reglementărilor legale în baza cărora s-a înfiinţat şi funcţionează Academia de Poliţie, această instituţie de învăţământ superior, are statut special distinct faţă de alte instituţii de învăţământ superior.
Prin acte normative i s-a conferit calitatea de instituţie centrală şi, ca urmare, în baza art. 10 din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a acţiunilor care au ca obiect anularea unor acte emise de Academia de Poliţie, aparţine Curţii de apel.
În consecinţă, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va admite, se va casa sentinţei Curţii de Apel Bucureşti şi se va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Academia de Poliţie împotriva sentinţei nr. 2337 din 17 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4384/2010. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 4396/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
